Jack Womack - "Terraplane" (1989)

După ce am terminat de citit Ambient, mai întîi mi-a părut rău că nu comandasem toată seria, după care am luat măsuri. În iarna lui 2001 am luat legătura cu domnişoara Tracey Rosenberg în Scoţia şi am rugat-o să caute celelalte volume din serie. Aşa se face că la jumătatea lui mai 2002 am primit un raft şi jumătate de cărţi, între care şi Terraplane. După o porţie serioasă din Lumea Disc a lui Terry Pratchett, la sfîrşitul lui iulie 2002 am ajuns să citesc şi Terraplane. Şi iată ce am aflat:

La ordinele lui Seamus O'Malley, care acum conduce corporaţia Dryco, naratorul-protagonist Robert Luther Biggerstaff şi garda sa de corp, Jake, se află la Moscova pentru a-l contacta pe savantul Alekhine. Persoana de contact, Skuratov, îi întîlneşte într-un bar şi le spune că Alekhine a dispărut, apoi sugerează ca americanii s-o contacteze pe asistenta acestuia, Oktobriana Dmitrievna Osipova. După o plimbare pe jos şi o tentativă de jaf, cei doi ajung la hotel, iar Luther află mai multe despre Oktobriana de la inteligenţa artificială Alice.

A doua zi, cei doi merg la Oktobriana acasă, dejoacă o tentativă de răpire a lui Skuratov şi zboară cu un avion particular. Pe drum, ca să scape de avioanele de vînătoare ruseşti, aceştia acţionează un dispozitiv experimental al lui Alekhine şi sînt transferaţi în America. Skuratov îi atacă din nou, aşa că Jake îl aruncă din avion. Din păcate, elemente importante precum aeroportul Newark lipsesc cu desăvîrşire, iar Luther înţelege treptat nu numai că au nevoie toţi trei de asistenţă medicală în urma aterizării forţate, dar şi că se află în vara anului 1939.

Un medic negru, Norman Quarles, îi duce acasă, deasupra unui club de jazz şi blues. Luther află că negrii au nevoie de permise de liberă trecere în această lume, că o parte din populaţia lumii a fost decimată de o viroză extrem de periculoasă, sindromul lui Dovlatov, şi că istoria recentă a Americii e diferită de aceea din lumea lui. Eliberarea negrilor din sclavie, spre exemplu, a avut loc abia la începutul secolului al douăzecilea sub administraţia lui TD Roosevelt.

Norman şi soţia sa Wanda îi ajută pe noii-veniţi să obţină paşapoarte false. Luther şi Jake decid că se pot întoarce în lumea lor fie cu un aparat aflat la Skuratov, fie cu celălalt, aflat la Alekhine. Osipova se îmbolnăveşte de sindromul lui Dovlatov, iar agenţi FBI încearcă să-i aresteze şi-l ucid pe Norman. Jake îi omoară pe poliţişti, apoi Wanda îi duce la o casă părăsită din Long Island. Luther află din ziare că Stalin a dispărt din Kremlin, şi presupune că Alekhine l-a transferat în lumea lor.

Cei doi se infiltrează în spitalul unde este internat Skuratov şi află că dispozitivul lui de transfer a fost distrus de poliţişti. Osipova, hiperstimulată de viroză, le sugerează soluţia: un uriaş dispozitiv electric construit de Nikola Tesla pentru Expoziţia Mondială din 1939. Împreună cu Wanda şi Osipova, Jake şi Luther conduc maşina prin descărcările de energie pentru a trece înapoi în lumea lor. Osipova moare, iar Jake sare împreună cu cadavrul ei între cele două lumi.
După mulţi ani, Luther încă îl mai regretă pe Jake. Aflăm mai multe despre viaţa lui Biggerstaff alături de Wanda, şi despre Norman şi Wanda Quarles aşa cum trăiseră în lumea lui.

Terraplane continuă experimentul lingvistic al lui Jack Womack. Ceea ce mi s-a părut mai interesant, însă, a fost modul în care reprezentanţi ai unor culturi diferite au interacţionat pe parcursul cărţii, şi faptul că diferenţele de limbaj dintre personaje au fost tratate veridic, cu consecinţe plauzibile.

Din lumea Ambient, situată cam în 2020 în America, provin Luther şi Jake, care vorbesc jargonul criptic al corporaţiei Dryco. Osipova şi Skuratov folosesc o engleză standard care americanilor li se pare uşor învechită. Wanda şi Norman, pe de altă parte, vorbesc în argoul din anii '30, iar bună parte din ceea ce spun vizitatorii din viitor li se pare de neînţeles.

Limbajele folosite de personaje sînt însă numai o extindere a culturilor din care provin. Luther, spre exemplu, a participat la războiul din Long Island, şi vizitarea locurilor într-un 1939 alternativ îi reînvie în memorie ororile acestui război, pierdera camarazilor şi crizele morale prin care a trecut.

Osipova şi Alekhine provin dintr-un amestec straniu de societate de consum şi sistem totalitar orwellian, o parodie a perestroikăi lui Gorbaciov în care cetăţenii ruşi sînt arestaţi pentru că nu au cumpărat destule mărfuri, chipul lui Stalin e folosit pentru a vinde tot felul de produse şi servicii, iar un cartier vechi şi părăginit se numeşte Raisa. Fără să vrea, Aleknine duce sistemul la extrem, căci acel Iosif Visarionovici pe care-l transportă din lumea alternativă contaminează viitorul cu sindromul lui Dovlatov. Printre ruşi începe să circule bancul că numai Tătucul putea să extermine zeci de milioane de oameni, şi încă în două secole diferite.

Doctorul Norman Quales şi soţia lui Wanda, la rîndul lor, şi-au început viaţa ca sclavi, întîi pentru compania de tutun Reynolds, apoi pentru Coca Cola, iar în cele din urmă în Cuba. Eliberarea le-a adus violul şi sterilitatea, apoi traiul într-o societate profund rasistă în care poliţiştii îi brutalizează şi-i bat pe negri din principiu. Norman visează la o societate viitoare în care negrii şi albii să se bucure de aceleaşi drepturi, iar Luther îi prezintă latura frumoasă a lumii viitoare, precum şaisprezece generali negri în Statul Major sau un preşedinte american negru. Wanda este însă profund şocată de faptul că vizitatorii sînt în stare se omoare oameni în stînga şi-n dreapta ca şi cînd şi-ar pregăti micul dejun.

Cele două lumi, un 1939 în care marea criză economică s-a prelungit şi un 2020 dominat de poluare, războaie civile şi mercantilism agresiv, sînt puse alături. Personajele, în primul rînd Norman Quales, se întreabă care dintre ele este mai bună, iar diferenţele se şterg treptat spre finalul cărţii, cînd Luther îi explică Wandei cît de asemănătoare sînt una cu cealaltă. În lumea lui Norman şi a Wandei, albii rasişti vin în cluburi pentru a asculta muzica unor negri precum Robert Johnson, idolul lui Jake. În lumea lui Luther, Statele Unite şi Rusia poartă războaie locale în ţările slab dezvoltate, dar supercorporaţiile Dryco şi Krasnaya fac împreună afaceri mai mari decît costul războaielor. Dacă în acel 1939 alternativ au fost asasinaţi de timpuriu Abraham Lincoln, FD Roosevelt şi Winston Churchill, în 2020 preşedintele negru menţionat de Luther a fost şi el ucis după doi ani de la intrarea în funcţie. Şi exemplele de acest fel abundă pe fiecare pagină, pînă cînd cititorii se întreabă care decizie a fost mai înţeleaptă: a lui Luther, care izbuteşte să se întoarcă în lumea sfîşiată a viitorului, sau a lui Jake, care preferă să dispară în zona incertă dintre cele două lumi?

Am aflat mai tîrziu că Terraplane este numai prima vizită a lui Womack într-un asemenea trecut alternativ, tulburător de similar şi în acelaşi timp de diferit de al nostru. Dar asta e altă poveste.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)