"Plus cheltuielile" (din romanul "Gangland")

Cînd Maria ajunse înapoi acasă, se înnoptase de-a binelea, iar pe trotuarele din suburbie se vedeau uneori oameni care-şi plimbau câinii. Lăsă maşina pe alee şi intră în casă. Se descălţă, luă nişte papuci de plastic cu perniţe de gel şi merse în baia de la parter.

Se spălă bine pe mîini, se dezbrăcă şi îşi examină hainele – cam pătate de noroi în urma interviului – apoi făcu un duş. Cînd termină, se şterse bine cu un prosop roz, pufos, curăţă oglinda de condens şi îşi privi reflexia cu atenţie. Pe mîini, pe coate şi genunchi avea mici julituri, iar pe spate şi pe şoldul stîng era zgîriată. După cum o ustura pielea capului, probabil căpătase zgîrieturi şi acolo cînd o trîntise malacul cel alb de perete. Oricum, mare minune dacă albul n-avea să vorbească cu glas de soprană cînd avea să-şi revină în simţiri.

Îşi diluă cîţiva mililitri de betadină într-un pahar şi îşi dezinfectă cu mare grijă toate zgîrieturile şi juliturile, strîngînd din dinţi cînd simţea usturime. În cele din urmă, îşi puse chiloţi curaţi şi se înfăşură în halatul grena de baie al lui Sam, imens, călduros şi care o făcea să se simtă mică şi protejată.

Puse hainele grămadă în coşul cu rufe murdare, apoi îşi aminti de biletul pe care i-l dăduse Murdoch, aşa că scoase puţin blugii din coş şi recuperă biletul.

Îşi uscă părul.

Trecu prin bucătărie, unde în loc de cină îşi amestecă suc de portocale cu Stolichnaya într-un pahar-sondă, apoi urcă în dormitorul ei.

Se întinse pe pat, direct peste cuvertura imitaţie de urs polar, şi se simţi tentată să adoarmă, pur şi simplu, şi să se trezească abia a doua zi. După cîteva minute, însă, luă paharul de pe noptieră şi bău o înghiţitură rece, apoi încă una. Căpătase de la Sam obiceiul de a ţine votca în congelator.

Cînd trecu de jumătatea paharului, iar usturimea zgîrieturilor se estompase într-un fel de amorţeală plăcută, luă de lîngă pat cablul de reţea şi îl conectă la mufa neurală. În minte îi înflori sigla AT&T, apoi i se desfăşură agenda cu panouri din lemn şi plăcuţe din alamă, dar Maria o împinse deoparte cu un gest hotărît, după care deschise în aer un meniu fluorescent şi apelă o tastatură virtuală. Formă adresa primită de la consultantul software şi sectoare de ciberspaţiu trecură în goană pe lîngă ea, creîndu-i senzaţia vertiginoasă că se înălţa la ceruri.

Deasupra ei, parcă din neant, se deschise o trecere ca un iris. Fu absorbită.

Ajunse pe o cîmpie întinsă, cu ierburile şi arbuştii redaţi în detalii minuţioase, aproape obsesive. Undeva, la mare distanţă, se zăreau nişte munţi coloraţi într-o uşoară tentă de albastru din cauza depărtării. Pe cerul azuriu, ici şi colo, pluteau scame de nori.

– Adorabil, nu-i aşa? Lui Teddy îi plăcea foarte mult şi mereu venea aici.

Lîngă Maria se ivise o femeie de treizeci şi ceva de ani, înaltă, cu părul de un blond închis şi ochi căprui, blînzi.

– Da, e... E frumos, făcu Maria, luată cam pe nepregătite.

– Şi dumneata eşti...? reluă femeia.

– Maria Conchita Alonzo. Inspector-şef. Am primit adresa dumneavoastră de la Nathaniel Murdoch, consultant software.

Femeia clipi de cîteva ori, căutînd să-şi amintească.

– A, sigur, zise ea după cîteva momente. Un prieten al unui prieten. Da. Nathaniel Murdoch. Apropo, ce mai face domnul Murdoch?

– Nu prea bine. Acum şase luni şi-a pierdut postul, iar de vreo patru luni doarme prin parcuri, în Philadelphia.

– Teribil. Am vorbit cu el o singură dată, dar mi-a făcut o impresie bună.

Maria zîmbi imperceptibil.

– Şi mie, iniţial.

Femeia ridică o sprînceană perfect pensată şi creionată.

– Iniţial?

– Are o manieră cel puţin ciudată de a înapoia o favoare, explică Maria.

– Înţeleg...

– Spre exemplu, mi-a dat adresa aceasta fără să-mi spună cum vă numiţi sau cu ce v-aş putea ajuta. Iar de ce s-a întîmplat la o adresă pe care mi-a dat-o mai devreme, în cursul zilei, nici nu vreau să-mi aduc aminte.

Femeia cea înaltă păru uşor contrariată.

– E drept că, în mediul nostru, nu prea ne facem cunoscut numele şi cu atît mai puţin adresa privată din ciberspaţiu.

Aruncă o privire împrejur.

– Dumnezeu ştie cît îmi ia din puterea sistemelor de calcul menţinerea peisajelor preferate ale lui Teddy la asemenea rezoluţie. Nici nu vreau să mă gîndesc ce s-ar întîmpla dacă ar da năvală aici o mulţime de nepoftiţi. Dar, trecînd peste asta, am avut un motiv ca, la sfatul consilierului meu pentru relaţii cu publicul, să îi comunic adresa mea domnului Nathaniel Murdoch. La rîndul său, acesta a dovedit discreţie şi profesionalism. Dumneata eşti prima persoană care m-a contactat în opt luni. Şi ai grad de inspector-şef...

Maria încuviinţă din cap.

– Atunci...

– Aţi putea, cel puţin, să-mi spuneţi cum vă numiţi? insistă Maria. Cum să vă spun?

– „Doamnă” cred că e suficient, răspunse femeia, ridicînd uşor din umeri.

– Perfect, doamnă. Mi-am pierdut soţul în războiul vostru de independenţă. Acum stau singură în patul nostru. Şi îi port halatul de baie. Şi îi beau votca. Şi îi simt lipsa. Cred că nu e ziua potrivită ca să fiu ţinută la distanţă cu asemenea răceală de o orbitală.

Femeia clătină din cap. O boare de vînt îi legăna părul.

– Îmi cer scuze. Pentru noi, orbitalii, păstrarea discreţiei este a doua natură. Dar am nevoie de ajutorul dumitale, pentru că şi eu am pierdut pe cineva.

Maria încuviinţă, îndemnînd-o, pe tăcute, să continue.

– Cu şase ani în urmă, fiul meu, Teddy, a fost ademenit de o inteligenţă artificială şi a fugit din habitatul nostru. A ajuns pe Pămînt, iar condiţiile de acolo fiind aşa haotice practic a dispărut.

– Şi credeţi că mai poate fi găsit?

– Sunt aproape sigură. L-am văzut în urmă cu mai bine de opt luni la o emisiune de ştiri. Arăta destul de schimbat, dar cred că el era.

– În opt luni e posibil să fi plecat oriunde din locul unde l-aţi văzut la ştiri.

Femeia schiţă un zîmbet trist.

– Foarte puţin probabil. Ajunsese într-un teritoriu secret, păzit cu stricteţe. Gangland...

Maria simţi că îi fugea pămîntul de sub picioare.

– Nu numai că vreţi să găsesc pe cineva despre care nu ştiţi cu certitudine dacă mai e în viaţă şi care a dispărut de şase ani, dar mai vreţi şi să îl caut într-un teritoriu atît de secret încît nu i se recunoaşte existenţa şi nu i se face cunoscut amplasamentul. Of, Santa Juanita, păzeşte-ne! La ce ştiri l-au dat?

– Pe un canal multimedia criptat, din habitatul nostru.

Pe moment, Maria se simţi ispitită să întrerupă convorbirea, să-l caute pe Levcenko şi să accepte să-i fie gardă de corp. Acum, părea o slujbă mult mai sigură şi mai ferită de riscuri.

– Pentru ce nu l-aţi recuperat atunci, imediat după aterizare?

Orbitala se întristă.

– În habitatul nostru sînt reguli foarte stricte privitoare la evitarea contaminării, iar ex-Statele Unite se încadrau printre ţările cu un risc ridicat, aflate practic sub interdicţie. Abia recent au devenit disponibile noi generaţii de nanozoare simbiote care pot face sistemul imunitar uman mult mai eficient. Acum, indiferent cu ce ar fi contaminat Teddy, l-am putea vindeca, iar societatea de aici l-ar putea primi înapoi.

Maria căută să gîndească repede şi clar, furioasă că votca şi oboseala îi încetiniseră mintea.

– Aveţi date despre el? Imagini, emisiunea de la ştiri, grupa de sînge, date genetice, modelul vaselor sanguine de pe retină, amprentele digitale?

– Amprentele nu le am, spuse femeia. Celelalte informaţii am să ţi le trimit.

– Aveţi adresa?

Femeia schiţă un zîmbet plin de indulgenţă.

– Ţi-am localizat şi analizat tot sistemul de acasă înainte să-ţi permit accesul în spaţiul meu privat, Maria.

Fosta inspectoare făcu un efort să ignore tonul condescendent.

– Şi încă ceva. Ca să-l caut, vreau să fiu plătită cu bani adevăraţi. Un avans suficient ca să-mi acopere cheltuielile de drum şi o lichidare pe care o s-o discutăm la momentul potrivit.

Pentru prima oară, orbitala păru cu adevărat şocată.

– Au trecut mai bine de optzeci de ani de când unii ca Marlowe lucrau pe douăzeci şi cinci de dolari pe zi plus cheltuielile, insistă Maria Alonzo. Şi, oricum, pe vremea aia douăzeci şi cinci de dolari însemnau cu totul altceva. Dacă e să plec de lîngă copiii mei şi să vă caut fiul tocmai în Gangland, va trebui să mă plătiţi cu bani adevăraţi.

(Ediţia electronică gratuită a romanului Gangland poate fi citită la adresa http://www.geocities.com/themaddancinggod/Igang.htm . Lectură plăcută! )