Liviu Radu, "Golem, golem" (2014)

Pe 14 februarie 2014, prin amabilitatea reprezentantei pentru relaţii publice a Editurii Nemira, doamna Ruxandra Predescu, am primit un exemplar din cel mai recent volum al domnului Liviu Radu, Golem, golem şi alte povestiri fantastice (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Şi, cum volumul are o prezentare foarte atractivă, cu ilustraţia copertei de Tudor Popa, am început să îl parcurg pe drumul de întoarcere de la editură.

Să vă spun şi dumenavoastră ce am aflat:

Povestirea care dă titlul cărţii, "Golem, golem...", aminteşte ca atmosferă de unele povestiri ale lui Vasile Voiculescu. Acţiunea e plasată în 1940, în Bucovina, iar protagonistul, sublocotenentul Niculae N. Ion, este nevoit să se retragă cu compania sa din Bucovina de Nord la cedarea acestui teritoriu către Uniunea Sovietică. Sînt capturaţi cu toţii lîngă noua graniţă, dar reuşesc să evadeze, iar într-un sat de lîngă Suceava sublocotenentul participă cu colegii săi ofiţeri la o şedinţă de spiritism. De aici, lucrurile iau pe rînd întorsături comice şi neliniştitoare - iar finalul povestirii este la fel de memorabil precum cel din "Capul de zimbru". "Golem, golem..." a apărut iniţial în antologia Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF.

"Doi bătrâni, pe o bancă", în schimb, este de-a dreptul borgesian. Premisa de la care porneşte povestirea este una cît se poate de banală - protagonistul-narator doreşte să intre în vorbă cu o doamnă pe care a zărit-o în parc şi aduce o carte ca pretext pentru a iniţia o conversaţie. Treptat, se dezvăluie elemente intertextuale, cu nuanţe ucronice şi steampunk, iar fiecare pagină aduce noi dezvăluiri şi noi răsturnări ale premiselor precedente. Nu am să vă dau alte amănunte, deoarece ar fi păcat să vă stric plăcerea lecturii şi efectele atent dozate ale naraţiunii, însă voi preciza că, iniţial, "Doi bătrâni, pe o bancă" a apărut în revista Galileo numărul 1.

"Tăiş de paloş" e un text hibrid care combină elemente de basm cult cu motive ale literaturii de groază. Naratorul-martor este Harap Alb, care, împreună cu Făt Frumos, participă la o întrunire a reprezentanţilor veniţi de pe alte tărîmuri. În lumea oamenilor a survenit o criză majoră, iar vietăţi precum ielele, piticii sau zmeii preferă să nu se amestece. Cei doi revin pe tărîmul oamenilor, se întîlnesc cu Spînul, apoi se confruntă direct cu o invazie a morţilor-vii care devorează toate vietăţile. Oroarea sporeşte treptat pînă la un punct culminant deosebit de sîngeros.

"Margarita" e o povestire fantastică plasată în Bucureştiul contemporan, iar personajul principal, scriitorul Mihai Molinar, şi iubirea sa tîrzie, frumoasa Margarita, refac în felul lor povestea lui Faust şi a Margaretei. Numai că nici Înşelătorul nu este chiar cum îl ştim din mitologia iudeo-creştină, iar finalul povestirii este paradoxal şi apocaliptic.

"Scrisori din fortul de la capătul imperiului" este o povestire scrisă în stil epistolar, amintind ca stil de Scrisorile persane  sau de Legături primejdioase, însă evenimentele din intrigă au mai degrabă conexiuni intertextuale cu unele lucrări de Dino Buzzatti şi H. P. Lovecraft. Textul este reluat din primul volum de proză scurtă al lui Liviu Radu, Spre Ierusalim!

"Un cal şi nişte fericire", pe de altă parte, revizitează în cheie fantastică Bucureştiul de la finalul anilor 1960, cu petreceri de adolescenţi, benzi de magnetofon şi muzică rock. Textul e narat pe un ton umoristic, personajele au "întîmplător" nume celebre - de la Ion Barbu la Vasile Voiculescu - iar protagonistul, un tînăr numit Calistrat Hogaş, dar căruia prietenii îi spun Cal, este metamorfozat în... cal de către o vrăjitoare superbă care îl călăreşte la un sobor al suratelor ei.

"Dificila artă a supravieţuirii" este tot un text fantastic, însă mai sumbru. Protagonistul-narator este un vampir care îşi foloseşte aptitudinile supranaturale pentru a lucra ca ucigaş cu simbrie. Şi în acest caz, autorul aduce o abordare originală a temei tratate.

"O crenguţă mică..." are un aer de epopee, căci protagonistul-narator, Ogonkart, conduce un echipaj de oameni şi fiinţe fantastice pe un ocean fabulos, pe care, în amurg, apar insule străvezii populate de oameni ai viitorului sau de făpturi de coşmar. Misiunea lor, demnă de Iason şi de argonauţi, este să găsească Insula de Deasupra Norilor şi neasemuitele ei bogăţii. Doar că aşteptările protagonistului nu prea se întîlnesc cu realitatea din teren. (Într-o prezentare grafică de excepţie, povestirea "O crenguţă mică..." a apărut iniţial în Almanah Anticipaţia 2014.)

Dacă textele precedente din volum au revizitat alte teme dragi autorului, precum pactul faustic, vrăjitoria sau vampirismul, "Diferite nuanţe de beznă" e o schiţă care reia subiectul crimelor atribuite lui Jack Spintecătorul. De această dată, Liviu Radu combină subiectul criminalului în serie cu tema SF a călătoriilor în timp. În ciuda subiectului SF, "Diferite nuanţe de beznă" a fost publicată iniţial în antologia Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului.

Volumul se încheie cu una dintre cele mai reuşite nuvele din opera lui Liviu Radu, "Anul în care nu vor veni zangorii..." Protagonistul-narator relatează cum şi-a petrecut copilăria într-o vale secetoasă, în care traiul localnicilor depindea de apa unui singur izvor, iar debitul acestuia era asigurat prin bunăvoinţa unor făpturi supranaturale, zangorii, cărora li se aduceau ofrande în fiecare primăvară. Din nesăbuinţa protagonistului, zangorii se supără într-o primăvară, urmează un an secetos, în care sătenii ajung la limita supravieţuirii, iar eroul e vîndut ca sclav pentru a salva comunitatea. De aici începe un periplu fantastic şi memorabil, pe care îl veţi parcurge şi dumneavoastră cînd veţi citi nuvela. Stilistic, "Anul în care nu vor veni zangorii" mi-a amintit de Cartea Soarelui Nou, iar speranţa mea secretă este că autorul va transforma cîndva nuvela aceasta într-o tetralogie. De asemenea, vă reamintesc că "Anul în care nu vor veni zangorii..." a apărut prima dată în volum în Cifrele sunt reci, numerele-s calde.

Pe ansamblu, Golem, golem reprezintă o reuşită în numeroase privinţe. Stilistic are un nivel ridicat, tematic este divers, ca prezentare grafică este atractiv, iar tehnoredactarea e aerisită, ceea ce uşurează lectura. Din punctul de vedere al redactării literare e destul de îngrijit, chiar dacă pe alocuri am mai sesizat unele mici scăpări. Vi-l recomand cu plăcere şi dumneavoastră - de fapt, puteţi comanda online volumul Golem, golem aici. În ceea ce mă priveşte, aştept cu interes un nou volum pe care domnul Liviu Radu a promis că îl va publica, de această dată unul cu povestiri ştiinţifico-fantastice.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)