David Rose, "Enchanted Objects" (2014)

La jumătatea lunii septembrie 2016, prin amabilitatea anticarilor de la Antic ExLibris, am achiziționat un exemplar cartonat dintr-o lucrare a domnului David Rose, Enchanted Objects - Design, Human Desire and the Internet of Things (Editura Scribner, New York, 2014). L-am parcurs în octombrie, în aproximativ o săptămână.

Și iată ce am aflat:

Domnul David Rose este antreprenor și profesor la MIT Media Labs. Volumul de față tratează despre tendințe tehnologice actuale - unele dominante, altele emergente.

"Introducerea" prezintă subiectul cărții, scopul său și o anecdotă relevantă privitoare la o vizită efectuată de regizorul J. J. Abrams la laboratoarele mediatice MIT și la relația oamenilor cu tehnologia viitoare.

"Prologul" tratează despre dispozitivele portabile din prezent care absorb de la an la an funcțiile a diverse artefacte mai vechi (și le fac inutile), despre farmecul uneltelor și aparatelor cu interfață simplă, despre relația dintre basme și dorințele umane - și despre obiectele "fermecate".

Partea întâi prezintă patru viitoruri posibile care se manifestă deja. Capitolul întâi se ocupă de cea mai evidentă tendință: "Lumea terminalelor - dominația plăcilor de sticlă". Paradoxal, deși ubicue în lumea occidentală, telefoanele mobile inteligente și tabletele nu au un precedent în basmele populare și, după părerea autorului, nu au capacitatea de a ne încânta sau de a ne fermeca.

Capitolul al doilea se orientează în schimb către "Proteze - noua ta versiune bionică". Autorul contrastează personaje postumane din cultura populară (Bărbatul de șase milioane de dolari și Femeia bionică) și realizările recente din domeniul proteticii - viziunea amplificată și realitatea amplificată (ca exemple, sunt menționate căștile piloților militari, respectiv Google Glass).

Capitolul al treilea se concentrează asupra unui subiect recurent în cultura populară: "Animism - traiul cu roboții sociali". David Rose trece în revistă exemple fictive din Star Wars și Metropolis, amintește originea termenului "robot" în piesa lui Karel Čapek R. U. R. (1920), apoi menționează roboții lui Asimov și androizii din Blade Runner. În secțiuni ulterioare ale capitolului, autorul tratează despre receptarea de către public a diverselor modele experimentale de roboți, despre reacțiile emoționale pe care le avem în prezența roboților, respectiv despre problemele practice legate de numărul de agenți artificiali din viața noastră în raport cu numărul de funcții pe care le au de îndeplinit.

Capitolul al patrulea, în schimb, aduce în discuție "Obiecte fermecătoare din viața de zi cu zi". Printre exemplele prezentate se află un portofel care se deschide din ce în ce mai greu pe măsură ce ne apropiem de limita bugetului și o carte de credit care ne recompensează pentru exercițiile fizice.

Partea a doua a lucrării tratează despre "Șase aspirații umane": omnisciență, telepatie, securitate, nemurire, teleportare și exprimare. O secțiune introductivă discută "Interacțiunea dialectică: ficțiune și invenție", mai exact modul în care artefacte ficționale au dus la crearea unor produse în lumea reală.

Într-un capitol dedicat "Omniscienței", David Rose prezintă diverse aspecte: dezvăluirea adevărului (care a dus la crearea detectorului de minciuni), cunoașterea instantanee (care a dus la prototipul sferei ambientale), furnizarea unui impuls convingător (care a dus la crearea unor cadrane pentru măsurarea energiei), ajutorul în luarea deciziilor (care a dus la aparate pentru previziuni meteorologice), respectiv ajutorul în reglarea ritmului (care a dus la ceasul Google).

Capitolul dedicat "Telepatiei" prezintă alte prototipuri dedicate unor funcții specifice. Astfel, pentru a indica proximitatea există soneria Google, pentru a comunica simpatia a fost creată jacheta ce ne îmbrățișează de câte ori primim Like pe Facebook, pentru conexiuni propice există portalurile de echipă, pentru a ține legătura cu cei dragi - cabinetul Skype, iar pentru a sprijini poveștile în familie - măsuța de cafea Facebook.

În capitolul dedicat "Securității" se discută tehnologii referitoare la pregătirea adecvată (umbrela ambientală), la comportamentul responsabil (webcam pe capota automobilelor, Google Glass), la pază și protecție (încuietori electronice, zgardă RFID pentru câini), respectiv la protejarea prin mijloace non-letale (taser).

Capitolul dedicat "Nemuririi" trece în revistă prototipuri care ne ajută să ne relaxăm și să ne calmăm (scaunul Pandorei, ceasul care măsoară stresul), care încurajează comportamentul sănătos (cutia cu medicamente luminescentă), care au efecte preventive sau sociale (solnița-santinelă, furculița vibratoare), care încurajează autoreflecția (oglinda sănătății). Concluzia capitolului este că, paradoxal, o viață lungă și sănătoasă va fi suficientă.

Capitolul despre "Teleportare" vine cu probleme (și soluții) din domeniul deplasării. Zborul (pentru care au apărut quadrocopterele), deplasarea fără efort (pentru care s-au inventat stațiile ambientale de autobuz), automobilul-valet (pentru care există șoferul Google), respectiv călătoria ca destinație în sine (pentru care există zboruri la clasa întâi cu Liniile Aeriene ale Emiratelor Arabe Unite).

Capitolul referitor la "Exprimare" prezintă aspecte legate de inversarea curbei de învățare (karaoke, jocurile Guitar Hero), de bricolaj (imprimante 3D, Lego Mindstorms), respectiv de unelte pentru creativitate (pensula Io).

Partea a treia tratează pe larg despre "Proiectarea fermecării". Secțiunea introductivă, "Capacitatea extraordinară a simțurilor umane", atrage atenția asupra faptului să simțuri umane precum cel auditiv, cel olfactiv sau cel tactil sunt insuficient folosite de tehnologiile contemporane hipervizuale.

Următorul capitol examinează cealaltă latură a problemei - "Senzorii tehnologiei și bricolajul fermecat" - și conduce către un alt grupaj de capitole: "Șapte abilități ale obiectelor fermecate". În ordine, aceste însușiri sunt după cum urmează: Să ne informeze dintr-o privire. Să reacționeze la gesturile noastre. Să ni le permitem. Să le putem purta. Să fie indestructibile. Să le putem utiliza. Să ne putem atașa emoțional de ele. (Firește, fiecare asemenea însușire este ilustrată cu exemple tehnologice de dată recentă.)

Apoi, în cuprinsul lucrării se află un capitol despre "Cinci trepte pe scara fermecării". Prima treaptă o reprezintă conectarea - adăugarea de senzori și conectarea la Internet. A doua treaptă e personalizarea - adăugarea și aducerea la zi a unor informații personale. A treia treaptă o constituie socializarea - adăugarea de conexiuni cu prietenii, rudele și colegii. Treapta a patra e ludificarea - adăugarea de elemente amuzante și motivante preluate din jocurile video. Treapta a cincea o reprezintă narativitatea - adăugarea unei povești umane produsului, serviciului sau utilizatorului.

Partea a patra (și cea din urmă) le este dedicată "Sistemelor fermecate". În capitole succesive, autorul tratează despre locuințe cu capacități de transformare, despre locuri de muncă echipate pentru teleconferințe și teleprezență, despre orașe orientate către oameni (inclusiv cu vehicule care se parchează singure), după care aduce în discuție aspirații viitoare ce pot fi satisfăcute de obiectele "fermecate". Printre acestea se numără obiecte create la comandă, obiecte care ajută la calmarea utilizatorilor, obiecte care pot fi programate (eventual "hăcuite"), obiecte care învață, obiecte cu umbre numerice, precum și obiecte "fermecate" cu care să se poată subverti alte obiecte "fermecate".

Volumul se încheie cu "O metaforă și o macrotendință". Metafora prezintă rețeaua informatică internațională ca pe o versiune contemporană a electricității (ubicuă, "invizibilă" și absolut necesară pentru funcționarea societății moderne).

Macrotendința o constituie roiul - o puzderie de artefacte suficient de inteligente, conectate la Internet și coordonate, ce vor face parte din traiul de zi cu zi în viitorul apropiat.

Dave Rose ne oferă și o abordare a proiectării din perspectivă muzicală - crearea noilor artefacte în armonie unele cu altele, mai degrabă decât în izolare.

Volumul mai conține o secțiune de mulțumiri, note de final și un index.

Pe ansamblu, am apreciat Enchanted Objects pentru tema aleasă (persoane precum domnul David Rose creează, în fond, dispozitive noi care, în unele cazuri, ajung ulterior să facă parte din viața noastră de zi cu zi), precum și pentru maniera de organizare și prezentare. Cartea e structurată în părți, capitole și subcapitole, secțiunile sunt scrise clar și concis, ideile prezentate sunt susținute cu argumente și cu exemple (adesea din experiența personală de proiectant și antreprenor a autorului), iar limbajul este accesibil și inteligibil, ceea ce face lucrarea mau ușor de înțeles și de apreciat de către publicul cititor larg.

Ca urmare, vă recomand și dumneavoastră volumul Enchanted Objects. În ceea ce mă privește, am început deja să parcurg o lucrare cu un subiect similar, Design Futures. Dar despre aceea rămâne să discutăm cu alt prilej.