Dintre albumele de bandă desenată pe care le achiziţionasem în martie 2011, săptămîna trecută am parcurs un album cu un titlu amplu: 2035 - 2039 Le silence de la Terre, Tome 1: Visionary Reality (Les Humanoïdes Associés, Geneva, 2002). Scenariul este de Anne Ploy, desenele au fost realizate de Sébastien Damour, iar culorile au fost aplicate de Didier Florentz.
De pe coperta a patra a acestui album am aflat că e un volum dintr-o megaserie, "TransGénèse" care cuprinde mai multe serii precum "L'ancêtre programmé" (patru volume), "Fides" (trei volume), "Le silence de la Terre" şi "Le dieu païen" (doar proiect la data cînd s-a publicat albumul la care mă refer aici).
Fundalul acţiunii este plasat într-un viitor apropiat în care, din cauza introducerii în alimentaţie a hranei pe bază de organisme modificate genetic, o mulţime de oameni au suferit mutaţii genetice, iar guvernele din ţările europene finanţează ample programe de bioinginerie pentru a putea trata maladiile şi mutaţiile nou-apărute.
Intriga este împărţită pe trei planuri. Unul îl are ca protagonist pe Kerian Do, cercetător la un centru pentru îngrijirea şi tratarea copiilor cu maladii genetice. Al doilea o are în centru pe iubita acestuia, o tînără săracă al cărei frate plănuieşte un raid terorist la centrul de cercetări. Al treilea plan al acţiunii urmăreşte un cuplu francez - soţul suferă de o boală genetică şi are nevoie de îngrijire.
Cele trei planuri ale acţiunii converg treptat, iar acţiunea devine destul de intensă - pe alocuri chiar violentă. Din păcate, cum albumul e plasat în mijlocul unei serii ample, l-am privit ca pe un fragment mai degrabă decît ca pe o lucrare de sine-stătătoare. Grafica este destul de ambiţioasă în unele privinţe - apar destule imagini cu peisaje urbane futuriste, spre exemplu. Aş zice însă că, la fel ca Jerry Mail - A Time to Die, Le silence de la Terre - Visionary Reality nu îndeamnă la o a doua lectură.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu