În februarie 2013, autorul canadian (naţionalizat britanic, mai recent) Cory Doctorow a publicat romanul Homeland (Tor Books, New York, 2013). Conform unui lăudabil obicei al său, domnul Doctorow a postat pe site-ul său, http://craphound.com/, textul romanului într-o varietate de formate electronice. Ca urmare, la începutul lunii martie am putut să parcurg Homeland. Şi iată ce am aflat:
La doi ani după evenimentele din Little Brother, protagonistul-narator Marcus Yallow se află la festivalul Burning Man împreună cu iubita lui, Ange. Acolo se întîlneşte cu o mai veche cunoştinţă, Masha, care îi înmînează o memorie flash pe care se află stocate peste 800 000 de documente compromiţătoare. Masha şi iubitul ei, Zeb, sînt răpiţi de Carrie Johnstone (cea care îl torturase pe protagonist în Little Brother) şi de mercenari de la o firmă privată, iar Marcus, revenit în San Francisco, trebuie să exploreze arhiva de documente şi să decidă dacă să le facă publice sau nu - şi eventual în ce mod.
În plus, întrucît părinţii săi şi-au pierdut locurile de muncă, Marcus se angajează ca web-master la candidatul independent Joseph Noss pentru campania electorală, pe o durată de două luni. În ciuda avertismentului sobru dat la angajare de şefa de campanie Flor Prentice Y Diaz în privinţa activităţilor informaţionale ilicite, Marcus îşi alege colaboratori - vechii săi prieteni Jolu şi Darryl - şi încarcă arhiva de documente în reţeaua Darknet.
Pe de o parte, documentele compromiţătoare din arhivă încep aproape imediat să apară în locuri vizibile din reţea, semn că micul grup al lui Marcus a fost infiltrat de hackeri. Pe de altă parte, mercenari ai unei companii private trimişi de Carrie Johnstone caută să-l intimideze pe protagonist şi să-l determine să distrugă întreaga arhivă - pentru că documentele dezvăluie o înteagă reţea de corupţie, abuzuri şi ilegalităţi, de la contracte frauduloase menite să sifoneze bani publici în conturi private la tehnici de tortură aplicate unor persoane suspectate de terorism.
După cum probabil vă aşteptaţi, plutocraţii reacţionează la activităţile lui Marcus, folosind programe care generează impresia că opinia publică ia dezvăluirile drept nesemnificative. Scandalul se amplifică însă, iar Marcus şi prietenii săi sînt implicaţi în demonstraţii de masă în care străzile şi pieţele din San Francisco sînt ocupate. Un efect este că protagonistul îşi pierde slujba din echipa de campanie a candidatului independent Joseph Noss, iar tensiunile dintre Marcus şi iubita lui cresc pînă la un punct de ruptură. Un altul este că, dacă antagonista Carrie Johnstone joacă murdar şi exercită presiuni de tot felul asupra lui Marcus, acesta sfîrşeşte prin a folosi documentele compromiţătoare din arhivă ca să o compromită să să-i distrugă cariera - pentru că activitatea murdară a funcţionarilor corupţi poate avea loc numai dacă e tolerată de cetăţenii obişnuiţi şi trebuie să ia sfîrşit atunci cînd cetăţenii nu o mai tolerează.
Epilogul romanului are loc tot la festivalul Burning Man, un an mai tîrziu, iar Marcus şi Ange se reîntîlnesc şi se împacă.
La fel ca şi Little Brother, Homeland pune în discuţie chestiuni referitoare la drepturile şi libertăţile civile. Între altele, sînt amintite metode de criptare pentru protejarea intimităţii online, contramăsuri faţă de ascultarea abuzivă a telefoanelor mobile, tehnici utile pentru protestatari (inclusiv drone care să transmită secvenţe video în timp real pentru a-i avertiza pe demonstranţi în privinţa manevrelor forţelor de ordine). De asemenea, sînt prezentate destul de detaliat metodele prin care funcţionari importanţi din administraţia de stat devin consultanţi în mediul privat, procedeele de arestare, intimidare, detenţie şi tortură folosite atît de forţele de poliţie cît şi de firmele de securitate privată, precum şi tacticile de manipulare mediatică a opiniei publice folosite de unele mari corporaţii.
Cu toate că intriga romanului pare plasată la un deceniu în viitor, în text apar trimiteri clare la un preşedinte considerat iniţal bun şi reformator, dar care a tolerat detenţia şi tortura fără judecată, continuarea unor războaie pe teritoriu străin, precum şi asasinatele cu drone. Mai mult, deşi fenomenul scurgerii de documente compromiţătoare, închisorile private, firmele de securitate şi programele pentru manipularea opiniei publice la care face referire Homeland sînt prezentate ca fictive, atît secţiunea de mulţumiri plasată de Cory Doctorow la finalul cărţii cît şi cele două postfeţe semnate de Jacob Appelbaum (Wikileaks), respectiv de Aaron Swartz (Reddit.com), trasează paralele clare cu chestiuni asemănătoare din istoria foarte recentă.
Dincolo de relevanţa sa socio-politică, Homeland este şi un roman remarcabil pentru calitatea sa literară. Intriga este foarte bine pusă la punct, suspansul şi loviturile de teatru sînt controlate de autor cu mînă de maestru, iar caracterizarea personajelor şi evoluţia relaţiilor dintre ele sînt realizate foarte îngrijit. Ar mai merita amintite apariţii episodice ale unor persoane precum liderii organizaţiei Electronic Frontier Foundation (John Perry Barlow, John Gilmore, Mitch Kapor şi Wil Wheaton), precum şi trimiteri intertextuale la modelul social al eloilor şi morlocilor imaginat de H.G. Wells în Maşina timpului şi aplicat la societatea informaţională contemporană de Neal Stephenson în amplul eseu In the Beginning... Was the Command Line.
Ca şi predecesorul său, Homeland încurajează şi recompensează o a doua lectură. Poate că o editură din România va binevoi în curînd să publice o traducere română. Fireşte, dacă nu aveţi răbdare, puteţi, prin amabilitatea autorului, să descărcaţi ediţia originală a romanului Homeland de aici. În ceea ce mă priveşte, am fost atît de plăcut impresionat de acest volum încît îmi doresc ca să văd cît de curînd şi un al treilea roman care să rotunjească o trilogie Marcus Yallow. Şi, cum nu puteam să-mi văd dorinţa îndeplinită peste noapte, am citit un alt roman pentru adolescenţi de Cory Doctorow, intitulat Pirate Cinema. Dar asta e altă poveste...
(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu