Mark Honigsbaum, "The Pandemic Century" (2020)

Imagine preluată de pe situl eMag.ro

La jumătatea lunii august 2020, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune intitulată The Pandemic Century - A History of Global Contagion from the Spanish Flu to COVID-19 (colecția W. H. Allen, editura Ebury, grupul editorial Penguin Random House UK, Londra, 2020). Autorul, domnul Mark Honigsbaum, a fost jurnalist de investigație specializat în istoria și propagarea bolilor contagioase, cu articole publicate în The Observer, The Lancet și The Guardian, iar, în prezent, s-a dedicat exclusiv scrisului.

Am parcurs The Pandemic Century, o lucrare foarte instructivă, în prima jumătate a lunii februarie 2021. Și iată ce am aflat:

"Prologul: Despre rechini și alte animale de pradă" prezintă un studiu de caz despre atacuri ale rechinilor în apele Oceanului Atlantic, la latitudini temperate, apoi subiectul cărții: pandemii din secolul al douăzecilea, metode pentru prevenirea și tratarea lor, căi prin care fiecare pandemie ne-a surprins și a evidențiat mentalități și viziuni învechite, respectiv abordări și tratamente noi care au permis controlarea și (în unele cazuri) eradicarea pandemiei.

Capitolul întâi, "Moartea albastră", face istoricul succint al așa-numitei gripe spaniole, care s-a ivit într-o tabără militară americană spre finalul anului 1917. Sunt prezentate eforturi ale unor epidemiologi americani și francezi pentru a identifica motivul pandemiei, valurile succesive de contagiune la scară mondială, precum și concluziile unui medic australian, Frank Macfarlane Burnet, privitoare la factorii care au favorizat apariția și răspândirea gripei spaniole.

Capitolul al doilea, "Ciuma în Orașul Îngerilor", tratează despre o epidemie de ciumă la Los Angeles în anii 1920 (care avusese un precedent la San Francisco imediat după începutul secolului al XX-lea). Autorul prezintă cele mai timpurii cazuri identificate, carantinarea cartierului latino-american, eforturile de a identifica toate căile de transmisie și campania de exterminare a șobolanilor și veverițelor din regiune, precum și obișnuitele exagerări și distorsiuni din presa vremii. Capitolul se încheie cu concluziile unor studii din anii 1930 privitoare la răspândirea maladiei și la speciile purtătoare ale infecției, precum și cu informația că, în stare latentă, în anumite zone izolate din vestul S.U.A., agentul patogen al ciumei persistă până în prezent.

Capitolul al treilea, "Marea pandemie a febrei papagalilor", prezintă pe scurt o pandemie cauzată, în anii 1929-1930, de către virusuri transmise de păsările exotice importate în Statele Unite ale Americii. Pandemia a afectat și țări vest-europene, precum și Algeria și Egiptul, iar unele cazuri s-au semnalat tocmai în Insulele Hawaii. Autorul arată că originea psitacozei s-a aflat în America de Sud, prezintă eforturile cercetătorilor Anderson și Armstrong pentru identificarea cauzei maladiei și pentru dezvoltarea unui ser în vederea tratării acesteia. Capitolul se încheie cu istoricul succint al investigațiilor lui Meyer, cu inițiativa legislativă din Congresul S.U.A. de a finanța cercetarea epidemiologică și cu introducerea de antibiotice în grăunțele destinate păsărilor exotice.

Capitolul al patrulea, "Ucigașul din Philadelphia", prezintă cazul bizar al unei epidemii care i-a afectat pe vizitatorii hotelului Bellevue-Stratford din Philadelphia în 1976. Domnul Honigsbaum prezintă dinamica epidemiei, etapele cercetărilor efectuate de către epidemiologi, apoi identificarea sistemului de aer condiționat drept cale de transmisie a germenilor patogeni.

Capitolul al cincilea, "Revenirea maladiei legionarului", tratează despre reapariția acestei maladii în S.U.A. în a doua parte a anilor 1970, precum și eforturile epidemiologului Joe McDade pentru a găsi cauzele acestei pneumonii atipice și tratamentul împotriva ei.

Capitolul al șaselea, "SIDA în America, SIDA în Africa", se ocupă de cea mai celebră boală contagioasă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Se prezintă cazuri timpurii, identificate de Gottlieb și Weisman în Los Angeles, în 1980, apoi alte cazuri timp0urii din New York și patru decenii de cercetări și tratamente împotriva virusului care cauzează imunodeficiența la oameni (HIV). Sunt aduse în discuție descoperiri privitoare la retrovirusuri, ipoteze complementare referitoare la cauzele și transmiterea SIDA, precum și evoluția opiniilor populare cu privire la acest subiect. În paralel, este prezentat istoricul răspândirii acestei maladii în Africa subsahariană. Concluzia este că, în contextul globalizării și al călătoriilor internaționale, SIDA nu a fost o pandemie izolată, ci o avertizare timpurie asupra altor pandemii care aveau să urmeze.

Capitolul al șaptelea, "SARS - maladia supercontagioasă", aduce în discuție un virus apărut în Hong Kong în primul deceniu al secolului al XXI-lea. Virusul e o versiune mutantă a celui care cauzează gripa aviară, iar, la oameni, provoacă sindromul acut respirator sever (SARS). Autorul arată cum virusul H5N1 a fost identificat și analizat de Malik Peiris, apoi cum răspândirea maladiei în mediul urban din Hong Kong a fost studiată de Thomas Tsang. Sunt relatate răspândirea pandemiei în Canada, prezentarea mediatică a acesteia, precum și procesul de analiză genetică a virusului. Nu în ultimul rând, e marcat contrastul dintre atitudinea unor guverne naționale, precum cel chinez, de mușamalizare și dezinformare, și cea a organizațiilor internaționale, precum OMS, care s-au implicat în analizarea și combaterea pandemiei.

Capitolul al optulea, "Ebola la granițe", tratează despre apariția, în 2013, în Guineea, a unei maladii terifiante și extrem de virulente. Autorul prezintă vectorii de transmisie, simptomele, răspândirea epidemiei și eforturile organizației Médecins sans Frontières de a o contracara. Apoi, e adus în discuție modul în care credințele și obiceiurile locale au intrat în conflict cu practicile medicale moderne. Se relatează răspândirea Ebolei în țări învecinate, precum Liberia și Sierra Leone, respectiv eforturile autorităților naționale și locale de a controla situația. Capitolul se încheie cu prezentarea unor cazuri de Ebola izolate din S.U.A. și cu speculații privitoare la factorii care au favorizat apariția pandemiei.

Capitolul al nouălea, "Z de la Zika", se ocupă de o epidemie mai recentă și mai exotică. Zika este o boală identificată în 2015 în nordul Braziliei. Autorul prezintă și alte maladii cauzate de virusuri transmise de țânțari, precum frigurile galbene și febra dengue, apoi maniera în care Zika a fost identificată în Brazilia, istoricul maladiei (care fusese inițial observată în Uganda, apoi în Polinezia Franceză), precum și efectele pe care Zika le are asupra femeilor însărcinate, respectiv copiilor acestora. Sunt trecute în revistă eforturile OMS și ale autorităților locale de a combate epidemia, după care domnul Honigsbaum relatează cum a mers personal la fața locului și a intervievat atât medici și epidemiologi care se implicaseră în combaterea epidemiei, cât și supraviețuitori ai maladiei. Din păcate, concluzia este că transportul maritim internațional favorizează, în condiții similare cu cele de acum trei sau patru secole, răspândirea transoceanică a diferite specii de țânțari și a agenților patogeni asociați cu aceștia.

Capitolul al zecelea, "Maladia X", tratează despre coronavirusul SarsCov din 2019 și despre pandemia COVID-19 asociată cu acesta. Sunt menționate semnalele de alarmă trase în decembrie 2019 de Li Wenliang în Wuhan și de dr. Marjorie Pollack în New York, reacțiile timpurii ale autoritățilr chineze, după care autorul dă detalii despre coronavirusuri și despre modul în care acestea interacționează cu corpul uman. Conform specialiștilor precum Peter Daszak, liliecii din China sunt gazde pentru sute de tipuri de coronavirus. Autorul descrie răspândirea la scară mondială a pandemiei COVID-19 în primele luni ale anului 2020, propria sa luptă cu maladia și, în final, exprimă speranța că apariția unui vaccin ne va oferi o șansă suplimentară.

Epilogul aduce câteva concluzii privitoare la factori favorizanți pentru pandemii - unii de natură demografică, alții de natură economică, alții - din zona ecologiei - și ne asigură că, în secolul al XXI-lea, pandemiile vor reveni.

Volumul se încheie cu ample note de final, cu o listă de abrevieri, cu o secțiune de mulțumiri și cu un indice alfabetic.

Am apreciat lucrarea domnului Honigsbaum pentru relevanța subiectului tratat, pentru judicioasa alegere a materialului inclus în fiecare capitol și pentru minuțioasa documentare. De asemenea, mi s-a părut utilă alternarea între studii de caz individuale și perspectiva mai largă asupra fiecărei epidemii sau pandemii. Nu în ultimul rând, am apreciat și eforturile autorului, ca jurnalist de investigație, de a merge pe teren și de a-i intervieva personal pe cei implicați în evenimente.

Pe ansamblu, consider că The Pandemic Century nu merită doar citită, ci recitită și asimilată în profunzime - pe de o parte, pentru valoarea ei informativă, pe de alta - pentru calitatea sa educativă. Prin urmare, voi păstra în colecție cartea domnului Honigsbaum ca pe o lucrare de referință. Și nu veți fi câtuși de puțin surprinși dacă am să vă spun că, la relativ scurtă vreme, am citit o altă carte pe un subiect similar, The Rules of Contagion. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie tot aici, la Țesătorul.

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)