Reprezentarea lui Derek îşi recăpătă forma şi consistenţa într-o sală pentru conferinţe, în mijlocul căreia trona o masă suficient de spaţioasă pentru a servi drept pistă de sprint. De jur-împrejur, prin ferestrele largi, înclinate, se vedeau cumuluşi orbitor de albi şi un cer violet ca în reclamele pentru Air Thai.
- Felicitări, tinere. Soluţia dumitale pentru a trece de nivelul anterior a fost foarte... hm-hm... ingenioasă.
Bărbatul care i se adresase stătea în capătul celălalt al mesei. Costumul gris-fer şi craniul ras, cu excepţia şuviţei din creştet, împletită într-o codiţă ce-i cădea pe umăr, păreau să indice un manager de vîrf al unui trust orbital.
Derek se apropie de el, cîntărindu-l din ochi, fără să se grăbească.
- Drept să-ţi spun, tinere, ne-ai cam surprins. Da, da. Ne-ai surprins pe toţi.
Pronunţia Oxbridge şi manierismele de exprimare i-ar fi făcut să strîmbe din nas pînă şi pe cei cîţiva englezi pur-sînge rămaşi pe lume.
- Care "toţi"? Nu te văd decît pe tine.
- Haide, tinere, nu fi absurd. O mulţime de persoane... mm... influente ţi-au urmărit evoluţia cu mare interes de cîtăva vreme încoace. Aşa încît, după acest ultim succes, am fost rugat să-ţi fac o propunere mai mult decît... ăă... atrăgătoare.
- S-o auzim.
- Probabil eşti familiarizat cu sporirea efectului de seră, creşterea temperaturii medii anuale, topirea calotelor glaciare şi inundarea unor vaste suprafeţe agricole.
- Foarte familiarizat. Locuiesc într-un sat lacustru, ca majoritatea pămîntenilor.
- Fireşte. Ei bine, de cîţiva ani se fac cercetări în legătură cu o posibilă falie în timp, un fel de trecere...
- Poarta. Existenţa ei a fost determinată de Hobson şi Ito, de la Institutul de Fizică Cuantică din Tsukuba.
- Eg-zact. Prin pronunţia impecabilă răzbătu o nuanţă de iritare. Avînd în vedere că sondele automate n-au trecut prin Poartă, companiile orbitale care finanţează proiectul consideră cu toată... mmm... seriozitatea posibilitatea trimiterii unei sonde cu echipaj uman. Pilotul fiind, evident, un specialist în găsirea Porţilor de tot felul şi, mai ales, în trecerea prin ele.
- Lasă-mă să ghicesc. Companiile astea de care faci atîta caz s-au gîndit, nu-i aşa? că abia aştept să mă ofer voluntar, rosti Derek oprindu-se în picioare lîngă birocrat şi dominîndu-l cu înălţimea.
- Poate nu m-aş exprima chiar în termenii aceştia însă, da, ai sesizat corect ideea. Ia loc, te rog.
Se aşeză într-o poziţie cocîrjată, care nu era deloc odihnitoare, şi-şi rezemă un genunchi gol, încă umed, de tăblila mesei. Catifeaua vişinie care îmbrăca speteaza scaunului îi cuprinse pielea spatelui într-un mod foarte plăcut. Nu se simţea aproape deloc jenat pentru că era îmbrăcat numai în chiloţi.
- Şi dacă refuz?
Orbitalul ridică ambele mîini, cu palmele în sus, într-un gest foarte puţin aristocratic. La încheietură îi strălucea un Seiko Kinetic cu cuarţ, o relicvă din secolul precedent.
- Ce mai ştii despre Machine Head?
- Hackerul care a intrat în băncile de date ale cercetătorilor de la Seiun?
- Chiar el.
- Sînt zvonuri că un virus wet i-ar fi devorat memoria. Nu ştiu dacă a scăpat.
- Dar Silver Netsurfer?
- A păţit o chestie stupidă. În locul ediţiei online a lui Rolling Stone a primit gheaţă neagră.
- Miss Behaviour?
- Accident aviatic. Eroare de programare a compului de bord.
- Mhm. Data Scavenger?
- IA-urile IRS l-au băgat la răcoare pentru evaziune fiscală. Pe urmă s-a aflat că greşiseră, dar pe Scavenger l-a tăiat un traficant negru, pînă să-l scoată ăia de la pîrnaie... Derek l-a privit pe orbital drept în ochi. Vrei să zici că le faceţi de petrecanie ălora care vă refuză?
- N-aş merge chiar atît de departe. Să zicem mai degrabă că, după ce ne refuză, dezvoltă un fel de... mm... predispoziţie faţă de accidente.
Dacă dinaintea lui s-ar fi aflat chiar managerul orbital, nu doar reprezentarea virtuală a acestuia, Derek l-ar fi sugrumat bucuros.
- Mda. Convingător, n-am ce zice.
(Volumul Necropolis este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_98_NECROPOLIS.html. Lectură plăcută!)
- Felicitări, tinere. Soluţia dumitale pentru a trece de nivelul anterior a fost foarte... hm-hm... ingenioasă.
Bărbatul care i se adresase stătea în capătul celălalt al mesei. Costumul gris-fer şi craniul ras, cu excepţia şuviţei din creştet, împletită într-o codiţă ce-i cădea pe umăr, păreau să indice un manager de vîrf al unui trust orbital.
Derek se apropie de el, cîntărindu-l din ochi, fără să se grăbească.
- Drept să-ţi spun, tinere, ne-ai cam surprins. Da, da. Ne-ai surprins pe toţi.
Pronunţia Oxbridge şi manierismele de exprimare i-ar fi făcut să strîmbe din nas pînă şi pe cei cîţiva englezi pur-sînge rămaşi pe lume.
- Care "toţi"? Nu te văd decît pe tine.
- Haide, tinere, nu fi absurd. O mulţime de persoane... mm... influente ţi-au urmărit evoluţia cu mare interes de cîtăva vreme încoace. Aşa încît, după acest ultim succes, am fost rugat să-ţi fac o propunere mai mult decît... ăă... atrăgătoare.
- S-o auzim.
- Probabil eşti familiarizat cu sporirea efectului de seră, creşterea temperaturii medii anuale, topirea calotelor glaciare şi inundarea unor vaste suprafeţe agricole.
- Foarte familiarizat. Locuiesc într-un sat lacustru, ca majoritatea pămîntenilor.
- Fireşte. Ei bine, de cîţiva ani se fac cercetări în legătură cu o posibilă falie în timp, un fel de trecere...
- Poarta. Existenţa ei a fost determinată de Hobson şi Ito, de la Institutul de Fizică Cuantică din Tsukuba.
- Eg-zact. Prin pronunţia impecabilă răzbătu o nuanţă de iritare. Avînd în vedere că sondele automate n-au trecut prin Poartă, companiile orbitale care finanţează proiectul consideră cu toată... mmm... seriozitatea posibilitatea trimiterii unei sonde cu echipaj uman. Pilotul fiind, evident, un specialist în găsirea Porţilor de tot felul şi, mai ales, în trecerea prin ele.
- Lasă-mă să ghicesc. Companiile astea de care faci atîta caz s-au gîndit, nu-i aşa? că abia aştept să mă ofer voluntar, rosti Derek oprindu-se în picioare lîngă birocrat şi dominîndu-l cu înălţimea.
- Poate nu m-aş exprima chiar în termenii aceştia însă, da, ai sesizat corect ideea. Ia loc, te rog.
Se aşeză într-o poziţie cocîrjată, care nu era deloc odihnitoare, şi-şi rezemă un genunchi gol, încă umed, de tăblila mesei. Catifeaua vişinie care îmbrăca speteaza scaunului îi cuprinse pielea spatelui într-un mod foarte plăcut. Nu se simţea aproape deloc jenat pentru că era îmbrăcat numai în chiloţi.
- Şi dacă refuz?
Orbitalul ridică ambele mîini, cu palmele în sus, într-un gest foarte puţin aristocratic. La încheietură îi strălucea un Seiko Kinetic cu cuarţ, o relicvă din secolul precedent.
- Ce mai ştii despre Machine Head?
- Hackerul care a intrat în băncile de date ale cercetătorilor de la Seiun?
- Chiar el.
- Sînt zvonuri că un virus wet i-ar fi devorat memoria. Nu ştiu dacă a scăpat.
- Dar Silver Netsurfer?
- A păţit o chestie stupidă. În locul ediţiei online a lui Rolling Stone a primit gheaţă neagră.
- Miss Behaviour?
- Accident aviatic. Eroare de programare a compului de bord.
- Mhm. Data Scavenger?
- IA-urile IRS l-au băgat la răcoare pentru evaziune fiscală. Pe urmă s-a aflat că greşiseră, dar pe Scavenger l-a tăiat un traficant negru, pînă să-l scoată ăia de la pîrnaie... Derek l-a privit pe orbital drept în ochi. Vrei să zici că le faceţi de petrecanie ălora care vă refuză?
- N-aş merge chiar atît de departe. Să zicem mai degrabă că, după ce ne refuză, dezvoltă un fel de... mm... predispoziţie faţă de accidente.
Dacă dinaintea lui s-ar fi aflat chiar managerul orbital, nu doar reprezentarea virtuală a acestuia, Derek l-ar fi sugrumat bucuros.
- Mda. Convingător, n-am ce zice.
(Volumul Necropolis este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_98_NECROPOLIS.html. Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu