'Legiune' (9) (din volumul 'An/Organic')

Invazia aceea de ţesături ciudate care desfigura clădirile-simbol ale naţiunii britanice nu a fost singurul eveniment din acea zi, şi din păcate nici cel mai grav ori cel mai înspăimîntător.

În noaptea de 30 spre 31 august, foarte tîrziu, cînd ceilalţi jurnalişti de la Daily Telegraph de mult îşi încheiaseră de scris şi de predat articolele, iar ţăcănitul sacadat al maşinilor de scris ultramoderne încetase, un cititor îngrozit ne-a telefonat la redacţie. Pînă să-mi dau bine seama ce se întîmpla, m-am pomenit într-o cabrioletă, purtat prin ploaia fină de toamnă pe străzile Londrei către East End.

Cabrioleta mă lăsă pe Brady colţ cu Buck's Row, lîngă o arcadă de cărămidă din Whitechapel care pe vremuri fusese roşie, dar acum era înnegrită de funingine. O mulţime de curioşi se strînsese pe Buck's Row, şi mai mulţi veneau de pe străduţele alăturate, cumetre cu bonete de muselină, docheri cu şepci de piele şi cu mînecile suflecate, pensionari cu pipa în colţul gurii. Se apropiau zorii, dar în pas de melc, cum se întîmplă toamna. Felinarele cu gaz răspîndeau din loc în loc lumini firave.

Am urmat curioşii, am înaintat pe străduţă, pe lîngă ferestrele unor cămăruţe dosnice, şi printre poliţişti la datorie şi civili neinvitaţi am văzut motivul pentru care se strînsese gloata.

Mi-au trebuit două-trei clipe ca mintea să înţeleagă ceea ce vedeau ochii.

Apoi am început să icnesc, deşi nu mîncasem nimic de la prînz. Am inspirat adînc de cîteva ori ca să nu vărs.

Cineva...

Cineva făcuse cu o fiinţă omenească lucruri pe care nici ghiulelele, nici gloanţele Minie, nici obuzele ori şrapnelul din Războiul Civil al tinereţii mele nu izbutiseră să le facă...

Cineva echipat cu o lamă foarte ascuţită, probabil un cuţit chirurgical...

Cineva cu bune cunoştinţe de anatomie, mai ales - poate lucrul cel mai îngrozitor - de anatomie feminină...

Cineva cu destul sînge rece ca să-i taie beregata nefericitei...

Cineva cu suficientă răbdare ca să nu se mulţumească numai cu o tăietură, una ce izbise în claviculă, şi care executase o alta, precisă, de la stînga la dreapta, ca un ritual...

Cineva hotărît s-o deschidă ca pe o vită în abator şi să-i scoată unele dintre organele interne, apoi să le aşeze de jur-împrejur pe caldarîmul ud, într-o expoziţie ordonată, precisă, sinistră, din care mai apoi se înfruptaseră cîinii vagabonzi...

Cineva care sigur nu vroia să-şi amintească, pe cînd făcea toate aceste lucruri cu ceea ce londonezii numeau "o femeie pierdută" - şi pierdută trebuie să se fi simţit în timp ce sîngele îi curgea din gîtlejul retezat - nu vroia să-şi amintească faptul că şi el, la rîndul său, se născuse tot dintr-o femeie, fie ea pierdută sau nu...

Chiar lîngă mine se oprise un bătrîn prezentabil, aproape la fel de înalt ca şi mine, cu mustaţă albă. Era îmbrăcat în negru din cap pînă în picioare. Figura lui avea trăsături pronunţate, acviline. Sprîncenele stufoase aproape că i se întîlneau deasupra nasului, iar printre buze i se zăreau dinţii foarte ascuţiţi.

Nările îi fremătau.

- Ce risipă, murmură bătrînul în grai valah.

Duse mîinile la obraji şi clătină din cap cu amărăciune. Mîinile îi erau puternice, dar unghiile bătrînului erau lungi şi ascuţite, ceea ce mi s-a părut ieşit din comun.

- Ce risipă. O femeie sănătoasă ţine cîteva zile bune, poate chiar o săptămînă, dacă o foloseşti cu măsură. Aşa, tot sîngele e risipit dintr-o dată, şi după ce s-a vărsat pe caldarîm şi s-a amestecat cu noroi, nu mai e bun de nimic, de nimic...

Brusc, se întoarse pe călcîie cu un gest hotărît, împinse doi-trei curioşi din cale cu vigoare, ca un om tînăr, apoi se pierdu în mulţime.

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_99_AN_ORGANIC.html. Lectură plăcută! )