În prima jumătate a lunii februarie din 2013, am parcurs un volum din seria "Very Short Introductions" pe care îl achiziţionasem cu cîţiva ani mai înainte de la anticariatul Antic ExLibris. Volumul se intitulează Literary Theory - A Very Short Introduction (Oxford University Press, Oxford, 2000), iar autorul este Jonathan Culler, profesor de engleză şi de literatură comparată la Universitatea Cornell.
Capitolul 1, "Ce este teoria?" le atrage atenţia cititorilor asupra faptului că, din anii 1960 încoace, a avut loc o trecere de la "teorie literară" la... "teorie" - greu de definit, întrucît utilizează elemente preluate din psihanaliză, filosofie, militantism politic pentru a le aplica atît în studiul literaturii cît şi în cel a unei varietăţi mai largi de artefacte culturale. (Eu, unul, aş numi-o teorie culturală.) Printre sursele acestei "teorii" sînt amintite lucrări de Michel Foucault şi Jacques Derrida. Unele proprietăţi ale "teoriei" sînt după cum urmează:
1. Este interdisciplinară.
2. Este analitică şi speculativă.
3. Este o critică a ideilor comune, luate drept fireşti.
4. Este reflexivă.
Capitolul 2, "Ce este literatura şi are importanţă?" caută să definească domeniul literaturii, trece în revistă variaţiuni istorice ale perspectivelor referitoare la literatură, după care discută modurile în care tratăm unele texte ca fiind literare şi convenţiile literare. Tot în acest capitol sînt prezentate succint mai multe viziuni despre natura literaturii:
1. Literatura este o aducere în prim-plan a limbajului.
2. Literatura este o integrare a limbajului.
3. Literatura este ficţiune.
4. Literatura este obiect estetic.
5. Literatura este o construcţie intertextuală sau autoreflexivă.
Acelaşi capitol dedică o porţiune extinsă funcţiilor literaturii.
Capitolul 3, pe de altă parte, tratează relaţia dintre "Literatură şi studiile culturale". O secţiune prezintă apariţia studiilor culturale din surse precum structuralismul francez şi teoria literară marxistă britanică. O alta discută despre canonul literar, respectiv despre modurile de a analiza artefactele culturale. Nu în ultimul rînd, autorul se referă şi la scopurile studiilor literare şi culturale.
Capitolul 4 discută despre "Limbaj, semnificaţie ş interpretare". Aici, autorul aduce în discuţie teoria lingvistică a lui Ferdinand de Saussure referitoare la limbaj ca un sistem de semne, după care contrastează două abordări: poetica şi hemeneutica. Dacă cea dintîi pleacă de la semnificaţii şi caută să afle în ce moduri devin acestea posibile, cea din urmă porneşte de la forme şi caută să afle ce semnifică ele. Alte secţiuni tratează despre cititori şi cum construiesc ei interpretările, sau despre semnificaţie, intenţie şi context.
Capitolul 5 prezintă "Retorica, poetica şi poezia". Dintre figurile retorice sînt definite şi exemplificate metafora, metonimia, sinecdoca şi ironia. Sînt definite şi genurile literare - liric, epic şi dramatic - după care se discută mai pe larg depre poetică şi despre interpretarea poemelor.
Capitolul 6, "Naraţiunea" aduce în discuţie elemente de naratologie: intrigă, narator, punct de vedere, focalizare. Printre chestiunile discutate se află următoarele:
Cine vobeşte?
Cine îi vorbeşte cui?
Cine vorbeşte cînd?
Cine vorbeşte ce limbă?
Cine vorbeşte cu ce autoritate?
Secţiunea finală a acestui capitol este dedicată funcţiilor poveştilor - de la pura plăcere la dezvoltarea empatiei - şi ridică întrebarea dacă naraţiunea este o formă fundamentală de cunoaştere sau o structură retorică ce distorsionează tot atît de mult cît dezvăluie.
Capitolul 7, în schimb, tratează despre "Limbajul performativ". Sînt prezentate succint teorii ale filosofului britanic J.L. Austin despre funcţia performativă a limbajului, dezvoltarea lor de către Jacques Derrida şi respectiv de către Judith Butler.
Ultimul capitol se ocupă cu "Identitatea, identificarea şi subiectul", mergînd de la diferite concepţii despre individ (şi modurile în care literatura are unele influenţe asupra formării personalităţii) pînă la căile prin care identitatea individuală sau de grup este reprezentată sau constituită.
Lucrarea se încheie cu un apendice, "Şcolile şi mişcările teoretice", pe care fie îl putem citi de la bun început, fie îl putem consulta pe parcursul lecturii volumului, fie îl putem parcurge la final, după cum considerăm necesar. De la formalismul rus şi Noua Critică pînă la postcolonialism şi deconstrucţie, fiecare curent important din teoria literară şi culturală a secolului al douăzecilea are dedicată aici cîte o pagină - cu excepţia teoriei literare antropologice, dacă mă uit mai bine. De asemenea, la finalul volumului găsim "Referinţe" la diferitele surse pe baza cărora a fost scris fiecare capitole, "Lectură Suplimentară" cu sugestii de lucrări de referinţă pentru aprofundarea diverselor chestiuni abordate în lucrare, precum şi un "Index" pentru cei care ar dori să caute punctual o informaţie în volum.
Pe ansamblu, Literary Theory - A Very Short Introduction reprezintă o lucrare foarte utilă atît pentru cititorii obişnuiţi, care ar dori să îşi completeze cu uşurinţă o porţiune de cultură generală, cît şi pentru elevii de la licee umaniste sau studenţii filologi care, înainte de a intra în istoria literaturii sau în analiza unor opere literare, ar dori să aibă mai întîi o privire de ansamblu asupra domeniului teoriei literare. Desigur, volumul nu îşi propune să fie exhaustiv, ci mai curînd îi invită pe cititori să exploreze în detaliu unele sau altele dintre numeroasele domenii teoretice prezentate succint în cuprinsul său.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu