Gess, "Teddy Bear" (1993)

La mijlocul anilor 1990, prin amabilitatea domnului Cristian Lăzărescu, am avut ocazia să parcurg o serie de benzi desenate franțuzești intitulată "Teddy Bear". Ulterior, le-am achiziționat, ba chiar am scris despre ele în teza mea de doctorat, Art Wasn't Quite Crime. La finalul lunii august 2016, am recitit primul volum, Teddy Bear (Editura Zenda, Paris, 1993).

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:

Într-un viitor apropiat, omenirea locuiește în spații urbane dens construite și supraaglomerate protejate de domuri geodezice.

În sectorul internațional din domul sud-european, agentul Still Closer din brigada antidrog ucide doi traficanți și confiscă o servietă cu stupefiante. În loc să o predea la secția de poliție, Closer o păstrează (căci este narcoman), însă descoperă, pe lângă droguri, o dischetă cu informații confidențiale.

Cu ajutorul hackerului International Doug, Closer decriptează discheta și află că un concern alimentar pregătește distrugerea planctonului pentru a-l înlocui cu altă hrană, mai profitabilă. Planul ar duce la foamete și la pieirea a milioane de persoane prea sărace pentru a cumpăra noul tip de hrană. Iar distrugerea vechii culturi ar fi aplicată prin transmiterea din om în om a unui obiect portabil ce induce stări de manie ucigașă - până la paznicul unui depozit genetic...

Prin grija șefului său direct, căpitanul Hapman, și a unui personaj din lumea interlopă cu care acesta complotează, Closer este mutat la secția de criminalistică. Parteneră îi este Dolores, o fostă colegă care, în urmă cu cinci ani, îl împușcase de două ori în timpul unei misiuni.

Cei doi anchetează o serie de cazuri similare: oameni care, aparent fără motiv, au început să tragă focuri de armă în mulțime și au făcut numeroase victime. Dolores suspectează că un obiect portabil - poate o jucărie de pluș - a trecut de la un agresor la altul și a cauzat aceste atacuri. Probele analizate de laboratorul poliției tind să îi dea dreptate.

În paralel, intriga  urmărește două asemenea cazuri: un personaj trage în mulțime și este ciuruit de către agenții robotici de ordine, iar o martoră la incident culege un ursuleț de pluș pe care îl purta agresorul. La scurtă vreme, tânăra începe propria odisee sângeroasă - își ucide familia, înjunghie vânzătorul de la un magazin de armament, procură arme și face noi victime.

Din păcate, intriga primului volum din serie se termină rău. Closer e maltratat de o gașcă de golani și abandonat într-o mlaștină, mai mult mor decât viu. Dolores se confruntă cu șeful corupt, Hapman, îl ucide și e nevoită să fugă. Iar purtătoarea ursulețului de pluș pare de neoprit.

Ca bandă desenată, Teddy Bear impresionează prin minuțiozitatea cu care a fost realizată fiecare planșă. Decorurile înghesuite și sordide, personajele numeroase și exotice, vehiculele și accesoriile, toate sunt redate în detalii precise și ușor caricaturale. Efectul de ansamblu este intens, aproape sufocant - cam ca în romanul Stand on Zanzibar de John Brunner sau ca în filmul Strange Days de Katherine Bigalow.

Am  remarcat de asemenea paleta diversă de culori folosită de Gess. Astfel, unele planșe au predominant culori calde, pentru a reda scene intens luminate, altele au culori reci, cu precădere tonuri de albastru, pentru a reprezenta scene nocturne.

Scenariul, la rândul său, este alert, cu trei planuri care se succed, iar loviturile de teatru și întorsăturile de situație fac lectura captivantă.

Pe ansamblu, Teddy Bear este o realizare notabilă în domeniul benzii desenate (post)cyberpunk. Merită cu siguranță o lectură, ba chiar și pe cea de-a doua. Ca urmare, am reluat al doilea volum din serie, Djumbo Warrior. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.