Liviu Radu, "La galop prin piramidă" (2013)

La Tîrgul de Carte Gaudeamus, 2013, prin amabilitatea reprezentantei de atunci pentru relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Maria Galan, am primit un exemplar din cel mai recent roman la domnului Liviu Radu, La galop prin piramidă (Editura Nemira, Bucureşti, 2013) - ba chiar am participat la lansare, unde au vorbit domnii Flavius Ardelean, Oliviu Crâznic şi Michael Haulică. Doar că lectura romanului a durat ceva mai mult decît mă aşteptam. Să vedem împreună despre ce este vorba:

La galop prin piramidă reprezintă al doilea volum dintr-o trilogie fantastică începută cu Armata moliilor. Protagonistul, Taravik, este curier pe Glia - o lume care seamănă întrucîtva cu antichitatea clasică şi pe care autorul a schiţat-o iniţial în romanul Opţiunea. De această dată, el este trimis de o entitate divină, Ramon, cu o scrisoare către fratele acesteia, Cambeh. Periplul îi poartă pe Taravik şi pe pegasul acestuia, Kostik, prin deşert, prin ţara Hatti, pe la temple ale unor zeităţi bizare şi la piramidele din Kazaroh - ba chiar şi printr-un tărîm subpămîntean. Călătoria le e presărată cu ambuscade şi cu încăierări, dar şi cu popasuri şi ospeţe.

Iar una dintre ambuscadele prin care trec cele două personaje principale are loc aproape accidental la o ciocnire dintre două armate latgane, conduse de doi generali, Primus Concordius Faber, respectiv Caius Sempronius Machela. Una dintre armate sprijină o facţiune dintr-un război civil, în vreme ce cealaltă caută să impună pacea şi ordinea... în stil latgan. Şi poate că jocul lor de-a şoarecele şi pisica prin deşert s-ar încheia într-un fel dacă nu ar avea loc un accident supranatural. Căci cele două armate descoperă, pe rînd, un izvor fermecat şi, după ce beau din apa acestuia, devin nemuritoare şi invincibile.

Şi, aşa cum Taravik trece din întîmplare printre cele două armate învrăjbite, tot ca din întîmplare contribuie la încheierea conflictului lor - cu puţin ajutor divin.

Dintre punctele bune ale romanului aş aminti tonul jovial al naraţiunii, cozeriile amuzante ale celor două personaje principale, scenele de comedie bufă care apar pe alocuri, anecdotele relatate ici şi colo de personaje secundare şi finalul fericit, de comedie clasică. Cum seria despre Taravik se doreşte a fi literatură de divertisment, toate aceste elemente contribuie la efectul agreabil al cărţii. Tot demne de remarcat mi se par şi coperta cărţii - cu o ilustraţie realizată de artistul grafic Tudor Popa - respectiv tehnoredactarea aerisită, cu litere agreabile care uşurează lectura.

Un punct mai puţin bun mi s-a părut dimensiunea romanului. Dacă Armata moliilor are 339 de pagini, La galop prin piramidă are 383. Nu întîmplător, alte lucrări de divertisment plasate într-o lume antică, precum albumele de bandă desenată din seria Asterix, au un număr fix de pagini. Şi, dacă e să ne raportăm la un alt reper din literatura light fantasy, cu cît romanele din seria Lumea Disc devin mai groase, cu atît îndeamnă mai puţin la o a doua lectură. De asemenea, pe alocuri am remarcat mici scăpări în redactarea literară.

Pe ansamblu, însă, La galop prin piramidă reprezintă o reuşită. Realizează ceea ce îşi propune - respectiv să îi destindă şi să îi amuze pe cititori - şi, dacă doriţi să vă petreceţi un final de săptămînă sau cîteva zile de vacanţă într-un mod plăcut, puteţi să vă comandaţi un exemplar aici.

În ceea ce mă priveşte, am început deja să citesc următoarea carte a domnului Liviu Radu, Golem, golem. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)