Cristian-Mihail Teodorescu, "SF Unu" (2008)

Spre finalul lunii ianuarie 2013, prin amabilitatea domnului Cristian-Mihail Teodorescu, am primit cadou cu dedicaţie şi autograf un exemplar din volumul său de povestiri SF Unu (Editura Bastion, Timişoara, 2008). De citit, l-am citit abia în mai-iunie 2014. Şi iată ce am aflat:

Prima schiţă din volum se intitulează "Pedalaţi şi fiţi fericiţi". Este un text distopic, în care personajele consumă hrană sintetică şi pedalează pentru a produce energie electrică. Protagonistul, S., pare a avea şansa evadării din această lume cenuşie şi epuizantă. Sau evadarea e numai o iluzie?

Povestirea următoare, "Tina dansatoarea", urmăreşte tribulaţiile unui veteran de război, Frandl, într-o lume postapocaliptică. Destinul său se schimbă într-un orăşel de provincie unde, la un cabaret, Tina dansatoarea, o androidă, i-a fermecat pe bărbaţii urbei, care se îndrăgostesc de ea fără speranţă. Iar Tina, la rîndul ei, se îndrăgosteşte de Frandl, din cauza unei erori de programare...

"Dosar 74" aminteşte întrucîtva de povestirile despre roboţi ale lui Isaac Asimov, numai că tratează despre încărcarea memoriei şi personalităţii unui personaj uman, Roger Clifford, într-un calculator performant. Acesta din urmă îşi împinge creatorul la sinucidere, iar reprezentanţii autorităţilor care au fost însărcinaţi cu anchetarea cazului caută metode prin care să determine această inteligenţă artificială hibridă să îşi înceteze funcţionarea. De remarcat că "Dosar 74" este o metaficţiune, un colaj de rapoarte şi înregistrări fictive din care cititorii deduc, pas cu pas, evenimentele intrigii.

"W. K. în Butonia" este încă un text care îmbină distopia cu satira socială. Protagonistul, W. K., face parte dintr-o societate în care indivizilor li se acordă importanţă (sau nu) în funcţie de numărul butoanelor pe care le pot apăsa la locul de muncă. Desigur, personajele fac manevre dubioase pentru a accede la posturi cu mai multe butoane, iar stima de sine a protagonistului creşte sau scade în funcţie de butoanele pe care le controlează.

"Kandru" e tot o povestire distopică, însă una în care protagonistul-narator e un personaj întreg şi sănătos într-o lume postapocaliptică de mutanţi şi de schilozi. Astfel, protagonistul este marginalizat şi asimilat cu fiinţele umanoide scunde, paşnice, numite kandru, pe care alte personaje umane din povestire le torturează şi le ucid cu sălbăticie. Doar că, spre deosebire de personajul secundar Hans, care excelează în cruzime, protagonistul caută să afle de unde vin umanoizii kandru şi din ce motive sînt paşnici, în pofida prigoanei.

"Cutia de tablă" e o satiră la adresa societăţii româneşti din anii 1980. Într-un mediu urban unde angajaţii de la o întreprindere par urmăriţi de ghinioane, protagonistul, Ştefănescu, are o serie aparent interminabilă de incidente norocoase, de la semafoare sincronizate la lozuri cîştigătoare. Doar că, pe lîngă invidia colegilor, Ştefănescu îşi atrage şi premisele unei despărţiri dramatice de raţiune şi de viaţă. Finalul este suprarealist, absurd şi grotesc - un ecou al povestirilor cu poantă scrise şi apreciate în cenacluri în anii 1980.

"Bio-interfeţe pentru memorie extensibilă" este un alt metatext satiric care explică, ironic, cum nu se scrie un text SF. Scenele din intrigă sînt comentate de vocea naratorială, întrerupte cu observaţii despre reacţia publicului de la cenaclul în care se citeşte textul, subminate. (Dacă aveaţi impresia că metaficţiunea e numai o meteahnă a filologilor, aveţi aici dovada că o mai practică şi fizicienii.)

"Cărămizile şi profesorul" satirizează un alt aspect al societăţii româneşti - anume, mediul universitar. Prelegerile neclare ale unui profesor plafonat şi plictiseala generală a studenţilor din sala de curs se combină cu manifestarea lumilor paralele.

Nuvela "Coeficient 128" este piesa de rezistenţă a volumului. Tot distopică şi satirică, relatează despre măreţia şi decăderea unui profesor universitar, cercetător, într-o societate în care cetăţenilor li se hotărăşte destinul în funcţie de coeficientul de inteligenţă. Pe de o parte, cei însărcinaţi cu testarea coeficientului de inteligenţă se dedau la trafic de influenţă. Pe de alta, profesorul lucrează la un prototip care ar putea amplifica de cîteva ori inteligenţa indivizilor. Numai că, prins fiind într-o tentativă de reclasificare a iubitei sale, profesorul este reevaluat şi trimis la munca de jos. Ca şi în "Bio-interfeţe...", vocea naratorială intervine periodic cu comentarii care expun textul drept ceea ce este - un simplu joc al imaginaţiei.

"Calculator de viitor" este o povestire distopică în care Bucureştiul e invadat treptat de săli cu jocuri în care participanţii pot trăi o scurtă perioadă în viitor. Pe măsură ce aparatele care oferă aceste iluzii devin mai populare, viitorul prezentat clienţilor se schimbă şi el. Căci viziunea aceea se bazează pe capacitatea unei inteligenţe artificiale de a prevedea viitorul pornind de la datele personale din prezent ale personajelor umane. Şi dacă de la previziune la control nu ar fi decît un pas?

Volumul se încheie cu povestirea "Des-prinderea", în care protagonistul-narator relatează o schimbare majoră într-un viitor apropiat. Ipotetica societate românească din acel viitor este implicată într-un megaproiect ambiţios - o astronavă - iar cetăţenii sînt sprijiniţi (sau marginalizaţi) în funcţie de capacitatea lor de a contribui la acel proiect. Doar că nişte nomazi dintr-un alt grup etnic tulbură mersul acestei societăţi cvasi-totalitare cu stilul lor de viaţă. Paradoxal, tocmai marginalizaţii sînt cei care construiesc în cele din urmă o astronavă funcţională, în felul lor, în vreme ce societatea lîngă care se aciuaseră ajunge să fie debusolată, demotivată şi secătuită.

Pe ansamblu, SF Unu reprezintă un foarte onorabil volum de debut. Unele dintre textele incluse reflectă perioada în care au fost scrise şi publicate iniţial (anii 1980, mai exact), însă culegerea este foarte unitară din punct de vedere tematic şi bine echilibrată stilistic. În consecinţă, imediat după ce am terminat SF Unu am început să citesc următorul volum al lui Cristian-Mihail Teodorescu, SF Doi. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)