Walter Jon Williams, "The Fourth Wall" (2012)

La începutul lunii septembrie 2012, am parcurs într-o zi cel de-al treilea volum al seriei Dagmar de Walter Jon Williams, The Fourth Wall (Editura Orbit, Grupul Editorial Hachette, New York, 2012). Şi iată ce am aflat:

La fel ca şi primele două romane din serie, This Is Not a Game, respectiv Deep State, The Fourth Wall are intriga plasată în viitorul apropiat. Spre deosebire de acestea, personajul principal nu mai este Dagmar, ci un actor de la Hollywood, Sean Makin - celebru în copilărie şi adolescenţă pentru roluri din seriale TV şi din producţii cinematografice, însă reintrat în obscuritate. La aproape treizeci de ani, Makin apare în emisiuni-concurs în care luptă împotriva altor celebrităţi de mîna a treia. Şansa relansării pare să sosească odată cu invitaţia de a juca un rol principal într-un film produs de Dagmar.

Din păcate, însă, lucrurile iau o turnură proastă, întrucît cineva cu o maşină de teren neagră tot încearcă să îl calce pe protagonist, iar unele persoane implicate în producţia cinematografică încep să piară pe rînd în condiţii suspecte. În paralel cu turnarea filmului are loc o anchetă a crimelor. Makin însuşi are un secret murdar de ascuns, iar victimele par să aibă legătură cu asta... pînă la un punct.

În cele din urmă, soluţia misterelor este aflată, turnarea filmului se încheie cu bine, iar Makin îşi relansează cariera sub auspiciile companiei lui Dagmar. Şi asta e doar o parte dintr-o operaţiune mai vastă, finanţată de un mogul mediatic indian, al cărei scop este menţinerea păcii pe plan mondial.

The Fourth Wall este un roman hibrid, care îmbină romanul poliţist, literatura postcyberpunk şi romanul picaresc. Dacă firul principal al acţiunii tratează despre crime şi despre identificarea făptaşului (sau făptaşilor), bună parte din fundal se bazează pe dispozitive de realitate amplificată, comunităţi virtuale, reţele de telecomunicaţii, globalizare - adică subiecte care în 1982 erau SF, iar în 2012 au ajuns realitate.

Dincolo de întorsăturile anchetei poliţiste (numeroase şi surprinzătoare), romanul captivează şi prin evoluţia protagonistului-narator. Makin relatează fără ascunzişuri detaliile vieţii sale de vedetă scăpătată - antrenamentele pentru luptele din emisiunile concurs, aranjamentele de culise dinaintea fiecărei confruntări televizate, alcoolismul, părinţii hrăpăreţi, negocierile cu agenţii, singurătatea, speranţele şi dezamăgirile. Traseul său, de la umilinţe televizate la celebritatea recîştigată, îi ţine pe cititori cu sufletul la gură pînă la ultima pagină a cărţii.

Alte personaje reapar din primul roman (Dagmar, Richard Asasinul) sau din al doilea (Helmut, Ismet). Pînă şi membri ai comunităţii de jocuri, ca LadyDayFan, Hanseatic sau caporalul Carrot, sînt prezenţi cu comentarii şi contribuie online la desfăşurarea acţiunii. Căci, la fel ca şi în This Is Not a Game, printre scenele intrigii sînt strecurate comentarii de pe forumuri, articole de blog, mesaje din corespondenţa electronică. (Romanul epistolar moare, dar nu se predă.) Inserţiile acestea servesc pe de o parte ca substitut concis pentru porţiuni greoaie de expoziţiune, iar pe de alta creează un efect de imersiune în universul ficţional - şi de suprasarcină informaţională.

Un element interesant este împărţirea romanului în acte, ca un scenariu de film, şi stabilirea cadrului fiecărei scene cu scurte indicaţii regizorale (Interior. Apartamentul lui Sean. Zi.). Oarecum în aceeaşi direcţie... cinematografică apar şi scurte explicaţii referitoare la actorie, la regie, la montaj, la sistemul de iluminat, la crearea costumelor, la machiaj, la metodele de promovare mediatică a filmelor. Din acest punct de vedere, The Fourth Wall dovedeşte încă o dată minuţiozitatea cu care Walter Jon Williams se documentează pentru fiecare roman pe care îl scrie.

Pe ansamblu, The Fourth Wall reprezintă o încheiere foarte reuşită a trilogiei despre Dagmar şi îmbină în mod ingenios intriga captivantă, caracterizarea personajelor, tehnicile narative şi elementele de fundal. (V-aş mai spune şi că aplică Legea lui Cehov cu... un ton de apel neobişnuit, însă nu vreau să vă stric surpriza.) Vă recomand cu căldură acest roman. Mai am la raft cîteva cărţi de Walter Jon Williams, însă despre acelea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)