Liviu Radu, "Trip-Tic" (1999)

În 1999, cu ocazia Consfătuirii Naţionale de Science Fiction de la Călăraşi, Horia Nicola Ursu (pe atunci îngrijitor al colecţiei Imago) a anunţat lansarea primului volum al scriitorului Liviu Radu. Am cumpărat un exemplar, ba chiar am primit un autograf cu dedicaţie din partea autorului. Era un roman, Trip-Tic (Editura Dacia, Cluj, 1999). De parcurs, l-am parcurs abia în ultima decadă a lunii martie, 2013, imediat după ce recitisem Spre Ierusalim! (Aşa multe cărţi, aşa puţin timp.) L-am terminat în două zile.

Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Trip-Tic este împărţit în trei părţi, fiecare dintre acestea avînd trei capitole, care la rîndul lor cuprind cîte trei secţiuni fiecare. Intriga urmăreşte destinul a trei personaje principale. Şi mai apare acolo o triadă de personaje secundare...

Acţiunea din prima parte, "Murirea", se petrece pe planeta Dududum, unde se pregăteşte o stabilizare/naţionalizare după modelul introdus încă de la întemeierea primelor colonii umane pe planetă. Căutînd să evite confiscările de avere deghizate sub numele de "stabilizare", un şef al lumii interlope, Lait H. Ater, intreprinde o acţiune riscantă şi suferă o gravă intoxicaţie cu gaz. Garda lui de corp postumană, Mimoza, suferă un şoc şi se scurtcircuitează, iar o fiinţă extraterestră, Renggy, piere într-o acţiune de extorcare.

În partea a doua, "Nonmurirea", cele trei personaje principale se trezesc într-un spital de pe planeta Caduceus, unde li se acordă îngrijiri medicale. Cu toate că personalul medical este numeros, trei personaje secundare joacă roluri importante: sora-şefă Edelweiss Heiliggeist, medicul Cristi Salvatore şi directorul spitalului, Battlemaster.

În cea de-a treia parte, "Nemurirea", personajele principale, restabilite, îşi găsesc noi scopuri. Astfel, Mimoza descoperă că îi place să le ţină companie copiilor şi să-i educe, Renggy află că perspectivele umane asupra existenţei, reflectate în cultură, sînt interesante şi demne de explorat, iar Lait H. Ater, după ce se convinge că personalul spitalului desfăşoară cercetări privind longevitatea (sau chiar nemurirea), face un experiment neautorizat şi capătă puteri supraomeneşti.

După cum vă aşteptaţi, romanul nu are un final propriu-zis, ci trei, în cascadă, dintre care unul întristător, unul delirant şi unul moralizator.

La nivel de text, romanul e destul de dinamic în prima parte, dar mai curînd lent şi meditativ în părţile a doua şi a treia. În subtext probabil că v-aţi dat seama că, la fel ca în Opţiunea, se ascunde o alegorie religioasă din care  nu lipsesc Sfîntul Duh, Fiul şi Tatăl, precum şi un înşelător deghizat de data asta sub numele de Angelo Schwartz. Remarcabil este că, deşi întrebările despre condiţia (post)umană sînt aproximativ aceleaşi, personajele principale găsesc răspunsuri diferite, în funcţie de personalitatea fiecăruia.

Aş mai menţiona faptul că pe alocuri redactarea acestei prime ediţii lasă de dorit. Ocazional, dar nu frecvent, am întîlnit mici repetiţii, erori de tipar sau exprimări mai puţin izbutite. Sper că problemele acestea mărunte au fost corijate la cea de-a doua ediţie a romanului, apărută în colecţia "Seniorii imaginaţiei" la editura Eagle Publishing din Bucureşti în 2010.

După această lectură, am început să recitesc o altă carte de-a domnului Liviu Radu, una care îmi e tare dragă - Constanţa 1919. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)