Iain M. Banks, "Surface Detail" (2010)

În 2011, într-o companie agreabilă, am făcut o vizită la importatorii mei preferaţi de la Librăria Nautilus. Cu acea ocazie, am achiziţionat un exemplar dintr-o ediţie format A5 a romanului Surface Detail (Editura Orbit, Londra, 2011), al nouălea volum din seria Culturii. De parcurs, l-am parcurs abia în ianuarie 2013, în altă companie agreabilă.

Şi iată ce am aflat:

Surface Detail este, ca şi predecesorul său, Matter, un roman vast (627 de pagini), complex şi ambiţios. Premisa intrigii este că, după aproximativ un mileniu şi jumătate de la Războiul Idiran din Consider Phlebas, dintre civilizaţiile care populează Calea Lactee în acest univers ficţional, unele au construit infernuri virtuale în care sînt chinuite copii informaţionale ale persoanelor decedate. Alte civilizaţii dezaprobă făţiş aceste practici, drept pentru care, sub tutela unor arbitri aparent neutri, se desfăşoară de cîteva decenii o serie de conflicte virtuale pentru a decide, fără victime în lumea reală, care dintre cele două tabere va avea cîştig de cauză.

Şi dacă tabăra anti-Infern, fiind pe punctul de a pierde acest război virtual, ar încerca mai întîi să trişeze, apoi să ducă războiul în realitate?

Unul dintre firele narative din roman urmăreşte destinul unui personaj feminin, Lededje Y'breq, care, la fel ca protagonistul romanului Look to Windward, este ucisă în primul capitol. Dacă victimele asasinatelor din piese elisabetane precum Iulius Caesar, Macbeth sau Hamlet apăreau sub formă de fantome ca să îi bîntuie pe criminali şi să ceară răzbunare, Lededje este recuperată dintr-o dantelă neuronală de o navă a Culturii, instalată într-un corp clonat şi trimisă înapoi în civilizaţia sa de importanţă secundară, Sichult, ca să ajute la demascarea şi pedepsirea asasinului său, mogulul mediatic Joiler Veppers. În acţiunile sale este sprijinită de o navă asociată cu Circumstanţele Speciale, Situată în afara constrîngerilor morale normale, şi de avatarul acesteia, Demeisen - un personaj la fel de arogant şi de memorabil ca balaurul Smaug din The Hobbit.

Un alt fir narativ urmăreşte tribulaţiile unui veteran al războaielor virtuale, Vatueil, prin diferite campanii - unele feudale, altele complet nepămîntene - şi incidente în care este capturat, interogat, eliberat, consultat. Cititorii împătimiţi ai seriei se vor bucura să constate că Vatueil nu este un personaj oarecare, iar acţiunile lui slujesc interese ascunse, bine păzite faţă de civilizaţiile implicate oficial în Războiul din Ceruri.

Al treilea fir narativ urmăreşte o cetăţeană a Culturii, Yime Nsokyi, care se implică în eforturile unei agenţii, Serviciul Serenitar, de a studia un habitat inteligent abandonat de o civilizaţie străveche, Bulbitianul, însă lucrurile iau o întorsătură proastă, agenta e singura care scapă cu viaţă din habitat, iar apoi se pomeneşte prinsă într-un conflict între mai multe civilizaţii, luptă împotriva unui roi hegemonizant şi descoperă că în nişte fabrici orbitale abandonate în jurul unui gigant gazos se construieşte o flotă de război colosală.

Al patrulea fir narativ urmăreşte doi voluntari din civilizaţia pavuleană, Prin şi Chay, care s-au strecurat în infernul virtual menţinut de administraţia de stat şi care încearcă să evadeze de acolo pentru a alerta opinia publică în privinţa atrocităţilor comise în acel domeniu. Din păcate, numai Prin reuşeşte să evadeze, iar însoţitoarea să rămîne captivă şi, după torturi de nedescris şi o viaţă subiectivă de pietate într-o mînăstire izolată, e transformată într-o fiinţă înaripată care trebuie să ucidă de-a binelea cîte un damnat virtual pe zi pentru a-i pune capăt chinurilor.

Atît din primul cît şi din cel de-al patrulea fir narativ se desprind apoi fire secundare, unul urmărindu-l pe mogulul Veppers, celălalt pe voluntarul Prin, care depune mărturie în parlament.

Ca şi în Matter, elementele intrigii converg treptat, iar conflictele escaladează, de la evenimente minore precum exerciţii virtuale de apărare a unui habitat orbital pînă la distrugerea spectaculoasă a substratului bioelectronic pe care rulează infernurile virtuale.

Ce mi s-a părut interesant este modul în care Iain M. Banks a reuşit să combine în mod convingător elemente din literatura (post)cyberpunk precum realitatea virtuală, fundalul tipic operei spaţiale cu civilizaţii vaste, habitate spaţiale străvechi şi războaie spaţiale, şi teme ale literaturii clasice, cum ar fi răzbunarea împotriva unui criminal de rang înalt sau coborîrea în Infern.

Începînd chiar cu episodul în care Prin evadează din Infern, însă o lasă în urmă pe Chay, apar o mulţime de trimiteri intertextuale la mitul lui Orfeu şi Euridice, la Eneida lui Virgiliu, la Divina comedie a lui Dante Alighieri sau la Paradisul pierdut al lui Milton. Torturile psihologice rafinate cu care un demon suprem o determină pe Prin să se transforme într-un adevărat înger al morţii care le redă damnaţilor o rază de speranţă numai ca să le sporească chinurile zilnice evocă în filigran scenele de spălarea creierului din O mie nouă sute optzeci şi patru. Pe de altă parte, multe dintre imaginile infernale din roman rivalizează cu picturile lui Hyeronimus Bosch.

Probabil nu veţi fi surprinşi dacă am să menţionez că întregul conflict se termină cu bine, iar Cultura, prin diplomaţie, operaţiuni secrete şi acţiune armată unde este cazul, reuşeşte să triumfe încă o dată, să rezolve o criză majoră şi să-şi extindă din nou influenţa pe scena galactică. O secţiune numită "Dramatis personae" anunţă concis, spre final, în ce fel şi-au continuat destinele diversele personaje din roman. Iar epilogul... veţi vedea dumneavoastră cînd îl veţi citi. (Cum spunea domnul Mihai-Dan Pavelescu, lucrurile bune se tac. Uneori înclin să îi dau dreptate.)

Pe ansamblu, Surface Detail este un roman reuşit, de bună calitate - creaţia unui autor ajuns la maturitatea artistică. Poate fi citit separat de restul seriei Culturii, însă contribuie la efectul de ansamblu al acesteia - anume că universul ficţional în care se petrece este deosebit de complex şi de dinamic. Din fericire, Iain M. Banks nu i-a lăsat pe cititori să aştepte prea mult, căci în 2012 a publicat încă un volum din serie, The Hydrogen Sonata. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)