'Legiune' (5) (din volumul 'An/Organic')

A doua zi, vremea rece şi umedă îmi sîcîia vechea rană din coapsă. Eram ceva mai obosit decît de obicei. Stătusem pînă seara tîrziu la lumina unei lămpi cu gaz ca să-mi şterg proteza de funingine, s-o ung la încheieturi şi s-o lustruiesc. Particulele fine de funingine ieşite din nenumăratele cămine şi motoare cu aburi ale celui mai populat oraş din lume se infiltrau peste tot şi, dacă nu-mi curăţam bine braţul electro-hidraulic la fiecare două-trei zile, riscam să mă pomenesc cu articulaţiile înţepenite.

Pe Podul Waterloo, ciudăţeniile acelea înflorite se înmulţiseră, căutînd parcă să compenseze cu exuberanţa lor pentru dimineaţa întunecoasă şi pentru mugetul trist al sirenelor ce se auzeau dinspre fluviu. Problema dacă lucrătorii mai ţineau minte sau nu care dintre ele se schimbase faţă de ziua precedentă devenise deja academică. Erau aproape pretutindeni. Din loc în loc, printre pietoni cu umbrele negre şi şarete trase de cai, se mai vedea cîte o rozetă standard, în stil neogotic sobru, simetric, dar pe cele mai multe porţiuni parapetul era decorat cu împletitura aceea delirantă de nervuri şi lujeri cu înflorituri neaşteptate pe alocuri.

Domnul în redingotă era atît de roşu la faţă încît semăna cu un rac fiert. Nici maistrul Macaulay nu părea în apele lui. Totuşi, devenise clar pentru toată lumea că apariţia nu era vreo farsă, ci mai curînd un fenomen inexplicabil.

- Nu-mi pasă cum au apărut, spuse domnul printre dinţi. Pînă diseară să le scoateţi, să le sfărîmaţi şi să le înlocuiţi.

Macaulay îl privi în ochi.

- N-am putea nici în trei zile, dom' şef.

- Nu puteţi sau nu vreţi?

Cîţiva dintre lucrători se încruntară.

- Ieri ne-a luat o oră şi-un sfert ca să spargem şi să înlocuim rozeta aia, explică Macaulay. Acum au apărut pe pod şapteştrei, că le-a numărat Tom cînd a venit.

Un flăcău roşcat, cu pistrui, încuviinţă din cap.

- Chiar dacă socotim o oră de fiecare, înmulţit cu şapteştrei... Nu terminăm nici în opt ore, şi nici în douăşpe.

- Şi ce-ai prefera, Macaulay? Să stai cu mîinile în sîn?

- Să fac treaba pentru care sînt plătit, dom' şef. Să terminăm cu băieţii de instalat rozetele, că n-au mai rămas prea multe, şi să aşteptăm şi să vedem ce se-ntîmplă cu astea noi.

Domnul în redingotă se uită pe rînd la feţele lucrătorilor, apoi împrejur, la dantelăria din piatră care invadase parapetele podului.

- Aşa, dacă stăm numai să înlocuim rozete, n-o să ducem lucrarea la bun sfîrşit nici pîn' la Judecata de Apoi, continuă maistrul. Astea se-ntind ca o molimă. Dacă e, la o adică, să vedem că s-a oprit şi p'ormă să mai facem nişte rozete standard ca să le-nlocuim pe-astea.

În timp ce oamenii discutau, neobservate, alte trei rozete de pe partea cealaltă a podului începuseră să se transforme. Deşi cu ochiul liber nu se vedea nici o mişcare, într-un sfert de oră se conturaseră lujeri împletiţi pe suprafaţa de granit. Venise vremea să scriu un articol despre asta în "Daily Telegraph".

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_99_AN_ORGANIC.html. Lectură plăcută! )