Pe la jumătatea lunii martie 2013, după ce citisem Salomé, am început lectura altei piese celebre de Oscar Wilde - Lady Windermere's Fan (1892). (Pentru a evita confuziile, poate ar trebui să precizez că Lady Windermere nu are nici o legătură cu Lady Gaga, iar acel "fan" din titlu nu este un admirator, ci un evantai.) Am parcurs piesa în cîteva zile.
Şi iată ce am aflat:
Drama este structurată în patru acte, iar acţiunea este plasată la Londra, în perioada victoriană tîrzie.
În primul act, tînăra lady Windermere este curtată de lordul Darlington, care, presupunînd că soţul ei are o relaţie extramaritală, se aşteaptă ca protagonista să divorţeze şi să înceapă o relaţie cu el. Apoi, alte două personaje, ducesa de Berwick şi lady Agatha Carlisle, îi explică protagonistei ceea ce lordul Darlington doar insinuase: soţul ei petrece mult timp (şi cheltuie mulţi bani) în compania unei doamne Erlynne. După plecarea oaspeţilor, lady Windermere găseşte dovezi în privinţa cheltuielilor, însă soţul ei insistă că doamna Erlynne (alungată cîndva din lumea bună) are nevoie de sprijinul lor pentru a fi reacceptată în înalta societate. Împotriva voinţei protagonistei, lordul Windermere o invită pe doamna Erlynne la o petrecere în acea seară.
Lady Windermere, scandalizată, decide să o lovească cu evantaiul pe musafira nepoftită, iar lordul Darlington îşi reînnoieşte insistenţele. Doamna Erlynne, pe de altă parte, plănuieşte să se căsătorească cu un aristocrat vîrstnic, lord Augustus Lorton. Protagonista decide să-şi părăsească soţul, îi lasă o scrisoare şi pleacă în miez de noapte la apartmanetul lordului Darlington. Iar doamna Erlynne (care e mama ce o părăsise pe protagonistă la puţin timp după naştere) citeşte scrisoarea, îi cere lordului Augustus să-l ducă pe lordul Windermere la un club şi să-l ţină cît mai mult timp acolo, după care pleacă pe urmele protagonistei ca să salveze situaţia.
Actul al treilea are loc în apartamentul lordului Darlington. Doamna Erlynne îşi convinge fiica să se întoarcă la soţul ei, însă sosirea lordului Darlington şi a prietenilor lui le sileşte pe cele două femei să se ascundă. Situaţia se complică atunci cînd bărbaţii descoperă evantaiul protagonistei pe canapea, iar lordul Windermere trage concluzia că soţia îl înşeală. Doamna Erlynne, ca să-i salveze reputaţia şi căsnicia fiicei sale, iese din ascunziş şi pretinde că luase ea evantaiul din greşeală, iar lady Windermere profită de confuzia generală pentru a se eclipsa discret.
În actul al patrulea, a doua zi de dimineaţă, doamna Erlynne îi vizitează din nou pe lord şi lady Windermere (cu scopul de a înapoia evantaiul buclucaş), numai că de această dată lordul Windermere este cel care crede că biata femeie are moravuri uşoare, în vreme ce protagonista îi ia apărarea acesteia fără să explice prea clar de ce. În cele din urmă, doamna Erlynne acceptă cererea în căsătorie a lordului Augustus Lorton, cu condiţia să se mute amîndoi în străinătate, şi totul se termină cu bine.
Structura de evenimente a piesei poate fi înţeleasă ceva mai bine în contextul social în care a fost scrisă - mai exact, în contextul discriminării sexuale din perioada victoriană. Dat fiind că femeile nu aveau drept de proprietate, drept de vot, drept de a face afaceri sau drept de a acţiona în instanţă, o femeie care îşi părăsea soţul era ostracizată de societate şi condamnată la singurătate şi sărăcie, iar una părăsită de soţ pentru că îi fusese infidelă - cu atît mai mult.
Cu douăzeci de ani înaintea evenimentelor din piesă, doamna Erlynne îşi părăsise soţul şi fiica nou-născută - şi suportase consecinţele faptelor sale. Pe parcursul piesei, ea observă cum fiica sa e pe cale să facă aceeaşi greşeală (ba chiar din motive complet neîntemeiate) şi preferă să-şi atragă ea însăşi oprobiul societăţii a doua oară decît să-şi vadă fiica îndurînd o soartă asemănătoare.
Drama este accentuată pe de o parte de clevetelile personajelor secundare care, deşi aristocratice, bîrfesc mai rău decît nişte precupeţe, iar pe de altă parte de atitudinea protagonistei, plină de prejudecăţi, care o condamnă pe doamna Erlynne pe baza unor zvonuri în loc să-i acorde prezumţia de nevinovăţie.
Nu în ultimul rînd, subtextul piesei conţine o ironie amară la adresa standardelor morale duble ale societăţii victoriene. Bărbaţii din înalta societate sînt privilegiaţi să aibă vicii şi plăceri rafinate, în vreme ce soţiile lor sînt aspru judecate şi condamnate în cazul în care încalcă un cod de conduită foarte strict.
Tocmai ironia amară mă face să cred că Lady Windermere's Fan este o dramă mai degrabă decît o comedie. Cum, după lectura piesei The Importance of Being Earnest, rămăsesem cu impresia că Oscar Wilde a scris comedii savuroase, am parcurs şi A Woman of No Importance. Dar despre aceea vom discuta cu alt prilej...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu