La
începutul lunii martie 2013, imediat după ce parcursesem cel mai
recent roman al lui Cory Doctorow, Homeland,
am început lectura unui alt roman al său, Pirate
Cinema (Tor
Books, New York, 2012). Ca şi celelalte volume publicate de autorul
canadiano-britanic, Pirate
Cinema este
disponibil gratuit, într-o diversitate de formate electronice, pe
site-ul http://craphound.com/, iar în format tipărit îl puteţi comanda fie de la Book Depository UK, fie de la Amazon UK. L-am citit în trei zile – şi iată ce am aflat:
Protagonistul
acestui roman destinat publicului tînăr este un adolescent de 16
ani din nordul Angliei, Trent McCauley, care are pasiunea creării de
montaje cinematografice. Din păcate, ca urmare a legilor privind
protejarea drepturilor de autor, autorităţile locale îi blochează
familiei sale accesul la Internet, iar Trent fuge de acasă şi
ajunge la Londra. După o primă perioadă de vagabondaj pe străzi
şi prin adăposturi pentru persoanele fără locuinţă, Trent este
„adoptat” de Jem, un cerşetor mai experimentat. Cei doi sustrag
alimente recent expirate din pubelele supermagazinelor, se instalează
într-un local abandonat dintr-un cartier unde au loc demolări
frecvente şi curăţă, remobilează şi recondiţionează clădirea
pentru a o face confortabilă.
Trent intră în grupuri online,
îşi postează montajele cinematografice, merge la petrecerile unui
grup de tineri şi ajută la organizarea de proiecţii
cinematografice neautorizate, însă activităţile sale au tot felul
de repercusiuni. Pe de o parte, ajunge să trăiască o frumoasă
poveste de dragoste cu o adolescentă care îşi spune 26. Pe de altă
parte, mari companii mediatice caută să-l aresteze şi să-l dea în
judecată pentru încălcarea legii drepturilor de autor. Trent,
iubita sa şi prietenii lor ajung să organizeze proteste publice şi
campanii pentru a-i convinge pe politicienii britanici să nu adopte
legi care favorizează megacorporaţiile media – mai ales că
efectele asupra publicului obişnuit sînt devastatoare. Punctul
culminant al romanului implică proiectarea neautorizată a unui
videoclip-pamflet pe Palatul Parlamentului. Din păcate, cei doi
adolescenţi se despart, însă campania lor are succes, iar
protagonistul devine celebru cu videoclipurile sale.
Ca
şi alte romane recente ale lui Cory Doctorow, precum Little
Brother,
Makers
şi
For
the Win,
Pirate Cinema conţine
o puternică doză de interes pentru drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti şi trage un semnal de alarmă serios în ceea ce
priveşte încălcarea acestora de către megacorporaţii. În
această privinţă, romanul aflat în discuţie ilustrează modul în
care unii politicieni au conştiinţă civică şi doresc o reformă
pentru binele cetăţenilor, în vreme ce alţii se lasă seduşi de
relaţiile cu publicul din zona mass-media şi se transformă în
slujitori ai companiilor multinaţionale, sau contrastul dintre cei
care folosesc conţinutul mediatic ca pe o marfă şi cei care îl
tratează ca pe o resursă pentru crearea de noi opere de artă.
Cu
toate că autorul a prezentat asemenea idei despre drepturi de autor,
creativitate şi abuzuri corporatiste şi în volume de eseuri precum
Content
sau
Context,
aici dezbaterea este mult mai animată pentru că diverse personaje
susţin diferite puncte de vedere, conform cu educaţia şi nivelul
de înţelegere al fiecăruia. E adevărat că perspectiva
protagonistului adolescent şi rebel e prezentată mult mai pe larg,
însă pe parcursul cărţii apar şi alte personaje – avocaţi,
politicieni, descendenţi ai artiştilor din generaţii trecute,
judecători – fiecare cu opinii despre aceste probleme.
Pe
lîngă subiectul atractiv, intriga captivantă şi suspansul bine
controlat, Pirate
Cinema mi-a
mai atras atenţia prin documentarea minuţioasă pe care se bazează
– de la chestiuni legislative referitoare la coypright sau la
ocuparea clădirilor abandonate la vestimentaţia adolescenţilor sau
la tehnici de supravieţuire în mediul urban.
Un
alt aspect demn de luat în consideraţie este limbajul în care este
scris romanul – argou britanic, mai degrabă decît registrul
familiar nord-american din Little
Brother
sau
Homeland,
spre
exemplu. Astfel, apar termeni prescurtaţi, ca „tellie” pentru
„television set”, „lappie” pentru „laptop” ori „biccie”
pentru „biscuit”, şi argou rimat, precum „barnie” (sau, dacă
preferaţi, Barney Rubble) pentru „trouble”. În această
privinţă, Cory Doctorow demonstrează foarte convingător că s-a
aclimatizat în ţara sa de adopţie.
Desigur,
tocmai acest argou britanic foarte bine folosit va face misiunea
traducătoarei (sau traducătorului) din România foarte dificilă.
Dar, dacă nu aveţi răbdare pînă cînd va apărea o ediţie
română a acestui roman sau dacă preferaţi să vă delectaţi cu
el în original, vă invit fie să achiziţionaţi o ediţie tipărită
de aici,
fie să vă alegeţi un format electronic convenabil de pe pagina
aceasta.
(There
is joy in sharing.)
Căci Pirate
Cinema este
mult mai atractiv şi mai agreabil decît aş putea să vă relatez
aici, în cîteva cuvinte.
În
ceea ce mă priveşte, imediat cum am încheiat lectura (ba chiar
înainte să scriu prezentarea de faţă) am început să citesc un
alt roman de Cory Doctorow, scris în colaborare cu Charles Stross –
Rapture of the Nerds.
Dar despre acela cred că v-am relatat deja cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu