În luna martie 2013, după ce citisem cîteva romane recente ale lui Cory Doctorow precum Homeland şi Pirate Cinema, am încercat un roman pe care Doctorow l-a scris în colaborare cu Charles Stross - The Rapture of the Nerds: A Tale of the Singularity, Posthumanity and Awkward Social Situations (Tor Books, 2012). L-am parcurs în cîteva zile.
Şi iată ce am aflat:
The Rapture of the Nerds se petrece într-un viitor în care cea mai mare parte a Sistemului Solar interior a fost transformată în sfere Matrioşca, iar cei mai mulţi oameni şi-au transferat conştiinţa în structuri informaţionale care rulează în aceste sfere. Pămîntul e singura planetă din Sistemul Solar interior care a rămas neafectată, iar protagonistul, Huw Jones, este un galez postuman ai cărui părinţi s-au "sublimat" deja.
Huw este trimis în Libia pentru a face parte dintr-un juriu într-un tribunal prezidat de o judecătoare, Rosa Giuliani, care are propriul ei reality show. Cazul aflat pe rol este al unor copii postumani care au descărcat din metasferă o entitate posibil duşmănoasă. Această entitate a fost adusă în instanţă, iar protagonistul constată că entitatea este un fel de amabasador plenipotenţiar al unei comunităţi galactice de civilizaţii. "Plenipotenţiar" înseamnă în acest caz că ambasadorul are inclusiv puterea să decidă dacă civilizaţia postumană din Sistemul Solar va fi distrusă, în cazul în care ar reprezenta un potenţial pericol pentru vecinii săi din galaxie.
Următoarele secţiuni ale romanului mută acţiunea în America, unde Huw abia scapă din mîinile unor creştini fundamentalişti de extremă dreapta, apoi într-un mediu virtual creat de ambasador, iar în cele din urmă înapoi în Ţara Galilor, unde Huw începe o relaţie de durată cu o tînără, Bonnie.
Ca temă, The Rapture of the Nerds aminteşte oarecum de Accelerando al lui Charles Stross. Reapar schimbarea tehnologică accelerată, trecerea de la uman la postuman, încărcarea conştiinţelor umane într-un mediu informaţional şi convertirea Sistemului Solar într-o serie de sfere Matrioşca din computroniu.
Ca stil, romanul este alert şi amuzant, precum colaborările biopunk ale lui Rudy Rucker şi Bruce Sterling din A Good Old-Fashioned Future şi Visionary in Residence. Tot ca în Accelerando, textul e înţesat de trimiteri intertextuale, de la Ghidul autostopistului galactic de Douglas Adams la Neuromantul de William Gibson şi de la The Ophiuchi Hotline de John Varley la The Singularity Is Near de Ray Kurzweil. Chestiunea singularităţii tehnologice este însă tratată parodic, iar parte din farmecul romanului constă în felul în care le demonstrează cititorilor cîte dintre metehnele şi apucăturile tipic umane îi vor însoţi probabil pe descendenţii noştri după ce vor ajunge la stadiul postuman.
Din acest punct de vedere, The Rapture of the Nerds pare să încheie prin parodie o întreagă serie de romane despre transcendenţa minţii omeneşti în sisteme informaţionale începută la modul serios cu Permutation City de Greg Egan, dacă nu cumva cu Synners de Pat Cadigan sau chiar cu Schismatrix de Bruce Sterling. Ca orice temă literară, şi cea a singularităţii tehnologice a debutat cu o tratare sobră în romane de mare amploare, s-a dezvoltat în variaţiuni pe aceeaşi temă şi se încheie cu o tratare comică. Dacă Snow Crash de Neal Stephenson marca în 1992 un punct de cotitură în literatura cyberpunk dincolo de care acest subgen nu mai putea fi luat cu adevărat în serios, The Rapture of the Nerds marchează un punct de cotitură similar în subgenul dedicat singularităţii tehnologice.
Puteţi şi dumneavoastră să achiziţionaţi acest roman în versiune tipărită de la The Book Depository UK sau de la Amazon UK. De asemenea, îl puteţi descărca gratuit în versiune electronică, într-o diversitate de formate, de pe site-ul oficial al lui Cory Doctorow aici.
Desigur, după ce am parcurs acest roman am început să citesc o altă carte de Cory Doctorow, With a Little Help. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu