6. Cîte ceva despre a doua versiune

 Într-un articol precedent, v-am oferit sugestii referitoare la revizuirea primei versiuni a unui text literar (fie că ar fi vorba despre o nuvelă sau despre un roman). Din păcate, revizuirea pe hîrtie vi-l face practic de necitit...

Din fericire, textul dumneavoastră va putea fi citit din nou cu uşurinţă dacă veţi scrie o a doua versiune.

În cazul în care aţi scris prima versiune de mînă, ar fi un bun moment ca să o culegeţi pe calculator, avînd grijă să încorporaţi, la fiecare rînd cules, toate sugestiile de modificare pe care le-aţi făcut la revizuire. S-ar putea să dureze cîteva săptămîni, însă operaţiunea este necesară.

Pe de altă parte, dacă prima versiune a textului dumneavoastră a fost culeasă pe calculator de la bun început, scrierea celei de-a doua versiuni devine mult mai uşoară. Tot ce aveţi de făcut este să interveniţi pe text, rînd cu rînd, alineat cu alineat, şi să introduceţi în versiunea electronică toate modificările pe care le-aţi însemnat pe versiunea imprimată.

Uneori, diferenţele dintre prima versiune a unui text şi cea de-a doua pot fi dramatice. Astfel, primul meu roman, în prima versiune, avea un titlu, „Francisca”, era narat la persoana întîi de către un personaj-martor şi consta în şaptezeci şi nouă de pagini scrise de mînă. Calitativ, era foarte slab, iar domnul Mihai-Dan Pavelescu (pe atunci redactor literar la CPSF Anticipaţia) a refuzat pe bună dreptate să îl publice.

Cea de-a doua versiune a romanului avea alt titlu, Gangland, era narată la persoana a treia dintr-o perspectivă omniscientă selectivă multiplă şi consta în o sută cincizeci şi una de pagini scrise de mînă într-o agendă. Era considerabil mai bine scrisă (de fapt, alineate întregi din această a doua versiune au ajuns, practic neschimbate, în ediţiile tipărite) dar încă nu era destul de bună pentru a fi publicată.

Alteori, deosebirile dintre prima şi cea de-a doua versiune pot fi subtile, aproape insesizabile. Spre exemplu, al doilea roman al meu, Anul terminal, în prima versiune (neterminată), la fel ca şi în cea de-a doua, avea acelaşi titlu, aceeaşi protagonistă-naratoare şi aceeaşi structură de evenimente, însă a necesitat sute de mici corecturi care să ajusteze stilul şi să elimine elemente neplauzibile sau care nu cadrau cu caracterul diverselor personaje. (Diferenţa majoră dintre Gangland şi Anul terminal fiind că cel de-al doilea fusese planificat, pe cînd cel dintîi nu.)

Pe scurt, dacă scrierea primei versiuni este de cele mai multe ori rodul laturii sintetice, creative a personalităţii dumneavoastră, cea de-a doua versiune va reflecta latura dumneavoastră analitică şi spiritul critic.

Desigur, unii autori refuză să revizuiască ceea ce au creat în prima versiune, aşa cum a făcut Jack Kerouac în cazul romanului său Pe drum – prima versiune a fost dactilografiată pe lungi suluri de hîrtie, asamblate special pentru ca autorul să nu întrerupă procesul creativ prin schimbarea foilor în maşina de scris, iar rezultatul a fost expediat la o editură, publicat şi în cele din urmă expus într-un muzeu. Însă acea carte l-a făcut pe Truman Capote să exclame: „Asta nu e scriere, e dactilografiere!”

La capătul acestei etape a procesului creativ, aţi putea fi tentaţi să credeţi că cea de-a doua versiune a romanului dumneavoastră, rezultat al unei revizuiri laborioase şi al unei rescrieri atente, ar trebui trimisă la publicare, însă mă tem că v-aţi înşela. De fapt, ar fi de preferat altceva – dar despre asta vom discuta într-un articol viitor.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)