Mike Ashley (antologator), „The Mammoth Book of Mindblowing SF” (2009)

În februarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-o antologie de Mike Ashley intitulată The Mammoth Book of Mindblowing SF – The 21 Finest Stories of Awesome Science Fiction (Editura Robinson, Grupul Editorial Constable & Robinson, Londra, 2009). Mi-am făcut timp ca să parcurg această antologie masivă abia în primăvara lui 2014, după ce mă luptasem cu un roman prea lung şi prea puţin SF. Şi, dacă mi-am dorit poveşti SF spectaculoase, exact asta am găsit în antologia despre care vă relatez aici.

În introducere, „That Sense of Wonder”, antologatorul arată concis ce l-a atras mai întîi la literatura SF – acel sentiment al uimirii – după care oferă cîteva exemple de idei uimitoare ce se vor întâlni în paginile antologiei. De asemenea, Mike Ashley laudă sentimentul de încredere şi optimism pe care i-l insuflă povestirile şi nuvelele pe care le-a adunat în această antologie-mamut.

Prima schiţă din antologie îi aparţine lui Arthur C. Clarke. „Out of the Sun” relatează, din perspectiva unui cercetător ştiinţific cantonat într-o expediţie pe Mercur, un eveniment neobişnuit – o erupţie solară în urma căreia a ieşit în spaţiul cosmic o masă de plasmă. Studiindu-i traiectoria şi comportamentul, cercetătorii emit ipoteza că ar fi un emisar al unei civilizaţii de entităţi constituite din plasmă. Dar emisarul acela piere din cauza condiţiilor extreme din spaţiu...

„The Pevatron Rats” de Stephen Baxter este tot o naraţiune la persoana întîi. Protagonistul-narator, un cetăţean britanic, Joe Hathaway, relatează cum experimente cu un accelerator de particule au drept efect secundar apariţia unei specii de şobolani inteligenţi... şi capabili să călătorească în timp. Din păcate, eforturile autorităţilor de a opri înmulţirea exponenţială a şobolanilor, precum şi soluţia găsită de protagonist şi de partenera acestuia, Amanda Breslin, duc la consecinţe tragice.

„The Edge of the Map” de Ian Creasey tratează despre investigaţiile în Zair ale unei jurnaliste în căutare de senzaţional, Susanna Munro. Intervievatul, un excentric pe nume Ivo, are teoria că, pe măsură ce noi şi noi zone de pe Pământ sînt supravegheate non-stop cu nano-drone, ariile în care se pot desfăşura fenomene paranormale se restrîng. Paradoxal, Ivo însuşi dispare într-o asemenea „zonă oarbă” situată în mijlocul unui lac.

„Cascade Point” de Timothy Zahn e o nuvelă care în 1983 a primit Premiul Hugo. Protagonistul-narator, Pall Durriken, este căpitanul unei astronave, Dansatoarea, şi cîştigă un trai modest transportînd mărfuri şi pasageri. În salturile prin hiperspaţiu, la viteze superluminice, vede versiuni ale sale din universuri paralele, în care istoria s-a desfăşurat puţin altfel. Spre exemplu, în unele cazuri, Durriken a avut o carieră respectabilă la bordul unei astronave mari, de lux, în serviciul unei companii majore de transporturi spaţiale. Lucrurile capătă o turnură urîtă într-o călătorie, iar protagonistul, cu mari sacrificii şi cu sprijinul echipajului său, revine în Universul nostru şi salvează pasagerii. Iar finalul îi aduce atît şansa de a reveni în cariera respectabilă pe care o pierduse... cît şi o nouă perspectivă.

„A Dance to Strange Musics” de Gregory Benford relatează eforturile unei expediţii cu echipaj uman de a face contact cu o civilizaţie stranie, bazată pe manipularea curenţilor electrici, pe planeta Shiva, în sistemul Alfa Centauri. O povestire remarcabilă atît prin lumea imaginară descrisă foarte convingător cît şi prin efectul de bulgăre de zăpadă al evenimentelor din intrigă.

„Palindromic” de Peter Crowther e o povestire-paradox, scrisă de un autor britanic din perspectiva unui american provincial, din Sud. Evenimentele narate se referă la o invazie extraterestră. Concluziile personajelor sînt uimitoare – ca şi în cazul extratereştrilor din Cartea Soarelui Nou de Gene Wolfe, pentru invadatori timpul curge invers. Iar naraţiunea este scrisă delicios.

„Castle in the Sky” de Robert Reed este o nuvelă foarte emoţionantă şi memorabilă. Protagonistul-narator, Craig, relatează cum, în copilărie, avea un foarte bun prieten, Donnie. Din păcate, mama acestuia a ales să se siuncidă împreună cu toţi copiii săi şi cu animalele de casă. Pierderea lui Donnie l-a traumatizat pe Craig. Mulţi ani mai tîrziu, acesta are şansa, colaborînd la un proiect de pe Lună, să afle modul de funcţionare al unei instalaţii extraterestre. Din cercetările unui personaj secundar, Peck, rezultă că instalaţia poate fi utilizată pentru a revedea scene din trecut. Iar Craig are şansa de a-şi revedea prietenul o ultimă oară...

„The Hole in the Hole” de Terry Bisson, în schimb, este o povestire umoristică, scrisă în maniera poveştilor gogonate în care excela Mark Twain. Naratorul-martor, un avocat din New York, caută piese la mîna a doua pentru un model vechi de Volvo, iar împreună cu protagonistul Wilson Wu descoperă nu doar un cimitir de maşini, ci şi... un portal spaţial care duce la zona unei aselenizări americane. Cum, în introducerea scrisă pentru această povestire, Mike Ashley ne informează că există o serie de trei povestiri despre Wilson Wu, abia aştept să le citesc şi pe celelalte două.

„Hot Rider” de Keith Brooke este despre sporturi extreme pe Io, unul dintre sateliţii jovieni. Naratorul-martor, Ray Siefert, relatează cum o vedetă locală a surfingului pe curenţi de sulf topit, Omul de Tinichea, este în pericol de a-şi pierde postul. Cei prieteni doi găsesc o metodă pentru a-şi salva slujbele şi a-şi recîştiga celebritatea care se cam ofilise – şi încă o metodă spectaculoasă, care vă va ţine cu sufletul la gură cînd veţi citi povestirea.

„Mother Grasshopper” de Michael Swanwick este o povestire de mici dimensiuni, însă plasată într-o lume imaginară de neuitat – o lume în formă de lăcustă. Protagonistul-narator, Daniel, devine ucenicul unui personaj singuratic şi misterios care, pretutindeni unde călătoreşte, declanşează epidemii ce menţin constantă populaţia acelei lumi. Ulterior, cînd maestrul pleacă pe neaşteptate, Daniel îi preia îndatoririle şi porneşte în urmărirea lui. Iar pe traseu ajunge să aibă drept parteneră o femeie revenită la viaţă după mulţi ani de comă, Victoria...

„Waves and Smart Magma” de Paul Di Filippo este o povestire antrenantă, umoristică, încărcată de accente biopunk şi post-singularitate tehnologică. Protagonistul, Storm, e un postuman care călătoreşte prin America de Nord, iar conştiinţa planetară îl trimite să se ocupe de o zeitate feminină rebelă care înrobeşte toate formele de viaţă din Hawaii cu magmă inteligentă parazitară. Storm se alătură unui echipaj postuman, navighează către Hawaii şi se confruntă cu furia dezlănţuită a zeiţei Mauna Loa. „Waves and Smart Magma” este poate una dintre povestirile cele mai pline de imaginaţie din această antologie.

„The Black Hole Passes” de John Varley a fost iniţial antologată de Mike Ashley în 1975 şi reluată în Mindblowing SF. E o poveste plină de suspans, oarecum asemănătoare ca subiect cu filmul Gravity. Personajele principale sînt un bărbat, Jordan Moon, şi o femeie, Treemonisha, ambii astronauţi. Fiecare este izolat pe cîte o staţie spaţială, la periferia Sistemului Solar, şi deservesc o instalaţie de ascultare a unui şir de transmisiuni dinspre Ophiuchi. Din păcate, rutina lor de transmisiuni holografice prin care îşi alungă plictiseala şi se ajută reciproc pentru a-şi păstra sănătatea mintală este întreruptă de trecerea unei găuri negre miniaturale care le avariază staţiile spaţiale. Apoi începe o cursă contra cronometru pentru salvarea lui Jordan de către Treemonisha.

„The Peacock King” de Ted White şi Larry McCombs, publicată prima dată în 1965, prezintă eforturile unei societăţi viitoare de a găsi piloţi pentru astronave superluminice. Cum salturile prin hiperspaţiu aduc nebunie în numeroase cazuri, căutarea piloţilor implică nu doar testarea pentru echilibru emoţional, ci şi utilizarea unei substanţe psihedelice. Iar personajele principale, Eric şi Karen, ajung nu numai să testeze cu succes salturile în hiperspaţiu, ci şi să descopere teleportarea prin puterea minţii.

Povestirea „Bridge” de James Blish datează din anii 1950 şi a ajuns ulterior să fie încorporată în romanul They Shall Have Stars (1956), apoi în volumul omnibus Cities in Flight. Protagonistul, Robert Helmuth, este unul dintre constructorii unui pod în adîncurile atmosferei planetei Jupiter. Helmuth dirijează de la distanţă, dintr-un habitat aflat pe satelitul Jupiter V, roboţi-cărăbuş care repară şi extind podul. Din păcate, condiţiile infernale din atmosfera joviană, chiar şi percepute prin teleprezenţă, îi afectează pe constructori. Conducătorii proiectului, în schimb, dezvăluie la final că procesul de construcţie a condus la aflarea unor rezultate esenţiale referitoare la gravitaţie şi magnetism – iar rezultatele vor putea fi puse în practică pentru a ridica oraşele occidentale în spaţiul cosmic. Podul jovian poate fi lăsat să se năruiască, însă aventura abia începe. (Promit să vă ofer mai multe detalii despre acest subiect după ce voi termina de citit Cities in Flight.)

„Anhedonia” de Adam Roberts propune o soluţie ingenioasă pentru paradoxul lui Fermi. Personajele principale, aflate într-un habitat marţian şi căutînd să negocieze cu o rasă extraterestră, Autostopiştii, sînt nevoite să trăiască lipsite de emoţii şi de interes ca o condiţie pentru a primi informaţii şi ajutor de la vizitatorii din stele. Cînd unul dintre ei, Macro, insistă să fie dus într-un tur al spaţiului cosmic cunoscut de Autostopişti, însă cu capacitatea emoţională restabilită complet, rezultatele sînt devastatoare. Personajul revine copleşit de ceea ce văzuse în călătorie şi cu mintea spulberată. Aşa încît oamenii au cu două opţiuni teribile – fie să viziteze minunăţiile Universului, dar să nu se poată bucura de ele, fie să-şi păstreze capacitatea emoţională intactă, dar să rămînă de-a pururi în Sistemul Solar.

„Tiger Burning” de Alastair Reynolds mi-a amintit întrucîtva de clasicele povestiri în care Isaac Asimov combina fundalul ştiinţifico-fantastic cu intriga poliţistă. Doar că, în acest viitor îndepărtat imaginat de autorul britanic, ancheta poliţistă trebuie să exploreze nenumărate universuri paralele, iar Adam Fernando, de la Biroul de Cercetare, foloseşte tehnologii cu adevărat uimitoare.

„The Width of the World” de Ian Watson datează din 1983, iar la noi a apărut în traducere prin 1988 într-un număr al revistei timişorene Helion. Atunci, la prima lectură, nu m-a impresionat prea mult. Acum, dimpotrivă, m-a atras prin echilibrul atent construit între ideea bizară şi reacţiile plauzibile, cumva fireşti, ale personajelor. Mai exact, angajaţii firmei britanice GeoGraphics proiectează un program de calculator care să le ofere utilizatorilor o mulţime de hărţi, iar lumea reală, mult prea explorată şi cartografiată, începe să se... dilate, amplificînd distanţele locale şi globale. Mai mult, în această lume care tot creşte se deschid pe neaşteptate căi spre alte tărîmuri, iar soţia protagonistului se rătăceşte şi nu mai poate găsi drumul înapoi spre casă. Spre final, cînd lucrurile par să revină la normal, Alan Roxbury decide să planifice din timp căutarea soţiei sale cînd lumea se va dilata din nou, iar căile acelea se vor redeschide. Cumva, ca subiect şi caracterizare, povestirea aceasta mi-a amintit de romanele catastrofice timpurii ale lui J. G. Ballard.

„Our Lady of the Sauropods” de Robert Silverberg este o metaficţiune – mai exact, jurnalul unei cercetătoare, Anne, exilată într-un habitat spaţial populat cu dinozauri reconstituiţi prin inginerie genetică. Protagonista descoperă că aceştia sînt inteligenţi şi telepaţi, iar cu ajutorul ei vor cuceri toată pleiada de habitate spaţiale construite de oameni. (De remarcat că povestirea aceasta a apărut în 1980, cu un deceniu înaintea romanului Jurassic Park de Michael Crichton.)

„Into the Miranda Rift” de G. David Nordley este o nuvelă de neuitat. Personajele principale, Wojciech Bubka, Miranda Lotati şi soţii Nikhil şi Katherine Ray, pleacă în explorări speologice sub suprafaţa satelitului Miranda. Din păcate, sînt prinşi în subteran şi trebuie să coboare prin peşteri şi crevase, dincolo de centrul satelitului, apoi să urce spre suprafaţă în direcţia opusă. Parcursul este istovitor, descoperirile făcute sînt suprinzătoare, iar povestea merită citită şi a doua oară. O recomand cu căldură în special pasionaţilor de hard SF, ca o versiune adusă la zi a romanului clasic O călătorie spre centrul Pământului.

„The Rest Is Speculation” de Eric Brown e o fantezie sclipitoare despre viitorul îndepărtat. Protagonistul-narator, Channon, este un om din zilele noastre, resuscitat la amurgul Pămîntului, laolaltă cu cîţiva reprezentanţi ai altor specii inteligente care vor fi trăit pe planeta noastră în următoarele miliarde de ani. Ei sînt purtaţi de gazda lor, o creatură în formă de crab numită Reîmprospătează-362, într-un periplu al sfîrşitului de lume. Doar că destinaţia lor este o breşă în ţesătura spaţio-temporală ce duce către alte universuri.

Antologia-mamut se încheie cu o schiţă de Geoffrey A. Landis, „Vacuum States”. Protagonistul-narator este chemat să medieze între doi cercetători, Celia şi David, care au opinii divergente despre Marea Teorie Unificatoare. Cei doi au construit un aparat care poate extrage energia din vacuum, iar protagonistul trebuie să decidă dacă aparatul să fie pus în funcţiune sau nu. Conform lui David, acţionarea aparatului ar aduce o sursă inepuizabilă de energie. Conform Celiei – sfîrşitul Universului nostru şi poate declanşarea ulterioară a altui Big Bang. Şi întrerupătorul îi e oferit protagonistului...

Pe ansamblu, The Mammoth Book of Mindblowing SF a meritat cu prisosinţă atît banii pentru achiziţie cît şi timpul petrecut cu lectura. Nici una dinte prozele incluse în volum nu mi s-a părut slabă, plictisitoare sau „de umplutură”. Dimpotrivă, toate au fost de nivel superior, iar cartea este de păstrat în colecţie. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră această antologie-mamut. (Puteţi comanda online un exemplar aici.) În ceea ce mă priveşte, probabil că voi parcurge curând şi alte antologii îngrijite de Mike Ashley – pentru că mai am cîteva necitite pe raft.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)