Vânzare-fulger la editura Crux Publishing

Azi, 18 august, 2023, editura Crux Publishing marchează ziua mea de naștere cu niște reduceri promoționale spectaculoase.

Astfel, volumul Motorul de căutare (40 de lei) e disponibil la 35 de lei. Volumul Delirul încapsulat (38 de lei) e disponibil la 30 de lei. Seria Cartea cu scoarțe de argint, ferecate (75 de lei) azi poate fi achiziționată cu 65 de lei. Iar cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara (36 de lei) se vinde la doar 26 de lei.

Apreciez această inițiativă și le mulțumesc editorilor Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu.

Vă sfătuiesc să profitați de ocazie și să dați comandă, mai ales că livrarea coletului se face pe cheltuiala editurii în cazul unei comenzi de peste 100 de lei. Oferta e valabilă până duminică, 20 august 2023, inclusiv.

(Imaginea promoțională care însoțește această reducere-fulger a fost creată de către artistul grafic Tudor Popa.)

Sir Terry Pratchett, "The Truth" (2000)

Imagine preluată de pe situl TerryPratchett.com

În luna mai 2022, prin amabilitatea doamnei dr. Tracey Rosenberg, am achiziționat un exemplar dintr-o ediție britanică de buzunar a unui roman de Sir Terry Pratchett intitulat The Truth (editura Corgi Books, grupul editorial Transworld Publishers, Londra, 2001). L-am citit prima dată prin 2003. A doua oară, l-am audiat în trei zile în prima decadă a lunii aprilie 2022, într-o mică vacanță.

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:

 

The Truth este al douăzeci și cincilea roman din seria Lumea-disc - și artistul grafic Josh Kirby a pus o banderolă aniversară în ilustrația copertei. Tematic, se înscrie într-o subserie dedicată mijloacelor de comunicare în masă, alături de Moving Pictures și de Soul Music.

De această dată, piticii descoperă o metodă prin care să transforme plumbul în aur - căci inventează tiparul cu litere mobile. Iar tânărul William de Worde, fiul cadet al unei familii aristocratice, se pomenește în rolul de redactor-șef, editor, reporter și om bun la toate în redacția primului cotidian al Lumii-disc.

Că printre colaboratorii săi se află tânăra progresistă Sacharissa Cripslock, vampirul-fotograf Otto Chriek și o mulțime de pitici-tipografi n-ar fi o problemă. Că Paza Orașului (în general) și comandantul Sam Vimes (în special) îl cam antipatizează e aproape suportabil. Că patricianul Havelock Vetinari îi acordă o atenție specială e destul de îngrijorător.

Dar când doi criminali străini, d-l Pin și d-l Tulip, sunt angajați de către o cabală conservatoare ca să îl răpească pe patrician și să îl înlocuiască cu o sosie ineptă, iar investigația independentă a protagonistului duce către de Worde senior, lucrurile iau o întorsătură cu adevărat neplăcută.

 

Spre deosebire de Carpe Jugulum și de The Fifth Elephant, The Truth are un echilibru mai bun între latura umoristică și cea moralizatoare. Astfel, discuțiile despre presă și rolul acesteia pe care protagonistul le poartă cu Sacharissa, cu Vimes și cu Vetinari sunt contrabalansate de momentele comice cu personaje secundare (inclusiv cu câinele vorbitor Gaspode), iar critica subtextuală adresată claselor superioare privilegiate este îndulcită de o pleiadă de trimiteri intertextuale savuroase la Pulp Fiction.

(Ar merita menționat și că unii cititori mai atenți și mai informați decât mine au remarcat că numele protagonistului, William de Worde, combină prenumele lui William Caxton și numele de familie al lui Wynkyn de Worde, două persoane care, spre finalul secolului al XV-lea, au introdus tiparul în Anglia.)

Pe ansamblu, aș reciti oricând The Truth și vi-l recomand și dumneavoastră. (Dacă doriți, puteți să comandați un exemplar aici.)

Ca urmare a celor de mai sus, probabil nu vă veți mira că, la relativ puțină vreme după ce am recitit acest roman, am decis să mai parcurg o dată un alt volum din seria Lumea-disc, intitulat The Science of Discworld. Însă, despre acela, cred că am discutat deja în detaliu cu altă ocazie aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

Joseph Campbell, "The Hero with A Thousand Faces" (1949)

Imagine preluată de pe situl Nautilus.ro

Despre lucrarea antropologului american Joseph Campbell, The Hero with A Thousand Faces, am aflat la un curs din primul an universitar, în 1993, pe care îl ținea domnul profesor universitar dr. Radu Surdulescu. Apoi, în 2014, am primit cadou un exemplar din ediția română - Eroul cu o mie de chipuri (Editura Herald, București, 2014) - și i-am făcut o prezentare în cadrul emisiunii "Ce citim astăzi?" de la postul de televiziune H 2.0 (cunoscut anterior ca TVRM). În cele din urmă, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am cumpărat, în decembrie 2021, un exemplar dintr-o ediție americană cartonată (New World Library, Novato, CA, 2021)... și am parcurs o ediție electronică în a doua decadă a lunii septembrie 2022.

Să vă spun și dumneavoastră despre ce este vorba:

 

Volumul debutează cu o notă privitoare la operele reunite ale lui Joseph Campbell și cu prefața ediției din 1949. Apoi, în prolog, este expusă teoria monomitului - ideea că, în diferite culturi, sub diverse forme, o mulțime de mituri și legende prezintă o structură narativă comună, iar aceasta, în corelație cu unele elemente din psihanaliza jungiană, este mai relevantă pentru persoanele aflate în a doua jumătate a vieții decât conceptele cu care operează psihanaliza freudiană.

Partea întâi tratează, cu exemple, despre aventura eroului, în etape precum plecarea, inițierea mistică, întoarcerea și cheile de interpretare.

Partea a doua, în schimb, prezintă ciclul cosmogonic cu elemente precum emanațiile, nașterea imaculată, transformările eroului, disoluția microcosmosului și a macrocosmosului, precum și raporturile dintre mit și societate.

Volumul se încheie cu o secțiune de mulțumiri, cu un set de note de final, cu o amplă bibliografie, cu o listă a ilustrațiilor, cu un index alfabetic și cu note privitoare la autor, respectiv la fundația Joseph Campbell.

 

Țin să vă spun că am fost foarte plăcut impresionat de Eroul cu o mie de chipuri - pe de o parte, pentru că este o lucrare foarte documentată, cu exemple preluate din culturi nord-americane, asiatice, europene, africane, australiene și din sub-continentul indian, iar, pe de altă parte, pentru că autorul face permanent paralele între mituri din diverse zone geografice și vise sau fantasme ale pacienților din practica psihoterapiei.

Dealtfel, Eroul cu o mie de chipuri a avut o influență de durată nu numai în domeniul academic, unde a reprezentat un element important în critica literară antropologică, ci și în domeniul literaturii fantastice, în special asupra scriitorului J. R. R. Tolkien și, indirect, asupra subgenului high fantasy, respectiv în domeniul cinematografiei, unde l-a inspirat pe regizorul George Lucas să creeze seria Războiul stelelor. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar din ediția română aici, iar, din ediția americană, aici.) Deloc întâmplător, există o lucrare dedicată adaptării monomitului analizat de către Joseph Campbell la domeniul scenariilor de film - însă, despre aceea, vom discuta mai pe larg cu altă ocazie tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

Wade E. Pickren, "The Psychology Book" (2014)

Imagine preluată de pe situl Amazon.com

În prima decadă a lunii iunie 2019, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat, la un preț rezonabil, un volum de Wade E. Pickren intitulat The Psychology Book - 250 Milestones in the History of Psychology (editura Sterling, New York, 2014). L-am parcurs în perioada iulie 2019 - septembrie 2022.

Și iată ce am aflat:

 

The Psychology Book  se prezintă ca un volum de lux, cartonat, cu coperta embosată și decorată cu modele aurii, cu file de coală cretată, de o calitate excelentă, și cu semn de carte din mătase atașat la cotor.

"Cuvântul înainte" îi aparține lui dr. Philip G. Zimbardo, profesor emerit de psihologie la Universitatea Stanford.

"Introducerea" prezintă succint obiectul de activitate al psihologiei, cronologia articolelor din volum și o scurtă secțiune de mulțumiri.

Urmează un set de două sute cincizeci de articole succinte, începând de la șamanism și trepanații și sfârșind cu inițiativa BRAIN din 2013. Fiecare articol prezintă câte o etapă importantă din dezvoltarea psihologiei și este însoțit de o ilustrație (color sau alb-negru) relevantă pentru materialul prezentat.

Întrucât densitatea informațiilor prezentate este destul de ridicată, nu am parcurs volumul dintr-o dată, ci în etape de câte zece-douăzeci de articole. Unele dintre subiectele prezentate, precum piramida lui Maslow sau cele cinci stadii ale raportării la trauma emoțională, îmi erau cât de cât familiare. Despre multe altele nici nu știam că există.

Pe ansamblu, lectura s-a dovedit a fi foarte instructivă, iar organizarea diacronică a materialului prezentat (mai degrabă decât o ordonare alfabetică, spre exemplu) ajută cititorii să înțeleagă procesul de dezvoltare al acestei științe.

De asemenea, faptul că lucrarea se încheie cu o bibliografie structurată tematic și cu un index alfabetic îi sporește utilitatea ca material de referință. (Dacă doriți, puteți comanda un exemplar aici.)

Voi păstra The Psychology Book în colecție și, la nevoie, voi consulta volumul. De asemenea, în urma acestei lecturi, probabil voi parcurge alte câteva cărți de popularizare despre psihologie și neuroștiințe. Dar, despre acelea, rămâne să discutăm în detaliu cu alte prilejuri tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

Dian Hanson, "Masterpieces of Fantasy Art" (2023)

Imagine preluată de pe situl Carturesti.ro

În ultima zi a lunii iulie 2023, prin amabilitatea unui vechi prieten, am aflat că, la librăria Cărturești, era disponibil un album de artă fantastică. Am achiziționat un exemplar din Masterpieces of Fantasy Art, editura Taschen, Köln, 2023), volum coordonat de Dian Hanson. L-am parcurs în opt zile.

Și iată ce am aflat:

 

Introducerea, "My Fantasy Life", îi aparține artistului peruviano-american Boris Vallejo și tratează despre începutul carierei acestui artist de excepție, respectiv despre efectul formator pe care l-au avut asupra lui lucrările altor artiști fantasy.

Secțiunea "Fantasy: Then, Now and Always" de Dian Hanson prezintă succint dezvoltarea picturii fantastice din Renaștere și până în prezent în domeniul artelor frumoase.

Tot Dian Hanson, în capitolul următor, tratează despre originile artei fantastice moderne, pe filiera literaturii pentru copii de la finalul secolului al XIX-lea și a literaturii de consum din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Doamna Hanson explorează, în "Fantasy or Sci-Fi", diferențele dinstre fantastic și științifico-fantastic în literatură, dar, cu precădere, în artele grafice.

Apoi, în "New World, New Wave", Dian Hanson arată cum, în perioada postbelică, arta fantastică s-a dezvoltat datorită popularității cărților de buzunar.

Secțiunea următoare îi este dedicată doamnei Julie Bell, pictoriță și culturistă americană, care, de la finalul anilor 1980, are o îndelungată colaborare cu Boris Vallejo.

Un alt capitol, scris de către Zak Smith, prezintă opera artistului francez Philippe Druillet, implicat în publicarea revistei Métal Hurlant și în crearea editurii Les Humanoïdes associés.

Dian Hanson tratează apoi despre pictorul american Frank Frazetta, cel care, prin lucrările sale, a exercitat o influență imensă asupra artei fantastice moderne.

Secțiunea următoare, în schimb, se ocupă de viața și opera artistului elvețian H. R. Giger, un suprarealist cu viziuni biomecanice angoasante și tulburătoare. Între altele, Giger a colaborat la munca de concepție a unor pelicule precum Alien (1979), Specii (1995) și Prometheus (2012).

Un alt capitol le este dedicat gemenilor americani Tim și Greg Hildebrandt, artiști care, împreună și separat, au avut o carieră de succes ca ilustratori de carte. Lucrările lor feerice contrastează plăcut cu imaginile macabre din secțiunea precedentă.

Secțiunea următoare tratează despre viața și opera artistului american Jeffrey Jones, despre care mărturisesc că nu auzisem până recent, însă ale cărui lucrări m-au impresionat.

Zak Smith îl prezintă apoi pe artistul britanic Rodney Matthews, care are o dublă carieră - percuționist în formații rock și artist grafic. Lucrările acestuia au un caracter special, inconfundabil, și au fost reproduse pe coperte de cărți fantasy și pe mape de discuri LP.

Dian Hanson tratează pe larg despre opera artistului francez Jean Giraud, cunoscut sub pseudonimul Moebius. Acesta, împreună cu vecinul și prietenul său Philippe Druillet, s-a implicat în realizarea revistei Métal Hurlant și în lansarea editurii Les Humanoïdes associés. De asemenea, Moebius a contribuit la munca de concepție a unor pelicule precum Alien (1979) și Al cincilea element (1995).

Am fost plăcut surprins de lucrările din secțiunea următoare, create de către actrița americană Rowena Morrill, și încântat de imaginile dintr-un capitol dedicat pictorului spaniol Sanjulian, un artist de formație clasicistă.

Zak Smith tratează apoi despre viața și opera pictorului peruviano-american Boris Vallejo - soțul și colaboratorul doamnei Julie Bell. În domeniul artei fantastice, opera acestui artist are foarte puțini rivali.

Ultimul capitol, scris de către Dian Hanson, îi este dedicat artistului american Michael Whelan, ale cărui lucrări impresionează prin viziunea uneori onirică și prin detaliile fotorealiste. Fanii l-au răsplătit în repetate rânduri cu Premiul Hugo pentru imagini care ilustrează edițiile americane ale unor romane SF de referință.

  

Masterpieces of Fantasy Art (2023) a venit ca o supracompensare târzie pentru un alt album de la Taschen, cu același titlu, apărut în 1989 sub îngrijirea lui Eckart Sackmann. Acela a fost disponibil la Librăria Noi de la Sala Dalles, la începutul anilor 1990, însă prețul era prohibitiv. Dar, dacă albumul din 1989 avea doar 76 de pagini, cel din 2023 are 512.

Masterpieces of Fantasy Art, în ediția de lux din 2020, a marcat patru decenii de existență a editurii Taschen. Și ediția din 2023, apărută în format ceva mai mic, impresionează prin calitatea formei și a conținutului: copertă color lăcuită, în policromie; titlu embosat, în litere metalice; conținut color și (ocazional) alb-negru, imprimat pe coală cretată; hârtie de lux; tehnoredactare impecabilă; mii de ilustrații reproduse în detaliu; fascicule cusute, nu lipite la cotor; pliu de hârtie care învelește și protejează filele; coperta I - ilustrație de Frank Frazetta; coperta a IV-a - ilustrație de Moebius; text în engleză, germană și franceză. (Un aspect relevant este că albumul a fost imprimat în Bosnia-Herțegovina.) Pe scurt, o piesă de colecție bibliofilă. (Dacă doriți, puteți să comandați un exemplar aici.)

Pe de altă parte, Masterpieces of Fantasy Art invită întrebarea: Pe când volumul al doilea? Căci, pe lângă cei treisprezece artiști ale căror lucrări sunt reproduse selectiv în acest volum, m-aș putea gândi cu ușurință la o duzină de artiști grafici meritorii, demni de a fi incluși într-un proiect editorial de asemenea anvergură. Polonezul Wojciech Siudmak, ale cărui picturi suprarealiste au ilustrat sute de volume din colecția science fiction de la editura franceză Presses Pocket, coordonată de către regretatul profesor universitar Jacques Goimard. Britanicii Roger Dean, Simon Bisley, Tim White și Alan Lee. Spaniolul Luis Royo, despre care editorul revistei americane Heavy Metal remarca, în glumă, că și dacă ar ilustra coperta fiecărei ediții a acestei publicații, tot ar fi prea puțin. Canadianul John Howe. Francezul Philippe Cazamayou, mai cunoscut sub pseudonimul Caza. Românul Tudor Popa, care, de-a lungul a trei decenii, a ilustrat copertele a sute de volume fantastice și S.F. într-o manieră impresionantă și versatilă. Americanul Joe Benitez, creatorul seriei Lady Mechanika. Italianul Mario Alberti. Și, desigur, belgianul vizionar care ne-a dăruit orașele obscure, pământurile găunoase și o mulțime de alte tărâmuri fabuloase, domnul baron François Schuiten.

Am să păstrez Masterpieces of Fantasy Art la loc de cinste în colecția mea - și țin să îi mulțumesc și pe această cale bunului meu prieten pentru că m-a informat cu privire la disponibilitatea acestui album. Dar, cum pofta vine... citind, poate că aș face bine să reiau câteva albume de Luis Royo, Moebius, Roger Dean și Mario Alberti și să le prezint aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)

James Tynion IV și Martin Simmonds "The Department of Truth, Vol. 4" (2022)

Imagine preluată de pe situl Libristo.ro

În prima decadă a lunii ianuarie 2023, prin amabilitatea importatorilor de benzi desenate de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar din cel de-al patrulea volum al romanului grafic The Department of Truth, intitulat: The Ministry of Lies (editura Image Comics, Portland, OR, 2022). L-am parcurs în aceeași zi.

Și iată ce am aflat: 

 

În 1991, la Moscova, Lee Harvey Oswald are o întâlnire neoficială cu omologul său rus, Gregori Petrov. U.R.S.S. tocmai s-a prăbușit, iar Ministerul Minciunilor s-a desființat, însă Petrov e racolat de către organizația Pălăria Neagră. În prezent, protagonistul Cole Turner se gândește să se retragă din Departamentul Adevărului, iar șeful său, Lee Harvey Oswald, îl informează despre concurența din vremea Războiului Rece dintre Departamentul Adevărului din S.U.A. și Ministerul Minciunilor din U.R.S.S. - fiecare cu propria sa versiune asupra realității. Iar Petrov e asasinat în muzeul N.A.S.A., lângă un modul precum cele cu care se făcuseră aselenizările.

Oswald îl informează pe Cole cu privire la prima aselenizare - o ficțiune devenită realitate. În paralel, cu scopul de a-l racola pe Matt, soțul lui Turner, pentru Pălăria Neagră, Hawk Harrison îi arată acestuia un film în care Turner îi ucide pe doi colegi de-ai lui Matt de la ziarul The Washington Post. Mai mult, agenții organizației Pălăria Neagră îi prezintă lui Matt o versiune a istoriei recente în care administrația de stat a S.U.A. a ajuns să fie controlată de către Departamentul Adevărului - și, în special, de către Lee Harvey Oswald.

Cole Turner, însoțit de către colega sa, Ruby, face o vizită la Fort Knox, unde Departamentul Adevărului depozitează diverse ciudățenii - inclusiv cadavrul împăiat al Omului-Molie. În schimb, Matt decide să publice în presă informațiile privitoare la Departamentul Adevărului. Cum Cole bănuiește că Oswald îi va cere să își asasineze soțul pentru a împiedica publicarea informațiilor, îi propune șefului său o alternativă. Iar Lee Harvey Oswald sfârșește prin a i se prezenta jurnalistului Matt cu scopul de a-i dezvălui istoria departamentului secret.

 

Spre deosebire de volumul al treilea al romanului grafic Departamentul Adevărului, The Ministry of Lies continuă intriga principală și reunește capitolele 11 - 15. Scenariul scris de către James Tynion IV aduce noi complicații și dezvăluiri, iar combinația de delir paranoic, satiră socială și umor negru e la fel de bine dozată ca și în volumele precedente.

Grafica realizată de către Martin Simmonds e tot atât de impresionantă și de creativă ca în primele două volume ale seriei - dealtfel, ea reprezintă principalul motiv pentru care cumpăr și citesc The Department of Truth.

De asemenea, casetele cu dialoguri realizate de către Aditya Bidikar contribuie la efectul angoasant al acestei benzi desenate, cu contururile lor duble și cu literele parcă dactilografiate din porțiunile de expozițiune.

Pe ansamblu, The Ministry of Lies a contribuit la dezvoltarea acestui roman grafic de o foarte bună calitate și pregătește terenul pentru ceea ce sper că va fi punctul culminant și deznodământul în volumul al cincilea al seriei. Din păcate, până la apariția aceluia vom fi nevoiți să mai așteptăm cel puțin o jumătate de an. Însă, la momentul potrivit, am să vă furnizez detalii tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)