"Vînătoarea de sfincşi"

E, acuma să vă zică moşu' o poveste. Nu aia cu foca şi cu ursu', că pe-aia v-am tot zis-o pîn-aţi învăţat-o pe dinafară. O să vă zic o poveste de demult, de pe vremea cînd soarele avea putere, iar Pămîntul nu intrase încă sub stăpînirea gheţurilor. O ştiu de la bunicu', care o ştia de la bunicu' lui, de-i zicea lumea Piron. Cînd i s-au întîmplat lui lucrurile-astea, era copil ca voi şi încă nu-şi căpătase numele-ăsta. Îi zicea altfel, Băbuţă, că era curios ca o băbuţă. Şi bună parte din ce i s-a-ntîmplat tocmai de la curiozitate i s-a tras, după cum o să vă spun imediat.

Măi băiete, stai potolit aicea şi lasă cîinele! Ori o să te muşte dacă-l tot zgîndări, ori o să-ţi dea taică-tu vreo două după ceafă că nu laşi cîinii să se odihnească să fie buni de tras săniile mîine dimineaţă. Şi pe urmă o să-ncepi să bîzîi. Mai bine astîmpără-te şi-ascultă, că poate o să-nveţi şi tu ceva.

E, pe vremea cînd era Piron copil, pînă să vină gheţurile, oamenii erau puţini pe lume, chiar mai puţini decît acum. Fuseseră ei puzderie cîndva, demult, dar se împuţinaseră de la tot felul de grozăvii. Şi ăia care mai erau pe Pămînt trăiau ascunşi şi cu frică, în grupuleţe, şi nu prea obişnuiau să călătorească. Nu erau ca noi, să tot meargă prin lume şi să se întîlnească des cu alte triburi, ba ca să mai schimbe o veste, ba ca să facă negoţ ori chiar să se înrudească. Pe vremea lui Piron, cînd te năşteai într-un trib, stăteai locului şi nu vedeai cu anii alţi oameni decît pe-ăia din tribu' tău. Erau pe lume prea mari primejdii pe-atunci şi nu se-ncumeta lumea să plece de-acasă cu una, cu două.

Numa' că Piron, căruia pe-atunci îi ziceau ai lui Băbuţă, cum vă spuneam, nu era soiu' care să stea locului, că-l rodea curiozitatea să meargă şi să iscodească, să afle mereu lucruri noi.

(Continuarea acestei schițe se poate citi în revista Galileo nr. 2. Detalii aici. P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)