'Legiune' (12) (din volumul 'An/Organic')

Canada se dovedi o sentinţă în purgatoriu, nesfîrşită şi epuizantă. Am ajuns în Toronto la timp pentru o iarnă lungă, geroasă şi uscată, cu nopţi interminabile şi zile în care pămîntul parcă se trezea pe jumătate din toropeală numai ca să amorţească la loc. Fiind crescut în Virginia, la lumină şi căldură, iarna canadiană mi s-a părut un calvar interminabil. Am lucrat o vreme ca barman, iar cînd vreun trapper venit din îndepărtatul Nord mă auzea plîngîndu-mă de climă izbucnea în rîs şi-mi oferea un whiskey ca să mă mai încălzesc. Am învăţat să nu refuz şi să ţin numai pentru mine lecţia cu obiceiul de sîmbătă seara după ce m-am ales prima dată cu un ochi vînăt.

Dar o iarnă mi-a fost de-ajuns.

Primăvara m-a găsit în tren, în drum spre Quebec, iar vara pe vapor, în drum spre Anglia. La douăzeci de ani am ajuns magazioner adjunct la un depozit de mărfuri din East End şi m-am înscris la un liceu seral. Faţă de Toronto, Londra părea aproape luminosă.

Ceea ce m-a şocat, în schimb, a fost aglomeraţia, numărul enorm de oameni înghesuiţi pe străzi, contrastul dintre domnii şi doamnele în stofe fine şi săracii în haine vechi, vînzătorii ambulanţi de tot felul şi flaşnetarii. Diversitatea hainelor se reflecta şi în diversitatea graiurilor. Cei bogaţi şi educaţi vorbeau în ritm sacadat, rapid, precis - o vorbire de două sau trei ori mai rapidă decît cea tărăgănată cu care eram învăţat de acasă, din Virginia - dialectul unei clase sociale grăbite şi nervoase pentru care timpul însemna mai presus de toate bani. Muncitorii, în schimb, aveau o pronunţie bolovănoasă, grosolană. Din cînd în cînd, la urechi îmi ajungea vorbirea dulce, cîntată a unor irlandezi şi-mi aminteam de Seamus. Peste toate se suprapunea bufnetul ritmic al motoarelor cu aburi, şuierul sirenelor din gări şi din docuri, scrîşnetul mecanismelor. Mai era şi ţesătura deasă de căi ferate ce străbătea metropola în toate direcţiile, iar deasupra - păienjenişul firelor de telegraf.

Şi, ciudăţenie de negîndit pentru un om de la ţară, trenurile metropolitane subterane, cu tuneluri slab luminate şi aer dens, înnecăcios. Pe toate astea le luam în piept de cîteva ori pe zi cînd mergeam la liceu ori la serviciu.

Salariul era infim, cea mai mare parte se ducea pe chirie şi pe taxele de studiu, aşa încît pentru mine a merge la cumpărături însemna să mă duc la un magazin al Armatei Salvării. Era o dugheană cu vechituri pe care-l ţinea o fată bătrînă, Nell. Ea avea vreo patruzeci şi cinci de ani, se convinsese că nu era nici o şansă ca să mă lămurească despre mîntuirea sufletului şi mă lăsa în pace cînd veneam duminica să mă uit la vechituri. Din cînd în cînd tuşea sec.

După cîte o săptămînă în care ziua lucram cu coloane de cifre, iar seara învăţam limbaje de programare pe care contesa Ada Lovelace le scrisese pentru motoarele analitice inventate de Charles Babbage, îmi făcea bine duminica să stau ore în şir şi să mă uit la lucruri care nu aveau nici o legătură cu gestionarea mărfurilor ori cu limbajele matematice. La Londra deveniseră destul de populare dioramele şi kinotropia, dar eu preferam să-mi folosesc imaginaţia. Umbrelele vechi, cu spiţe desprinse, oare cui îi aparţinuseră? Cine fusese plimbat în căruciorul de dantelă care acum avea o roată lipsă? Ce muzică ascultase mai des proprietarul fonografului, şi în ce împrejurare? Caseta scorojită din lemn de tei adăpostise bijuterii, scrisori de dragoste sau un derringer? Prin ce case ajunsese geanta medicală din piele neagră, şi la ce operaţii asistase?

Mă bătea un gînd să scriu poveşti ca nişte colaje, în care frînturi disparate de informaţii, ca nişte obiecte dintr-un magazin de antichităţi, să se adune laolaltă o vreme. Apoi m-am căsătorit, iar soţia m-a sfătuit ca, dacă tot îmi plăcea să observ ce se întîmplă în jurul meu, să mă fac jurnalist.

Ea era mai practică.

Aşa că i-am urmat sfatul şi, imediat cum am terminat liceul, m-am angajat ca reporter la "Daily Telegraph".

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_99_AN_ORGANIC.html. Lectură plăcută! )