La începutul lunii mai 2016, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-un roman de Paolo Bacigalupi, The Water Knife (Editura Orbit, Londra, 2016). Sloganul de reclamă de pe prima copertă era neliniștitor: "Când se va termina apa, va curge sângele."
Am început să citesc romanul (ca pe atâtea altele), l-am lăsat deoparte o vreme, după care, în octombrie 2016, l-am parcurs în câteva zile. Și iată ce am aflat:
Acțiunea din The Water Knife e plasată în vestul Statelor Unite ale Americii, într-un viitor de peste câteva decenii în care supremația economică mondială o deține China, schimbările climatice au căpătat un caracter dramatic, iar statele Uniunii s-au scindat ca urmare a unor conflicte privitoare la drepturile asupra apei potabile. Conflictele duc la migrații, la ciocniri între migratori și localnici, la lupte de gherilă, șantaje, corupție și speculă.
Pe fundalul acestui carnaj între texani și neo-mexicani, între locuitorii din Arizona și cei din Oklahoma, întrei cei din Nevada și cei din California, mai multe personaje caută să își facă un rost în viață. Printre acestea se numără Angel Velasquez, mercenar al plutocratei Catherine Case din Las Vegas, Lucy Monroe, jurnalistă independentă, și Maria, o refugiată orfană.
Destinele personajelor se întretaie în Phoenix, Arizona. Angel este trimis în misiune numai pentru a descoperi că aghiotantul său l-a trădat, iar patroana a pus un preț pe capul lui. Lucy încearcă să investigheze asasinarea unui prieten și ajunge, la rândul ei, ținta unor tentative de șantaj și de asasinat. Iar Maria, la o vârstă mult prea fragedă, e târâtă într-un vârtej de speculă, droguri, crime și tortură.
Intriga se desfășoară într-un ritm alert, cu numeroase răsturnări de situație, lovituri de teatru și schimbări de alianțe. De altfel, am admirat măiestria cu care domnul Paolo Bacigalupi a construit suspansul, a amplificat tensiunea și a încheiat numeroase capitole cu cârlige narative care îi trăgeau pe cititori înspre capitolul următor.
Ceea ce rămâne multă vreme în memoria cititorului este însă fundalul minuțios realizat, în care cauzele (administrarea defectuoasă a resurselor de apă potabilă, corupția administrației locale) sunt menționate în treacăt, dar limpede și pe înțelesul tuturor, pe când efectele (foamete, război civil, crimă organizată, asasinate, lupte de stradă) sunt expuse cu detașare clinică, în detalii de-a dreptul pornografice.
Consecința este că personajele, oricât de bine intenționate sau de inocente, rar (dacă vreodată) reușesc să își mențină integritatea sau nevinovăția. Până și episoadele în care unele personaje întrețin relații intime sunt maculate de conotații ilegale, imorale sau pur și simplu patologice.
Cititorii încheie această lectură alertă cu impresia că au asistat la o combinație de Elysium, Mad Max: Fury Road și roman ballardian postapocaliptic - cu o doză sănătoasă din Fructele mâniei pentru cunoscători. Din păcate, însă, The Water Knife este departe de a fi o simplă fabulație științifico-fantastică, iar chestiunile privitoare la schimbările climatice și la conflictele juridice asupra controlului surselor de apă potabilă sunt cât se poate de reale și de îngrijorătoare. În această privință, am putea afirma (ca și despre un predecesor al lui The Water Knife, Heavy Weather de Bruce Sterling) că romanul lui Paolo Bacigalupi se înscrie nu atât în tradiția romanului SF american de divertisment, cât mai degrabă în aceea a romanului SF britanic de avertisment.
Firește, vă recomand și dumneavoastră să parcurgeți The Water Knife. (Puteți comanda un exemplar aici.) În ceea ce mă privește, intenționez destul de curând să citesc un alt roman al domnului Bacigalupi, The Doubt Factory. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu