'Relief' (4) (din volumul 'Necropolis')

...Şi lumina parcă n-are puterea să sfîşie norii, să ajungă pînă jos; vezi să nu rămîi singur, nu te îndepărta prea mult de casă, rămîi mereu alături de ceilalţi copii; Martha-care-are-întotdeauna-grijă, ochii ei mari şi stinşi, ochi mari, imenşi, pentru că faţa ei este atît de slăbită încît vezi colţurile hîrcii împungînd prin pielea străvezie; e în prag şi te roagă, mai mult din priviri, glasul îi e stins şi fără vlagă; ai grijă, Kevin.

Parcă altceva mai ştie. Dacă te-ai lua după ea, ar trebui să stai tot timpul lîngă casă de frica şobolanilor şi a haitelor de cîini sălbăticiţi, cînd sînt atîtea de văzut: maşinile vechi din care scaunele au fost smulse şi puse pe foc, ruinele părăsite, pivniţele surpate şi subsolurile inundate. În unele locuri mai găseşti cîte ceva interesant, cum a găsit Cimino placa aia cu butoane multe, unii ziceau că-i de la computer, alţii că-i orgă, dar degeaba aţi întors-o pe toate părţile şi aţi apăsat pe toate butoanele, n-a cîntat deloc, nici n-a socotit, nimic. Oricum, arăta fain de tot.

Martha a întins nişte rufe la uscat între colţul casei şi un stîlp de fier care mai demult avea şi un bec; ar fi trebuit să lumineze, însă nu se aprindea niciodată, nu ştii sigur de ce, şi pe urmă n-a mai fost deloc, că l-a spart Josh cu o piatră.

Dar rufele Marthei sînt altfel decît de obicei, curate şi întregi, fără petice, şi au o culoare gri-albăstruie luminoasă, iar pe ele curg semne albe, ca nişte fulgi de zăpadă loviţi de streche, fulgi care s-au apucat aşa, deodată, să ningă încolonaţi:

Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24 Estevez,Ruth,24

(Volumul Necropolis este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_98_NECROPOLIS.html. Lectură plăcută!)