'Legiune' (3) (din volumul 'An/Organic')

În dimineaţa următoare, deasupra Podului Waterloo cobora prin smog un balon de observaţie de la Scotland Yard. Ingineria britanică îl îmbunătăţise mult faţă de modelul pe care-l văzusem cu atîţia ani în urmă la Gettysburg. Era mare cam cît un porc, făcut din pînză antiglonţ, iar din nacela blindată se iţeau lentilele unor aparate de fotografiat şi o elice. În nacelă se mai afla şi unul dintre miracolele ştiinţei moderne, o versiune miniaturizată a motorului analitic brevetat de Charles Babbage şi programat cu cartele perforate, care dirija traiectoria balonului.

La rîndul meu, am înaintat pe pod pînă la locul unde în ziua precedentă se ivise rozeta aceea neobişnuită. Lucrătorii o înlocuiseră cu una standard, însă din păcate asta nu rezolvase problema.

Alături, pe parapet, se ivise o alta.

Nu era tocmai identică cu cea pe care o spărseseră pietrarii, dar avea o structură asemănătoare. Lujere se împleteau pe suprafaţa ei, izbucnind pe alocuri în inflorescenţe complexe sau acoperindu-se cu aripi de fluturi. Ce mi se părea cu adevărat remarcabil este că ţesătura aceasta delicată de ornamente asimetrice nu era făcută din dantelă, ci din granit.

Domnul cel distins păstra un aer calm, însă roşeaţa din obraji îl dădea de gol.

- V-am spus s-o sfărîmaţi şi s-o înlociuiţi cu una standard, le spuse lucrătorilor cu pronunţia limpede, sacadată, a cuiva care s-a apropiat de capătul răbdării.

- Am înlocuit-o, şefu', spuse maistrul cu un aer spăşit.

- Şi-atunci cum se face că este tot aici?

- Cu tot respectul, aia de ieri era a doua de la stîlp. Asta e-a treia.

Domnul în redingotă pufni pe nări ca un cazan sub presiune.

- Mă crezi tîmpit?

- Nu, şefu'. Da' şi flăcăii pot să vă zică, aia de ieri am făcut-o bucăţele, păcat de-aşa lucrătură, şi era a doua de la stîlp. Asta nu era aseară, cînd am plecat, şi e-a treia de la stîlp, clar ca lumina zilei.

Lumina zilei era un fel de gri murdar, ceţos, lipsit de limpezime, prin care balonul de observaţie cu lentilele lui iscoditoare se plimba ca o piază rea. Dar rozeta nou-ivită era într-adevăr a treia, nu a doua, şi orice om înarmat cu puţină bunăvoinţă ar fi remarcat imediat că era diferită de cea din ziua precedentă.

- Ai mare grijă, Macaulay, să fie ultima dată cînd se întîmplă aşa ceva, spuse domnul cu redingotă. Altfel ai să regreţi amarnic.

M-am oprit pe pod, cu braţul electro-hidraulic aşezat pe parapet, în timp ce lucrătorii apucau uneltele şi treceau din nou la treabă cu bubuituri ritmice de baros. Pe pîrghiile şi plăcuţele din duraluminiu ale protezei mi se formaseră stropi fini de condens.

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_99_AN_ORGANIC.html. Lectură plăcută! )