'Infernul fractal' (3) (din volumul 'Necropolis')

Gresie albăstruie, rece, de care îi era lipit obrazul. Mobilă metalică, vopsită în alb. Linişte.

Se ridică în picioare şi privi împrejur. Tapetul de pe pereţi îi amintea de locuinţa unei mătuşi pe care o vizitase împreună cu părinţii, la vîrsta de şase ani. Lîngă poliţa căminului era un orologiu vechi, care, de cînd mătuşa lui căzuse la pat, fusese condamnat să arate mereu ora cinci şi un sfert. Numai că în această cameră nu se afla nici un cămin. Nici orologii.

Paturile şi mai ales noptierele din tablă sugerau un spital de provincie. Derek se îndreptă către uşă, ştiind că în Fractal Hell nu trebuie să rămîi niciodată locului prea mult timp.

Uşa se deschise. Îndărătul ei se afla un zid de cărămidă, netencuit, tare şi inert.

- Bine aţi venit în instituţia noastră, îi şopti în craniu o voce suavă. Statutul de care dispuneaţi în cadrul jocului a fost revocat. Prerogativele dumneavoastră au fost anulate. Aţi revenit la statutul zero. Vă urăm şedere plăcută în instituţia noastră şi vă asigurăm că vom folosi toate mijloacele pentru a vă reţine permanent.

Uşa unui dulap metalic se deschise încetişor, iar din dulap ieşi un bărbat corpolent, brunet,cu o barbă tunsă scurt.

- Salutare. Eşti nou pe-aici, este?

Halatul alb cu care era îmbrăcat mirosea uşor a dezinfectant.

- Sînt primul care a ajuns la nivelul acesta, dacă asta te doare, îi răspunse Derek circumspect.

- Nu mai spune, i-o întoarse celălalt. Eu sunt doctorul Freud. Pink Freud. Medicul instituţiei, cum s-ar zice.

- Ăsta e azilul de care-mi spunea cineva mai devreme?

- Depinde cum definim termenul de azil, dragul meu. După părerea mea, lumea e un azil ceva mai mare.

- Există suficienţi oameni normali ca să...

- Ţ-ţ-ţ, dumneata faci o mare greşeală. Omul normal, ca şi cetăţeanul obişnuit, de care se face atîta caz, nu reprezintă decît o abstracţiune fără corespondent real.

- Eu unul mă simt cît se poate de întreg la minte, răspunse Derek cu o grimasă.

- Asta pentru că de-abia ai sosit aici. După cîtva timp, continuă doctorul bătîndu-l pe umăr, sînt convins că-ţi vei schimba părerea.

- Cum poţi să-mi spui aşa ceva? Eşti doar o rutină dintr-un program Fujitsu.

- Neesenţial, replică Pink Freud, alungînd argumentul cu un gest neglijent al mîinii. Pentru început, voi fi ghidul tău într-un tur al instituţiei.

Deschise larg şi cealaltă uşă a dulapului metalic, apoi îi invită pe Derek înăuntru. Deasupra lui se vedea o traversă de care stăteau suspendate cîteva umeraşe din plastic, pe care Derek le dădu deoparte cînd se înghesui în dulap. Doctorul închise uşile.

- Doamnelor şi domnilor, rosti el în întuneric, legaţi-vă centurile de siguranţă.

Şi dulapul metalic începu să coboare cu viteză nebună.

(Volumul Necropolis este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_98_NECROPOLIS.html. Lectură plăcută!)