Ţesătorul: februarie 2013

miercuri, 27 februarie 2013

Iain M. Banks, "Surface Detail" (2010)

În 2011, într-o companie agreabilă, am făcut o vizită la importatorii mei preferaţi de la Librăria Nautilus. Cu acea ocazie, am achiziţionat un exemplar dintr-o ediţie format A5 a romanului Surface Detail (Editura Orbit, Londra, 2011), al nouălea volum din seria Culturii. De parcurs, l-am parcurs abia în ianuarie 2013, în altă companie agreabilă.

Şi iată ce am aflat:

Surface Detail este, ca şi predecesorul său, Matter, un roman vast (627 de pagini), complex şi ambiţios. Premisa intrigii este că, după aproximativ un mileniu şi jumătate de la Războiul Idiran din Consider Phlebas, dintre civilizaţiile care populează Calea Lactee în acest univers ficţional, unele au construit infernuri virtuale în care sînt chinuite copii informaţionale ale persoanelor decedate. Alte civilizaţii dezaprobă făţiş aceste practici, drept pentru care, sub tutela unor arbitri aparent neutri, se desfăşoară de cîteva decenii o serie de conflicte virtuale pentru a decide, fără victime în lumea reală, care dintre cele două tabere va avea cîştig de cauză.

Şi dacă tabăra anti-Infern, fiind pe punctul de a pierde acest război virtual, ar încerca mai întîi să trişeze, apoi să ducă războiul în realitate?

Unul dintre firele narative din roman urmăreşte destinul unui personaj feminin, Lededje Y'breq, care, la fel ca protagonistul romanului Look to Windward, este ucisă în primul capitol. Dacă victimele asasinatelor din piese elisabetane precum Iulius Caesar, Macbeth sau Hamlet apăreau sub formă de fantome ca să îi bîntuie pe criminali şi să ceară răzbunare, Lededje este recuperată dintr-o dantelă neuronală de o navă a Culturii, instalată într-un corp clonat şi trimisă înapoi în civilizaţia sa de importanţă secundară, Sichult, ca să ajute la demascarea şi pedepsirea asasinului său, mogulul mediatic Joiler Veppers. În acţiunile sale este sprijinită de o navă asociată cu Circumstanţele Speciale, Situată în afara constrîngerilor morale normale, şi de avatarul acesteia, Demeisen - un personaj la fel de arogant şi de memorabil ca balaurul Smaug din The Hobbit.

Un alt fir narativ urmăreşte tribulaţiile unui veteran al războaielor virtuale, Vatueil, prin diferite campanii - unele feudale, altele complet nepămîntene - şi incidente în care este capturat, interogat, eliberat, consultat. Cititorii împătimiţi ai seriei se vor bucura să constate că Vatueil nu este un personaj oarecare, iar acţiunile lui slujesc interese ascunse, bine păzite faţă de civilizaţiile implicate oficial în Războiul din Ceruri.

Al treilea fir narativ urmăreşte o cetăţeană a Culturii, Yime Nsokyi, care se implică în eforturile unei agenţii, Serviciul Serenitar, de a studia un habitat inteligent abandonat de o civilizaţie străveche, Bulbitianul, însă lucrurile iau o întorsătură proastă, agenta e singura care scapă cu viaţă din habitat, iar apoi se pomeneşte prinsă într-un conflict între mai multe civilizaţii, luptă împotriva unui roi hegemonizant şi descoperă că în nişte fabrici orbitale abandonate în jurul unui gigant gazos se construieşte o flotă de război colosală.

Al patrulea fir narativ urmăreşte doi voluntari din civilizaţia pavuleană, Prin şi Chay, care s-au strecurat în infernul virtual menţinut de administraţia de stat şi care încearcă să evadeze de acolo pentru a alerta opinia publică în privinţa atrocităţilor comise în acel domeniu. Din păcate, numai Prin reuşeşte să evadeze, iar însoţitoarea să rămîne captivă şi, după torturi de nedescris şi o viaţă subiectivă de pietate într-o mînăstire izolată, e transformată într-o fiinţă înaripată care trebuie să ucidă de-a binelea cîte un damnat virtual pe zi pentru a-i pune capăt chinurilor.

Atît din primul cît şi din cel de-al patrulea fir narativ se desprind apoi fire secundare, unul urmărindu-l pe mogulul Veppers, celălalt pe voluntarul Prin, care depune mărturie în parlament.

Ca şi în Matter, elementele intrigii converg treptat, iar conflictele escaladează, de la evenimente minore precum exerciţii virtuale de apărare a unui habitat orbital pînă la distrugerea spectaculoasă a substratului bioelectronic pe care rulează infernurile virtuale.

Ce mi s-a părut interesant este modul în care Iain M. Banks a reuşit să combine în mod convingător elemente din literatura (post)cyberpunk precum realitatea virtuală, fundalul tipic operei spaţiale cu civilizaţii vaste, habitate spaţiale străvechi şi războaie spaţiale, şi teme ale literaturii clasice, cum ar fi răzbunarea împotriva unui criminal de rang înalt sau coborîrea în Infern.

Începînd chiar cu episodul în care Prin evadează din Infern, însă o lasă în urmă pe Chay, apar o mulţime de trimiteri intertextuale la mitul lui Orfeu şi Euridice, la Eneida lui Virgiliu, la Divina comedie a lui Dante Alighieri sau la Paradisul pierdut al lui Milton. Torturile psihologice rafinate cu care un demon suprem o determină pe Prin să se transforme într-un adevărat înger al morţii care le redă damnaţilor o rază de speranţă numai ca să le sporească chinurile zilnice evocă în filigran scenele de spălarea creierului din O mie nouă sute optzeci şi patru. Pe de altă parte, multe dintre imaginile infernale din roman rivalizează cu picturile lui Hyeronimus Bosch.

Probabil nu veţi fi surprinşi dacă am să menţionez că întregul conflict se termină cu bine, iar Cultura, prin diplomaţie, operaţiuni secrete şi acţiune armată unde este cazul, reuşeşte să triumfe încă o dată, să rezolve o criză majoră şi să-şi extindă din nou influenţa pe scena galactică. O secţiune numită "Dramatis personae" anunţă concis, spre final, în ce fel şi-au continuat destinele diversele personaje din roman. Iar epilogul... veţi vedea dumneavoastră cînd îl veţi citi. (Cum spunea domnul Mihai-Dan Pavelescu, lucrurile bune se tac. Uneori înclin să îi dau dreptate.)

Pe ansamblu, Surface Detail este un roman reuşit, de bună calitate - creaţia unui autor ajuns la maturitatea artistică. Poate fi citit separat de restul seriei Culturii, însă contribuie la efectul de ansamblu al acesteia - anume că universul ficţional în care se petrece este deosebit de complex şi de dinamic. Din fericire, Iain M. Banks nu i-a lăsat pe cititori să aştepte prea mult, căci în 2012 a publicat încă un volum din serie, The Hydrogen Sonata. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

luni, 25 februarie 2013

Oscar Wilde, "The Importance of Being Earnest" (1895)

Prima dată am parcurs piesa The Importance of Being Earnest în 1991, prin amabilitatea doamnei profesoare Marina Istrate. Am achiziţionat apoi, de-a lungul anilor, mai multe volume cu piese de Oscar Wilde, iar în februarie 2013 an recitit The Importance of Being Earnest dintr-o ediţie elegantă, intitulată The Plays of Oscar Wilde (Colecţia Wordsworth Classics, Editura Wordsworth Editions, Ware, 2002) al cărei studiu introductiv este semnat de Anne Varty de la Royal Halloway.

Piesa, iniţial structurată în patru acte, a fost revizuită şi redusă la trei. Actul întîi se desfăşoară în locuinţa din Londra a tînărului Algernon Moncrieff. Un prieten al acestuia, John Worthing, ar dori să se căsătorească cu verişoara acestuia, Gwendolen Fairfax, însă mama acesteia, Lady Bracknell, se opune pe motiv că Worthing nu îşi cunoaşte părinţii - mai precis, pe cînd era doar un bebeluş, a fost găsit într-o geantă la camera de bagaje dintr-o gară londoneză.

Actul al doilea are loc la conacul de la ţară al lui John Worthing, unde acesta o creşte pe Cecily Cardew, nepoata tatălui său adoptiv. Curios să o cunoască, Algernon soseşte într-o vizită neanunţată şi se dă drept fratele (fictiv) al lui John, Ernest Worthing. Doar că lucrurile se complică atunci cînd pe urmele lui soseşte Gwendolen, căreia John Worthing i s-a prezentat drept... Ernest, iar cele două domnişoare îşi închipuie că sînt logodite cu acelaşi bărbat - adică rivale.

În actul al treilea, Lady Bracknell soseşte şi, după o discuţie animată cu însoţitoarea vîrstnică a lui Cecily, domnişoara Prism, confuzia se risipeşte, iar John Worthing se dovedeşte a fi nepotul lui Lady Bracknell şi fratele mai mare al lui Algernon Moncrieff. În plus, numele său de botez este chiar Ernest. Prin urmare, cele două cupluri de tineri se pot cununa, ba chiar şi domnişoara Prism îşi găseşte perechea în persoana reverendului Chasuble.

Ca piesă de teatru, The Importance of Being Earnest este foarte dinamică, plină de răsturnări de situaţii. Tonul pe care e scrisă este lejer, spumos, iar multe dintre paradoxurile cu care sînt presărate replicile personajelor circulă şi acum zilnic ca folclor electronic. Dincolo de paradoxuri şi de haz se află însă două teme destul de serioase:

Una dintre aceste teme este aceea a identităţii. Fiecare dintre personajele principale pare să aibă o mască publică şi un sine intim, ascuns de privirile celorlalţi. Astfel, John Worthing pretinde că are un frate tînăr şi nesăbuit la Londra, Ernest, pe care trebuie periodic să-l scoată din încurcături - o scuză bună pentru a merge frecvent în cercurile înaltei societăţi londoneze unde se prezintă drept Erenst Worthing.

Algernon Moncrieff, la rîndul său, pretinde că are un prieten suferind în provincie, Bunbury, iar cînd vrea să evadeze din metropolă anunţă că starea lui Bunbury s-a înrăutăţit. (Fireşte, cînd fratele, respectiv prietenul fictiv duc la încurcături de nerezolvat, atît Worthing cît şi Moncrieff le anunţă decesul la fel de fictiv.)

Chiar şi Cecily Cardew, o adolescentă educată într-un conac din provincie, duce o viaţă imaginară paralelă în care e logodită cu Ernest Worthing - ba chiar a scris scrisori de dragoste ca din partea acestui personaj fictiv.

Cealaltă temă este cea a satirei sociale. Personajele din înalta societate britanică, precum Algernon Moncrieff, Gwendolen Fairfax şi mai ales Lady Bracknell, sînt prezentate ca fiind superficiale, privilegiate şi destul de insensibile la sentimentele celorlalţi. Lady Bracknell, în special, se dovedeşte a fi căpătat acces în înalta societate numai prin căsătorie, nu de la origine, iar modul tiranic în care îşi tratează soţul şi fiica devine propria sa pedeapsă. La finalul piesei, cînd se formează cuplurile, Lady Bracknell rămîne singură - soţul pe care îl dispreţuieşte şi îl marginalizează o pedepseşte la rîndul său prin absenţă şi tăcere.

Pe ansamblu, The Importance of Being Earnest merită atît să o citiţi cît şi să o vedeţi pusă în scenă - un excelent exemplu de comedie savuroasă. Desigur, volumul în care am parcurs-o conţine şi alte piese de Oscar Wilde, dar despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie.

sâmbătă, 23 februarie 2013

Ploy & Damour "Le Silence de la Terre - Visionary Reality" (2002)

Dintre albumele de bandă desenată pe care le achiziţionasem în martie 2011, săptămîna trecută am parcurs un album cu un titlu amplu: 2035 - 2039 Le silence de la Terre, Tome 1: Visionary Reality (Les Humanoïdes Associés, Geneva, 2002). Scenariul este de Anne Ploy, desenele au fost realizate de Sébastien Damour, iar culorile au fost aplicate de Didier Florentz.

De pe coperta a patra a acestui album am aflat că e un volum dintr-o megaserie, "TransGénèse" care cuprinde mai multe serii precum "L'ancêtre programmé" (patru volume), "Fides" (trei volume), "Le silence de la Terre" şi "Le dieu païen" (doar proiect la data cînd s-a publicat albumul la care mă refer aici).

Fundalul acţiunii este plasat într-un viitor apropiat în care, din cauza introducerii în alimentaţie a hranei pe bază de organisme modificate genetic, o mulţime de oameni au suferit mutaţii genetice, iar guvernele din ţările europene finanţează ample programe de bioinginerie pentru a putea trata maladiile şi mutaţiile nou-apărute.

Intriga este împărţită pe trei planuri. Unul îl are ca protagonist pe Kerian Do, cercetător la un centru pentru îngrijirea şi tratarea copiilor cu maladii genetice. Al doilea o are în centru pe iubita acestuia, o tînără săracă al cărei frate plănuieşte un raid terorist la centrul de cercetări. Al treilea plan al acţiunii urmăreşte un cuplu francez - soţul suferă de o boală genetică şi are nevoie de îngrijire.

Cele trei planuri ale acţiunii converg treptat, iar acţiunea devine destul de intensă - pe alocuri chiar violentă. Din păcate, cum albumul e plasat în mijlocul unei serii ample, l-am privit ca pe un fragment mai degrabă decît ca pe o lucrare de sine-stătătoare. Grafica este destul de ambiţioasă în unele privinţe - apar destule imagini cu peisaje urbane futuriste, spre exemplu. Aş zice însă că, la fel ca Jerry Mail - A Time to Die, Le silence de la Terre - Visionary Reality nu îndeamnă la o a doua lectură.

vineri, 22 februarie 2013

O galerie de ilustraţii SF

Astăzi am descoperit pe site-ul CG Hub o galerie de ilustraţii SF aparţinîndu-i artistului Ian McQue. Ca tehnică, unele dintre ilustraţii îmi amintesc de lucrări ale unui celebru artist britanic, Chris Foss. Vă invit şi pe dumneavoastră să vizitaţi această galerie virtuală şi să admiraţi imaginile expuse acolo. http://ian_mcque.cghub.com/images/page:1/.

joi, 21 februarie 2013

Adevărul gol-goluţ

miercuri, 20 februarie 2013

Ţesătorul la Gazetă

Am plăcerea să vă anunţ că a apărut numărul din februarie al Gazetei SF. Editorialul îi aparţine redactorului-şef Eugen Lenghel şi tratează despre genul slipstream. În domeniul ficţiunii, sumarul include povestiri de Liviu Surugiu, Florentin Haidamac, Mircea Nanu-Muntean şi Sergiu Someşan, pentru a aminti numai cîţiva. Tot Sergiu Someşan semnează şi foiletonul "Topograful". Concursul inţiat la Gazeta SF continuă.

Se mai remarcă rubrici dedicate cinematografiei (Marcel Gherman), romanelor SF clasice (Eugen Gombos şi din nou Marcel Gherman), recenziilor (Teodora Gheorghe) şi publicaţiilor SF online (Alexandru Ioan Despina). Nu în ultimul rînd, subsemnatul a contribuit cu o cronică a romanului Surface Detail de Iain M. Banks şi cu un scurt eseu intitulat "Metode şi capcane în literatura SF", apărut la rubrica "Opinii".

Vă doresc lectură plăcută!

marți, 19 februarie 2013

Mai multe veşti bune

Astăzi, 19 februarie, prin amabilitatea domnului Mihail Grămescu voi face o prezentare a romanului Anul Terminal împreună cu domnişoara Dorina Cioplea, PR manager la Editura Tracus Arte. Evenimentul va avea loc la orele 15.00 la Clubul Înţelepţilor, pe Bulevardul Basarabia nr. 96.

Mîine, 20 februarie, între orele 18.00 şi 19.00, voi fin invitat din nou la emisiunea "Portret de autor" la Radio Shalom România, de aceaastă dată pentru o discuţie pe marginea subgenului (post)cyberpunk şi a romanului Anul terminal. Realizator şi prezentator: Mihail Grămescu. La pupitrul tehnic: Alecsandru Bucher. Emisiunea se poate audia online aici.

Nu în ultimul rînd, am plăcerea să împărtăşesc cu dumneavoastră un proiect mai vechi - o prezentare animată a primelor mele volume de ficţiune, realizată cu ajutorul bunului meu prieten, artistul grafic Tudor Popa. Vă invit să o vizionaţi aici, iar, dacă vă place, vă rog să o transmiteţi mai departe oricui doriţi.

Ce_e_negru

More PowerPoint presentations from Florin Pitea

duminică, 17 februarie 2013

Lucrurile bune nu se tac

Astăzi, vizitînd site-ul oficial al Tîrgului Mondial Steampunk, am găsit o hiperlegătură către o bibliotecă virtuală de ficţiune speculativă. Am fost uimit şi încîntat să găsesc în paginile ei numele a sute de autori şi link-uri către mii şi mii de schiţe, povestiri şi romane care se pot citi online. Cum lucrurile bune nu se tac, am decis să vă dau vestea şi dumneavoastră. Site-ul se numeşte Free Speculative Fiction Online, cuprinde noutăţi, index de autori, hiperlegături către reviste virtuale gratuite şi are propriul său motor de căutare. A fost creat în decembrie 2011 de către Richard Cissée şi, la data cînd scriu acest anunţ, a fost actualizat cel mai recent pe 26 ianuarie 2013. Vă doresc lectură plăcută.

vineri, 15 februarie 2013

Jonathan Culler, "Literary Theory" (1997)

În prima jumătate a lunii februarie din 2013, am parcurs un volum din seria "Very Short Introductions" pe care îl achiziţionasem cu cîţiva ani mai înainte de la anticariatul Antic ExLibris. Volumul se intitulează Literary Theory - A Very Short Introduction (Oxford University Press, Oxford, 2000), iar autorul este Jonathan Culler, profesor de engleză şi de literatură comparată la Universitatea Cornell.

Capitolul 1, "Ce este teoria?" le atrage atenţia cititorilor asupra faptului că, din anii 1960 încoace, a avut loc o trecere de la "teorie literară" la... "teorie" - greu de definit, întrucît utilizează elemente preluate din psihanaliză, filosofie, militantism politic pentru a le aplica atît în studiul literaturii cît şi în cel a unei varietăţi mai largi de artefacte culturale. (Eu, unul, aş numi-o teorie culturală.) Printre sursele acestei "teorii" sînt amintite lucrări de Michel Foucault şi Jacques Derrida. Unele proprietăţi ale "teoriei" sînt după cum urmează:

1. Este interdisciplinară.

2. Este analitică şi speculativă.

3. Este o critică a ideilor comune, luate drept fireşti.

4. Este reflexivă.

Capitolul 2, "Ce este literatura şi are importanţă?" caută să definească domeniul literaturii, trece în revistă variaţiuni istorice ale perspectivelor referitoare la literatură, după care discută modurile în care tratăm unele texte ca fiind literare şi convenţiile literare. Tot în acest capitol sînt prezentate succint mai multe viziuni despre natura literaturii:

1. Literatura este o aducere în prim-plan a limbajului.

2. Literatura este o integrare a limbajului.

3. Literatura este ficţiune.

4. Literatura este obiect estetic.

5. Literatura este o construcţie intertextuală sau autoreflexivă.

Acelaşi capitol dedică o porţiune extinsă funcţiilor literaturii.

Capitolul 3, pe de altă parte, tratează relaţia dintre "Literatură şi studiile culturale". O secţiune prezintă apariţia studiilor culturale din surse precum structuralismul francez şi teoria literară marxistă britanică. O alta discută despre canonul literar, respectiv despre modurile de a analiza artefactele culturale. Nu în ultimul rînd, autorul se referă şi la scopurile studiilor literare şi culturale.

Capitolul 4 discută despre "Limbaj, semnificaţie ş interpretare". Aici, autorul aduce în discuţie teoria lingvistică a lui Ferdinand de Saussure referitoare la limbaj ca un sistem de semne, după care contrastează două abordări: poetica şi hemeneutica. Dacă cea dintîi pleacă de la semnificaţii şi caută să afle în ce moduri devin acestea posibile, cea din urmă porneşte de la forme şi caută să afle ce semnifică ele. Alte secţiuni tratează despre cititori şi cum construiesc ei interpretările, sau despre semnificaţie, intenţie şi context.

Capitolul 5 prezintă "Retorica, poetica şi poezia". Dintre figurile retorice sînt definite şi exemplificate metafora, metonimia, sinecdoca şi ironia. Sînt definite şi genurile literare - liric, epic şi dramatic - după care se discută mai pe larg depre poetică şi despre interpretarea poemelor.

Capitolul 6, "Naraţiunea" aduce în discuţie elemente de naratologie: intrigă, narator, punct de vedere, focalizare. Printre chestiunile discutate se află următoarele:

Cine vobeşte?

Cine îi vorbeşte cui?

Cine vorbeşte cînd?

Cine vorbeşte ce limbă?

Cine vorbeşte cu ce autoritate?

Secţiunea finală a acestui capitol este dedicată funcţiilor poveştilor - de la pura plăcere la dezvoltarea empatiei - şi ridică întrebarea dacă naraţiunea este o formă fundamentală de cunoaştere sau o structură retorică ce distorsionează tot atît de mult cît dezvăluie.

Capitolul 7, în schimb, tratează despre "Limbajul performativ". Sînt prezentate succint teorii ale filosofului britanic J.L. Austin despre funcţia performativă a limbajului, dezvoltarea lor de către Jacques Derrida şi respectiv de către Judith Butler.

Ultimul capitol se ocupă cu "Identitatea, identificarea şi subiectul", mergînd de la diferite concepţii despre individ (şi modurile în care literatura are unele influenţe asupra formării personalităţii) pînă la căile prin care identitatea individuală sau de grup este reprezentată sau constituită.

Lucrarea se încheie cu un apendice, "Şcolile şi mişcările teoretice", pe care fie îl putem citi de la bun început, fie îl putem consulta pe parcursul lecturii volumului, fie îl putem parcurge la final, după cum considerăm necesar. De la formalismul rus şi Noua Critică pînă la postcolonialism şi deconstrucţie, fiecare curent important din teoria literară şi culturală a secolului al douăzecilea are dedicată aici cîte o pagină - cu excepţia teoriei literare antropologice, dacă mă uit mai bine. De asemenea, la finalul volumului găsim "Referinţe" la diferitele surse pe baza cărora a fost scris fiecare capitole, "Lectură Suplimentară" cu sugestii de lucrări de referinţă pentru aprofundarea diverselor chestiuni abordate în lucrare, precum şi un "Index" pentru cei care ar dori să caute punctual o informaţie în volum.

Pe ansamblu, Literary Theory - A Very Short Introduction reprezintă o lucrare foarte utilă atît pentru cititorii obişnuiţi, care ar dori să îşi completeze cu uşurinţă o porţiune de cultură generală, cît şi pentru elevii de la licee umaniste sau studenţii filologi care, înainte de a intra în istoria literaturii sau în analiza unor opere literare, ar dori să aibă mai întîi o privire de ansamblu asupra domeniului teoriei literare. Desigur, volumul nu îşi propune să fie exhaustiv, ci mai curînd îi invită pe cititori să exploreze în detaliu unele sau altele dintre numeroasele domenii teoretice prezentate succint în cuprinsul său.

miercuri, 13 februarie 2013

Ţesătorul pe unde... nu te aştepţi

Astăzi, între orele 18 şi 19, la Radio Shalom România, la invitaţia domnului Mihail Grămescu, voi fi prezent în emisiunea "Portret de autor". O puteţi audia online aici: http://www.jcc.ro/. Voi prezenta volumele de proză scurtă Necropolis şi An/Organic, romanele Gangland şi Anul terminal, precum şi lucrarea de nonficţiune Art Wasn't Quite Crime. De asemenea, voi citi un fragment de proză. Joi, 14 februarie, între orele 12 şi 13, emisiunea va transmisă în reluare. Vă doresc audiţie plăcută!

Începînd din 15 februarie, prin amabilitatea domnului Alecsandru Bucher, înregistrarea acestei emisiuni poate fi audiată aici: https://soundcloud.com/florin-p-tea. Imaginile care însoţesc articolul au fost realizate de domnul Mihail Grămescu.

marți, 12 februarie 2013

Importatorii mei preferaţi

În luna februarie, importatorii mei preferaţi, domnul şi doamna Hanu (de la Librăria Nautilus) au introdus două oferte cu totul speciale - iar lucrurile bune nu se tac. Cea dintîi este o reducere de preţ de 20% pentru toate volumele din librărie. Pentru a beneficia de această ofertă, puteţi fie să intraţi pe site-ul oficial, http://nautilus.ro, fie să le faceţi o vizită pe Strada Arhitect Ion Mincu, nr. 17, Sectorul 1, Bucureşti (luni-vineri 10-18, sîmbătă 9.30-13).

Cea de-a doua ofertă, valabilă numai în această săptămînă, se referă la cărţile unuia dintre cei mai importanţi autori britanici din Noul Val, J.G. Ballard. Volumele acestui autor sînt disponibile la Librăria Nautilus cu o reducere de 35%. V-aş sfătui să vă grăbiţi, întrucît oferta este limitată.

luni, 11 februarie 2013

Diaz, "Jerry Mail - A Time to Die" (2006)

După experienţa angoasantă pe care o avusesem cu Angel Doll, am căutat printre albumele de bandă desenată pe care le achiziţionasem în martie 2011 şi am găsit ceva mai apropiat de gusturile mele. Albumul Jerry Mail - A Time to Die (Soleil Productions, Toulon, 2006) este creaţia unui singur artist, Diaz, care a realizat scenariul, desenele şi culorile. E al doilea volum dintr-o serie mai amplă şi reprezintă o combinaţie de SF şi aventură.

Intriga urmăreşte eforturile unei echipe de mercenari de a o proteja pe o fată, Tal-Radevi, conducătoarea desemnată a unui popor paşnic şi religios de pe planeta Jatta, împotriva unei armate de ocupaţie. Protagonistul Jerry Mail şi asociatul său Dumby sînt convinşi să i se alăture echipei, iar bună parte din acţiune constă în confruntări spectaculoase.

Personajele sînt schematice, provenind parcă din filmele de acţiune de la Hollywood, cu atitudini macho şi replici care uneori încearcă să fie amuzante. Dealtfel, unele personaje amintesc la înfăţişare de celebrităţi precum Antonio Banderas, Megan Fox sau Marilyn Manson.

Recuzita şi unele decoruri se aseamănă cu cele din The Matrix, iar conflictul principal e oarecum similar cu cel din Şapte ani în Tibet. Fundalul multor scene ţine de un viitor urban generic cu accente cyberpunk.

Un aspect grafic demn de remarcat este minuţiozitatea cu care au fost realizate unele planşe, contururile precise, foarte subţiri, precum şi complexitatea unor elemente din fundal - vehicule, maşinării, peisaje urbane. În această privinţă, Jerry Mail rivalizează cu Hard Boiled de Frank Miller şi Geof Darrow. (Dar despre acel roman grafic am să vă relatez cu altă ocazie.)

Pe ansamblu, chiar dacă Jerry Mail - A Time to Die este un produs comercial, fără mari pretenţii de originalitate, cel puţin este realizat la un nivel peste medie din punct de vedere grafic şi are un scenariu inteligibil. Dacă voi achiziţiona sau nu şi alte albume din serie, rămîne de văzut...

duminică, 10 februarie 2013

Silester S. & Maria Ryung, "Angel Doll" (2005)

Într-un articol din martie 2011 vă relatam că achiziţionasem o mulţime de albume de bandă desenată de la anticariatul Ex Libris. În februarie 2013, am parcurs unul dintre ele, realizat de artistul grafic Silester S. şi de scenarista Maria Ryung. Albumul se intitulează Angel Doll (seria Asian Collection, editura Soleil Productions, Toulon, 2007), iar versiunea originală a apărut în Coreea de Sud.

Scenariul îl are ca protagonist pe un înger căzut, Ang Ma Kasater, care călătoreşte prin timp şi luptă împotriva demonilor. Prima parte a poveştii se desfăşoară în Evul Mediu tîrziu, la catedrala Notre Dame, unde protagonistul încearcă să o elibereze pe o călugăriţă excentrică, Sfînta Agnès, de un demon care o luase în stăpînire şi îi blocase memoria. (Printre personajele secundare apare şi Quasimodo.)

Partea a doua şi a treia au loc într-un viitor apropiat, apocaliptic, în care o versiune viitoare a lui Ang Ma caută să-l avertizeze pe protagonist să părăsească Pămîntul înainte ca Soarele să devină novă.

Angel Doll combină o diversitate de influenţe grafice, dintre care aş aminti estetica steampunk, biomecanica lui H.R. Giger, stilul manga şi impresionismul. Efectul de ansamblu este angoasant. Culorile sînt predominat reci şi estompate, iar pe alocuri cadrele sînt răsucite cu 45 de grade, cu 90 de grade - sau chiar cu 180 de grade, în două cazuri. Impresia clară cu care am rămas este că grafica bogată are întîietate, în vreme ce scenariul ocupă un loc mai modest. Ca urmare, povestea e confuză pe alocuri, dacă nu chiar neinteligibilă, iar multitudinea de imagini violente nu compensează pentru lipsa coerenţei. Prin comparaţie, un roman grafic ca Stray Toasters pare aproape cuminte.

Desigur, pe rafturile Ţesătorului aşteaptă şi alte albume de benzi desenate - însă despre acelea vom discuta cu alt prilej.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Bruce Sterling - Articolele din "Wired" (1993-2003)

În 1999, prin amabilitatea domnului Horia Nicola Ursu, am avut ocazia să parcurg o colecţie de articole publicate de Bruce Sterling în revista Wired. După mai bine de un deceniu, observînd că între timp "Chairman Bruce" mai publicase o mulţime de asemenea articole, le-am căutat în arhiva online a revistei, le-am imprimat şi (cu puţin ajutor din partea unui prieten) le-am legat într-un volum artizanal. În 2012 le-am citit... şi iată ce am aflat:

Articolele din anii 1990 sînt consistente şi diverse. Astfel, "War Is Virtual Hell" tratează despre aplicaţiile militare ale realităţii virtuale, în special în pregătirea personalului combatant. "Triumph of the Plastic People" prezintă schimbările post-comuniste din Cehia. "Art and Corruption" şi "Compost of Empire" sînt reportaje din Sankt Petersburg, respectiv din Moscova, iar "Greetings from Burning Man" prezintă un festival de artă alternativă dintr-o Zonă Temporar Autonomă în Gerlach, Nevada. "The Spirit of Mega" trece în revistă proiecte majore de construcţii din lume, începînd cu Marele Zid Chinezesc şi încheind cu un accelerator de particule elementare din Texas. "One Nation, Invisible", pe de altă parte, tratează despre o ţară nerecunoscută oficial - Ciprul turcesc - şi despre efectele unui război civil de durată.

După anul 2000, articolele lui Bruce Sterling au devenit mai concise, însă au rămas la fel de relevante. "Hardware for Hard Time" discută despre înalta tehnologie în sistemul penal american. "Newer York, New York" e o povestire utopică despre reorganizarea arhitecturii urbane pe baze ecologice, durabile. "Peace Is War", "The New Cold War", "New World Disorder" şi numeroase alte articole tratează despre relaţiile conflictuale globale de după atacurile de la 11 septembrie. Alte articole, punctuale, prezintă tendinţe majore pe termen mediu, precum "OK/ Not OK" sau "The Future Is Then".

O parte din munca de documentare necesară pentru scrierea acestor articole i-a servit ulterior autorului pentru realizarea unor cărţi de nonficţiune ca Tomorrow Now sau Shaping Things. Dar, dincolo de acest aspect, articolele publicate de Bruce Sterling în Wired merită parcurse şi ca nişte excelente mostre de jurnalism şi eseistică, drept pentru care vi le recomand.

vineri, 8 februarie 2013

Jack Vance, "Space Opera" (1965)

În iulie 2010, vă relatam în postarea "Am întîlnit şi ţesători fericiţi" că, prin amabilitatea lui Lucian Cristian Oancea şi a lui Daniel Manu, achiziţionasem un mare număr de cărţi de buzunar în franceză. După ce în ianuarie 2013 am citit una dintre ele, The Dragon Masters, în februarie am parcurs o alta - Space Opera (1965) de Jack Vance. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Acţiunea romanului este plasată într-un viitor îndepărtat în care omenirea stăpîneşte zborul interstelar şi s-a întins în întreaga galaxie. O doamnă din lumea bună, Isabel Grayce, asistă la reprezentaţii muzicale oferite de Compania a Noua, de pe planeta Rlaru, însă după cîteva zile compania dispare în mod inexplicabil. Doamna Grayce decide atunci să întemeieze o companie muzicală itinerantă, să închirieze o astronavă şi să plece în căutarea planetei Rlaru, atît pentru a lămuri misterul cît şi pentru a arăta că pe Pămînt se compune muzică la fel de bună precum cea interpretată de Compania a Noua.

Doamna Grayce este secondată de nepotul său, Roger Wool, care e disperat cînd vede că averea mătuşii sale, pe care spera s-o moştenească într-o bună zi, e risipită în această iniţiativă nechibzuită. Iar intriga se complică atunci cînd la bordul vasului se strecoară frumoasa galeză Madoc Roswyn, care îl seduce pe Roger... şi pe căpitanul Adolph Gondar... şi pe astronavigatorul Logan de Appling.

După cum probabil vă aşteptaţi, diversele civilizaţii extraterestre primesc compania muzicală itinerantă fie cu lipsă de înţelegere, fie cu ostilitate, fie cu indiferenţă - şi rareori cu entuziasm pentru operele interpretate. Incidentele comice cauzate de diferenţele culturale se ţin lanţ, iar atitudinea doamnei Grayce, care îi tratează pe toţi cu superioritate aristocratică, cauzează o serie de situaţii savuroase.

Ar trebui să menţionez şi că ediţia pe care am parcurs-o este o traducere franceză realizată de Arlette Rosenblum. Volumul a apărut în 1983 în colecţia "Science-Fiction" de la editura Presses Pocket, sub îngrijirea regretatului Jacques Goimard, iar ilustraţia copertei a fost creată de Wojtech Siudmak.

Din aceeaşi colecţie mai am două duzini de volume de Jack Vance - însă despre acelea am să vă relatez cu alte ocazii.

sâmbătă, 2 februarie 2013

Un vechi prieten şi o nouă provocare

Vechiul meu prieten Mirel Palada, văzînd că domnul Dan Alexe a postat o traducere a poemului "The Tyger" de William Blake, a creat, la rîndul său, nu una, ci două minunate traduceri pe blogul său, Turambar. Fire slabă cum sînt, n-am rezistat şi am creat şi eu una. (Iertat să-i fie prozatorului că s-a încumetat pe tărîmul poeziei.)

Tygrul

de William Blake

Tygru, tygru-arzînd departe

În pădurile din noapte

Ce ochi, mîini nemuritoare

Simetria-ngrozitoare

Ţi-au croit? În care hău

Mistui-s-a ochiul tău?

Pe ce aripi avîntat?

Ce mîini focu-au înşfăcat?

Care umăr, care artă

Ţi-au făcut inimii hartă?

Inima-ţi cînd a bătut,

Mîini, picioare s-au temut?

Care lanţ, care ciocan

Creier ţi-au forjat avan?

Nicovală? Aprig cleşte

Groaza i-a prins ca-ntre deşte?

Cînd din ceruri plîns-au stele

Suliţe zvîrlit-au ele:

Făuraru-ţi a zîmbit?

Tată de miel te-a croit?

Tygru, tygru-arzînd departe

În pădurile din noapte

Ce ochi, mîini nemuritoare

Simetria-ngrozitoare...

Ţi-au croit?

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)