'Legiune' (2) (din volumul 'An/Organic')

Precum barosul Ziditorului sunau obuzele iancheilor cînd a plecat compania noastră la atac lîngă Gettysburg, către Creasta Cimitirului. Generalul Lee crezuse că trupele lui Ewell şi Hood îi decimaseră pe unionişti din flancuri şi din spate, şi că diviziile noastre din Virginia şi din Caroline aveau să-i spulbere. Ne conducea Longstreet, iar sub comanda lui erau generalul Garnett, abia revenit din spital, Armistead cel cu barba încărunţită şi mîndrul Kemper. Pînă pe la două, artileria noastră pisase poziţiile iancheilor cu obuze.

Sus, pe coama dealului, nordiştii înălţaseră un balon de observaţii. Fuseseră atît de încîntaţi de invenţia suedezului Ericsson, micul cuirasat Monitor cu turelă mobilă, încît acum căutau să aplice aceleaşi principii şi aerostatelor. Nacela balonului era blindată, iar în ea, din loc în loc, se căscau mici ambrazuri pentru observaţie. Pe lîngă odgoanele de ancorare, subţire ca un fir de păr, din nacelă atîrna un cablu de telegraf. Seamus, care se trăgea şi el din Wytheville şi se înrolase odată cu mine, era de părere că iancheii n-aveau să se vindece de prostie în veci. O nacelă blindată nu putea decît să îngreuneze aerostatul, iar partea vulnerabilă şi mult mai uşor de nimerit cu puşca era oricum balonul, nu nacela.

Am înaintat în coloană către Creasta Cimitirului, iar bateriile nordiştilor au început să ne doboare cu obuze, apoi, cînd ne-am mai apropiat, cu şrapnel. Curajul şi încrederea în comandanţi nu ne-au apărat de ghiulele, şi, pe măsură ce am urcat dealul, companiile noastre au fost decimate. Seamus a căzut lîngă mine, secerat de gloanţe Minie în mijlocul unei insulte la adresa lui Lincoln. Ceva mai aproape de coama dealului, prin fumul gros, un ciocan tăcut m-a izbit în coapsă şi m-am prăvălit la pămînt.

Cracul cenuşiu al pantalonului s-a întunecat la culoare cînd un şuvoi de sînge mi-a ţîşnit din rană. Am clipit de cîteva ori, fără să fac legătura între lovitura care mă doborîse în ţărînă şi carnea sfîrtecată care pînă în urmă cu un minut fusese un picior bun, zdravăn.

Habar n-aveam că într-un om e-atîta sînge.

Mi-am desfăcut catarama centironului, am tras de el să-l scot din găici, apoi l-am legat strîns deasupra rănii. Cumva, şuierul gloanţelor, bufniturile înfundate ale ghiulelor şi obuzelor, fumul acru al prafului de puşcă, iureşul bătăliei păreau să-şi fi pierdut importanţa şi înţelesul. Pe cer, aerostatul se legăna încoace şi încolo cu cele mai multe dintre odgoanele de ancorare rupte. Pierdea încet-încet din altitudine. Aşa, zdrenţuit de gloanţe şi de schije, pe jumătate desumflat, semăna cu caşalotul rănit din romanul domnului Melville.

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_99_AN_ORGANIC.html. Lectură plăcută! )