J. Tynion et al, "The Department of Truth, Vol. 3" (2022)

Imagine preluată de pe situl BooksExpress.ro

În prima decadă a lunii decembrie 2022, prin amabilitatea importatorilor de bandă desenată de la Red Goblin, am achiziționat, la preț promoțional, al treilea volum dintr-un roman grafic de James Tynion IV intitulat: The Department of Truth - Free Country (editura Image Comics, Portland, Or, 2022). L-am parcurs în ultima decadă a aceleiași luni.

Și iată ce am aflat:

 

Free Country reunește fasciculele 6-7, respectiv 14-17 din romanul grafic The Department of Truth. Dacă fasciculele adunate în primele două volume erau intitulate "capitole" și urmăreau un fir narativ principal axat pe protagonistul Cole Turner, cele care apar în al treilea volum sunt etichetate drept "deviații".

Prima deviație, "Apocrypha", este ilustrată de către Elsa Charretier și arată cum Lee Harvey Oswald, recrutat de către Departamentul Adevărului după asasinarea lui John F. Kennedy, citește documente oculte și află despre o conspirație medievală europeană, Illuminati, menită să demaște propaganda oficială prin care, în istoriografie, fuseseră strecurate mai multe secole decât trecuseră, de fapt, de la căderea Imperiului Roman de Apus și fuseseră create personaje istorice fictive precum... Charlemagne.

A doua deviație, "Foil", este ilustrată de către Tyler Boss și îl aduce în contact pe Oswald cu un coleg adolescent, "Doc" Hynes, care îl informează despre obiecte zburătoare neidentificate și despre misterioși oameni în negru care caută să mușamalizeze cazurile despre acestea.

A treia deviație, "The Rocket Man", e ilustrată de către John J. Pearson și îi trimite pe Lee Harvey Oswald și "Doc" Hynes într-o zonă rurală, unde îl intervievează pe un inginer de rachete cu privire la misterioasa femeie în stacojiu, Babalon. Aparent, aceasta a fost adusă pe Pământ printr-un ritual magic al lui Jack Whiteside Parsons - întemeietor al Jet Propulsion Laboratory și discipol al lui Crowley - iar, după venirea ei, situația mondială s-a agravat. Poate că Babalon a jucat un rol esențial și în asasinarea președintelui Kennedy, însă Lee Harvey Oswald nu vorbește despre asta. Iar cu Hawk Harrison, fiul rebel al inginerului, Lee se va reîntâlni în repetate rânduri.

A patra deviație, "Point Pleasant", a fost ilustrată de către David Romero și îl are ca protagonist pe "Doc" Hynes. Acesta e interogat în 1960 de către Departamentul Adevărului cu privire la investigații pe care le-a întreprins, în compania lui Lee Harvey Oswald, în Virginia de vest și Ohio. Incidentele implică apariții stranii, ca Omul-molie sau Indrid Cold, dar și un accident grav, în urma căruia s-a năruit un pod peste râul Ohio, iar zeci de persoane au pierit. Și, la data când are loc interogatoriul, Lee Harvey Oswald a dispărut fără urmă...

A cincea deviație, "Free Love", a fost ilustrată de către Alison Sampson și îl prezintă pe Lee Harvey Oswald la San Francisco, în 1968, discutând despre contracultură și despre asasinatele politice cu un personaj feminin care ar putea fi o agentă CIA. Aparent, contracultura hippie ar putea schimba radical modul în care populația percepe realitatea, iar Departamentul Adevărului se străduiește din răsputeri să țină situația sub control. La finalul acestui episod, Oswald decide să revină în departament.

A șasea deviație, ilustrată de către Jorge Fornes, contrastează, în sobrietatea liniilor și a culorilor, cu exuberanța psihedelică a precedentei. Directorul Departamentului Devărului, Frank Capra, i-l prezintă pe subordonatul său, Lee Harvey Oswald, noului președinte al S.U.A., Richard Nixon. Lee îi propune președintelui un plan îndrăzneț - să îl pună pe regizorul Stanley Kubrick să regizeze o falsă aselenizare, iar aceasta, fiind vizionată la televizor de către milioane de oameni, să devină reală. Nixon apreciază ideea în asemenea măsură, încât îi propune lui Oswald să devină noul director al Departamentului Adevărului după pensionarea lui Frank Capra. Și dacă misterioasa femeie îmbrăcată în stacojiu ar fi jucat un rol și în prima aselenizare?

 

Și în cazul volumului Free Country, scenariul scris de către James Tyinion IV este interesant. Unele teorii ale conspirației, precum cele despre obiecte zburătoare neidentificate și oameni în negru, țin de cultura populară. Altele, precum cele din "Apocrypha", amintesc de delirurile paranoice târzii ale lui Philip K. Dick. Însă toate sunt tratate cu un umor negru venit parcă din romanele lui Thomas Pynchon.

Arta grafică variază de la un fascicul la altul, dar coperta fiecăruia a fost creată de către Martin Simmonds. O notă aparte i se cuvine lui Jordie Bellaire, care, în secțiunea "Free Love", a colorat desenele realizate de către Alison Sampson. Rezultatul este intens și delirant, amintind de Submarinul galben sau de picturile lui Roger Dean.

 Casetele de dialog create de către Aditya Bidikar sunt judicios adaptate pentru stilul grafic al fiecărei "deviații".

Pe ansamblu, chiar dacă unii cititori s-au plâns că Free Country încetinește ritmul acțiunii și că adaugă prea multă expozițiune, consider că volumul acesta îi conferă amploare și profunzime romanului grafic The Department of Truth. Ca un adevărat colecționar, scenaristul James Tynion IV inventariază și aici teorii ale conspirației care de care mai fanteziste, iar delirul paranoic rezultat (aflat încă în dezvoltare) pare să rivalizeze, în amploare și complexitate, cu cel creat de către Umberto Eco în Pendulul lui Foucault.

Ca urmare, am comandat fără ezitare și volumul al patrulea din The Department of Truth. Însă, despre acela, rămâne să discutăm în detaliu la momentul potrivit tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Fierul și fiara, a apărut în iunie 2022 la Crux  Publishing și poate fi comandat aici.)