Sarah Lyall, "A Field Guide to the English" (2008)

Pe la jumătatea lunii septembrie 2018, la recomandarea vechiului meu prieten Liviu Moldovan, am achiziționat de la anticariatul Antic ExLibris un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune, A Field Guide to the English (Editura Quercus, Londra, 2008). Autoarea, doamna Sarah Lyall, este o jurnalistă americană strămutată în Marea Britanie.

Am parcurs volumul într-o săptămână. Și iată ce am aflat:

Lucrarea se înscrie într-o tradiție a cărților umoristice despre englezi scrise de expatriați precum maghiarul George Mikes sau americanul Bill Bryson. Rând pe rând, autoarea trece în revistă tot felul de chestiuni care i-au sărit în ochi în Anglia pe parcursul a două decenii - de la abordări stângace ale educației sexuale la ciudățeniile Camerei Comunelor, de la bizareriile Camerei Lorzilor la falsa modestie britanică, de la excentricități la interesul popular pentru protejarea unor specii de mamifere și de păsări.

Unele capitole mi s-au părut mai degrabă îngrijorătoare (în special acela despre igiena dentară precară a multor englezi), altele amuzante (precum cel despre presa britanică), iar altele cam deprimante (ca, de exemplu, cel despre consumul de alcool).

Firește, este și un capitol despre jocul de crichet,dar veți găsi un altul despre deosebirile dintre clasele sociale (pronunție, vestimentație, maniere). Poate cel mai surprinzător este însă capitolul dedicat îmbunătățirii recente din domeniul serviciilor - mai exact, ameliorarea semnificativă a modului în care sunt tratați clienții și consumatorii.

Pe principiul că se lasă la urmă ceea ce este mai bun, autoarea dedică unul dintre ultimele capitole stoicismului englez - mult mai ușor de admirat decât de imitat - dar și schimbărilor aduse la scară națională de către prințesa Diana în ceea ce privește exprimarea sentimentelor. Cel din urmă capitol tratează însă despre vremea schimbătoare din Marea Britanie și despre modul în care englezii (individual și colectiv) interacționează cu aceasta.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri și cu o listă de sugestii de lecturi pe teme similare. Dintre autorii citați nu lipsesc, desigur, Bill Bryson și Kate Fox.

Dintre calitățile care recomandă această lucrare, aș aminti în primul rând puterea de observație a autoarei și capacitatea ei de a relata incidente și detalii relevante pentru fiecare subiect adus în discuție.

Apoi, trebuie menționat tonul lejer, umoristic, pe care e scrisă cartea. Chiar dacă unele dintre temele tratate sunt destul de sensibile, doamna Lyall are grijă să scrie despre ele în așa fel încât să stârnească zâmbetul cititorilor, mai degrabă decât mânia acestora.

Am apreciat și documentarea minuțioasă a fiecărui capitol. Practic, fiece punct de vedere exprimat e susținut cu citate, cu studii de caz, cu exemple, așa încât, pe marginea subiectelor abordate, autoarea să ne ofere ceva mai mult decât un șir de anecdote și de opinii personale.

Nu în ultimul rând, doamna Lyall pare să se fi molipsit de unele atitudini din țara sa de adopție - căci cartea nu e scrisă doar cu mult umor, ci și cu o doză de autoironie.

Ca urmare, vă recomand și dumneavoastră  A Field Guide to the English. După cum probabil bănuiți, în colecția mea se află și alte cărți de călătorie în Insulele Britanice. Dar despre acelea vom discuta cu alte prilejuri.