Florin Pîtea, "Anul terminal"

În iulie 2012, la invitaţia domnului George Sagy Sauciuc, am inaugurat în Gazeta SF o rubrică intitulată "Autorul îşi prezintă cartea". În cele ce urmează, vă invit să parcurgeţi şi dumneavoastră o prezentare a celui mai recent roman al meu, "Anul teminal".

În toamna anului 2003, la un seminar, le-am vorbit studentelor despre importanţa unui jurnal de idei, în care să ne notăm zilnic impresiile despre cărţi, articole, filme, piese de teatru şi altele asemenea, precum şi diverse proiecte. Cum studentele din acea grupă nu au pus în aplicare sugestia cu jurnalul, după o săptămînă am decis să o aplic chiar eu. (Mai tîrziu, din jurnalul de idei a apărut blogul „Ţesătorul”, însă asta e altă poveste.)

Am început să îmi notez într-o agendă diverse proiecte. Unele dintre acestea şi-au găsit locul în volumul An/Organic. Altele probabil vor forma volumul „Exilaţi în Ciberia”. Altele s-au transformat în capitole din teza mea de doctorat, Art Wasn't Quite Crime. Altele au ajuns capitole din romanul Gangland. Iar un proiect de schiţă, cu titlul provizoriu „Liceenii”, s-a dezvoltat... surprinzător de mult.

Din păcate, proiectul acesta despre liceeni într-un viitor apropiat a fost amînat multă vreme, pentru că mereu mi s-au părut mai urgente alte lucrări de ficţiune şi non-ficţiune. Dar nu l-am abandonat, după cum veţi vedea în cele ce urmează.

Primele capitole din povestea despre liceeni le-am scris într-o agendă verde, primită cadou de la o doamnă directoare dintr-o companie de telefonie mobilă. Nu am progresat mult în perioada aceea (2009-2011) pentru că m-am mutat de două ori cu locuinţa, mi-am terminat, publicat şi susţinut teza de doctorat şi am avut diverse alte activităţi – inclusiv ca redactor literar.

Dar în iunie 2011, după susţinerea tezei de doctorat, am avut senzaţia distinctă că restul vieţii mele era pe cale să înceapă – cu activităţi cărora le dusesem dorul, precum reuniunile cu scriitori şi scrierea de ficţiune. Aş fi reluat cu drag un proiect science fantasy, „Fierul şi fiara”, însă un editor cu care am colaborat frecvent mi-a cerut insistent un roman în seria cu Necropolis şi Gangland. Aşa că am purces să duc la bun sfîrşit Anul terminal.

Parte din dificultatea scrierii romanului a fost că am adoptat un punct de vedere subiectiv – protagonista este şi naratoare – ceea ce presupunea un vocabular pe măsură, împrumutat pe furiş de la liceene care vorbeau la telefonul mobil prin mijloacele de transport în comun. Şi sintaxei i-am făcut unele lucruri despre care prefer să nu discut în public...

Dar scrierea Anului terminal s-a desfăşurat cu mai mare uşurinţă decît lucrul la Gangland (pentru care mi-au trebuit unsprezece ani şi două luni) pentru că... am planificat totul dinainte. Fiecare personaj a avut o fişă separată în agendă. Fiecare decor a avut fişa sa. Fiecare element de recuzită a fost descris minuţios. Intriga a fost planificată capitol cu capitol şi adesea scenă cu scenă.

Astfel, în loc să aştept să apară inspiraţia, am folosit planificarea, iar scrierea propriu-zisă a romanului (exceptînd primele patru capitole) a durat opt luni. Au urmat discuţii cu cîteva persoane de încredere cărora le-am oferit romanul spre lectură, două revizuiri şi... o surpriză legată de publicare. Din fericire, mi-a sărit în ajutor domnul editor Cristian Cârstoiu, aşa încît, pe 2 iunie 2012, la Tîrgul de Carte Bookfest, am lansat în cele din urmă Anul terminal.

Cu toate că am avut unele îndoieli referitoare la acest roman, primirea din partea publicului şi a criticii a fost deosebit de călduroasă. Lansarea cărţii a fost un eveniment extrem de agreabil, despre care am scris cîte ceva aici. Fragmente din roman au apărut în Gazeta SF şi pe site-ul SRSFF, iar cronicile din presă şi de pe bloguri au fost foarte pozitive.

În ceea ce mă priveşte, pe lîngă faptul că le sînt recunoscător tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea, publicarea, lansarea şi promovarea Anului terminal, mă simt uşurat că proiectul acesta s-a încheiat cu bine şi vă promit că nu voi scrie vreodată o continuare directă a acestei cărţi. În romanul la care lucrez acum, „Fierul şi fiara”, intriga se desfăşoară în cu totul altă lume imaginară, iar punctul de vedere, vocabularul şi stilul sînt de o factură foarte diferită. Cu puţin noroc, nu peste multă vreme, voi reveni în Gazeta SF cu un alt articol în care vă voi prezenta mai pe larg acest proiect science fantasy (după ce îl voi fi terminat şi publicat). Însă, pînă atunci, îi mulţumesc pentru invitaţie domnului George Sagy Sauciuc şi îi predau ştafeta acestei rubrici următorului invitat.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)