La
începutul lunii martie 2013, după ce citisem albumul Le
fils de l'équinoxe,
am parcurs şi continuarea acestuia, Dans
l'ombre des dieux (Soleil
Productions, Toulon, 2006). Ca şi în cazul primului volum din
seria Verseau,
scenariul le aparţine lui Nicolas Mitric şi Lurent Peno-Mazzarino,
iar grafica lui Alain Petileclerc şi Lucien Petileclerc.
Să
vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
La
Buenos Aires, Eliah Beryl este prinsă la mijloc într-un schimb
de focuri şi răpită, însă scapă mulţumită capacităţilor
sale paranormale proaspăt descoperite. Din păcate, cînd revine în
locuinţa tatălui ei, constată că magnatul Yates îl presează pe
acesta din urmă să i-o predea. Eliah fuge cu o maşină de teren şi
adoarme într-o pădure, unde se visează într-o epocă străveche,
barbară, şi-l întîlneşte pe Zack.
În
Nordul îndepărtat, Zack află de la asasinul eschimos că cel ce
ordonase capturarea lui se află la Chicago, iar Angelica Twice,
secretara lui Yates, duce lupte în realităţile endo-virtuale şi
învaţă despre legenda lui Ghilgameş. Aparent, Yates ar dori să
reia căutarea regelui din Uruk şi să caute reţeta nemuririi.
Revenit
la Chicago, Zack discută cu un hacker, Siam, şi capătă acces
ilicit la datele corporaţiei STH. După ce scapă ca prin urechile
acului de o nouă ambuscadă, Zack ajunge la un grup de revoluţionari
şi de acolo pe acoperişul sediului STH, unde o întîlneşte pe
Eliah Beryl şi o recunoaşte din vis. Secta finanţată de Yates
ţine un ritual în care se vorbeşte despre personalităţile care
au marcat schimbările de ere din precesiunea echinocţiilor - Rama, Thot, Iisus - iar la
ştiri se anunţă că o explozie a devastat sediul corporaţiei STH.
Totuşi, Zack şi Eliah par să fi supravieţuit într-un mod
miraculos. Şi dacă Zack ar fi cel ce va marca trecerea în Era
Vărsătorului - un fiu al echinocţiului?
Ca
şi predecesorul său, volumul Dans l'ombre des dieux se
remarcă prin schimbarea alertă a planurilor acţiunii, prin
loviturile de teatru şi prin combinaţia de teme SF şi New Age.
Unele planşe impresionează prin peisajele urbane, altele prin
scenele dinamice, şi am observat faptul că aproape toate paginile
sînt foarte bine gîndite în privinţa armonizării paletei
coloristice - unele în culori calde, altele în culori reci.
Din
păcate, seria a fost întreruptă, aşa încît, cu toate că
povestea personajelor principale nu ajunge la un deznodămînt,
romanul grafic Verseau se opreşte aici.
(P.S. Ediţia
a doua a romanului meu Anul
terminal poate
fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această
pagină. Fie
că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit
să îmi vizitaţi pagina oficială de web la
adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/.
Lectură plăcută!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu