Samuel Ray Delany – 'Nova' (1968)

În prima parte a anilor ’90, pe vremea cînd scările rulante din Pasajul Universităţii erau ocupate de anticari, am cumpărat o ediţie franceză de buzunar a romanului Nova de Samuel Ray Delany apărută la editura Le Livre de Poche. În ciuda faptului că romanul avea o prezentare elegantă, nu am reuşit să trec de primele pagini.

Apoi, în iulie 2006, importatorii mei preferaţi de la Nautilus, http://nautilus.ro, mi-au oferit o ediţie britanică frumoasă a acestui roman (SF Masterworks 37, Gollancz, Grupul Editorial Orion, Londra, 2004). În cele din urmă, în 2008, am citit această carte, ultima dintre scrierile de tinereţe ale lui Delany.

Şi iată ce am aflat:

În viitorul îndepărtat, omenirea a colonizat numeroase sisteme stelare, iar navele spaţiale care ţin laolaltă societatea umană sînt propulsate cu illyrion, un set de elemente chimice foarte grele şi foarte rare care se sintetizează în stelele ce ajung nove. Căpitanul Lorq Von Ray adună un echipaj pestriţ pe planeta Hell3 şi porneşte în căutarea următoarei nove.

În paralel cu evenimentele „curente”, cititorii află despre copilăria şi tinereţea căpitanului, despre rivalitatea economică dintre clanul Red din Constelaţia Dragonului şi clanul Von Ray din Constelaţia Pleiadelor, despre istoria personală a personajelor secundare. În final, Lorq Von Ray are o confruntare decisivă cu inamicul său personal, Prince Red, şi cu sora acestuia, Ruby, şi smulge şapte tone de illyrrion dintr-o novă. Echipajul se destramă, iar un personaj secundar, Katin Crawford, decide să scrie un roman despre evenimentele prin care a trecut.

Pe de o parte, Nova se încadrează în subgenul numit „operă spaţială”. Elementul central al intrigii îl constituie călătoria cu o navă spaţială, decorurile includ planete exotice precum Hell3, Vorpis şi „lumea cealaltă” (un loc atît de oribil încît coloniştii nu i-au pus un nume), iar evenimentele sînt la oscară grandioasă, ca, de exemplu, dueluri pe marginea unor rîuri de lavă sau pilotarea unor astronave prin stele care devin nove.

Pe de altă parte, Nova are numeroase legături cu Noul Val din literatura ştiinţifico-fantastică. Printre acestea se numără preponderenţa episoadelor flashback în intrigă, limbajul poetic, rafinat din punct de vedere stilistic, precum şi trimiterile intertextuale (pe lîngă paralelele din subtext cu epopeea argonauţilor sau cu Moby Dick, autorul face spre finalul romanului trimiteri explicite la căutarea Graalului şi la lucrările literare şi muzicale dedicate acestui subiect).

Nu în ultimul rînd, Nova a avut o oarecare influenţă asupra subgenului cyberpunk. Mai precis, personajele au implanturi cu mufe care le permit conectarea sistemului nervos la diferite utilaje, un personaj secundar, Mouse, poate să-i facă pe spectatori să vadă ceea ce el îşi închipuie cu ajutorul unui instrument muzical numit syrinx (precum Peter Riviera din Neuromantul), iar pilotarea navelor spaţiale se face cu ajutorul unei simulări tridimensionale create în sistemul nervos central al membrilor echipajului - un precursor al ciberspaţiului lui William Gibson şi al realităţilor virtuale atît de dragi autorilor cyberpunk.

Pe ansamblu, Nova este o lectură agreabilă şi alertă şi o invitaţie în lumile colorate şi pline de imaginaţie pe care Samuel Ray Delany le-a creat la începutul carierei sale de scriitor.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina neoficială de web la adresa: http://www.geocities.com/themaddancinggod/Indexr.htm . Lectură plăcută!)