S. T. Joshi et al. - "The Astounding Illustrated History of Fantasy & Horror" (2018)

După ce parcursesem The Astounding Illustrated History of Science Fiction în iulie 2018, am aflat cu interes că, la aceeași editură, urma să apară în luna august a aceluiași an un volum similar, The Astounding Illustrated History of Fantasy & Horror. Ca urmare, când, în decembrie 2018, am găsit un exemplar la Cărturești, l-am înhățat și l-am plătit fără să mă uit la preț.

L-am parcurs pe îndelete în aprilie 2019. Și iată ce am aflat:

The Astounding Illustrated History of Fantasy & Horror este un album format mare, publicat în condiții de lux de editura Flame Tree Publishing de la Londra. Redactor coordonator este domnul S. T. Joshi, iar "Cuvântul înainte" îi aparține autorului horror Ramsey Campbell.

"Introducerea" prezintă evoluția genului fantastic, de la Cartea morților egipteană și Ghilgameș la Odiseea lui Homer, trecând apoi prin cântecele de gestă, prin ciclul poveștilor arthuriene și prin Divina comedie a lui Dante Alighieri. Sunt menționate piese fantastice elisabetane, romanele gotice de la finalul secolului al XVIII-lea și de la începutul secolului al XIX-lea, apoi dezvoltarea fantasticului în perioada victoriană și explozia mediatică din secolul al XX-lea, bazată pe reviste cu literatură de consum, cărți de buzunar, cinematografie, televiziune.

Capitolul întâi prezintă "Apariția fantasticului modern", cu autori britanici din perioada victoriană (precum Lewis Carroll), cu contribuția lui Edgar Allan Poe, cu teme precum lumile pierdute (H. Rider Haggard), dedublarea (R. L. Stevenson), vampirul (Bram Stoker) sau conacul bântuit (Henry James). O secțiune le este dedicată artelor plastice și artiștilor ca William Blake și Gustave Doré.

Capitolul al doilea, "Cu nemuritorii", tratează despre fantastic în perioada interbelică. Sunt prezentate realizări din domeniul cinematografiei (Mumia), al romanului (Abraham Merritt), al prozei scurte (Robert E. Howard, Clark Ashton Smith, H. P. Lovecraft). O secțiune le este dedicată autorilor britanici din perioada interbelică orientați spre crearea de lumi secundare (Lord Dunsany, J. R. R. Tolkien), o alta - literaturii horror din epocă. Sunt discutate și filmele horror de marcă ale perioadei, peliculele fantastice, precum și evoluția periodicelor cu literatură de consum (Weird Tales).

Capitolul al treilea, "Indicii ale altor lumi", relatează despre deceniile postbelice, cu studii de caz precum Mervyn Peake (seria Gormenghast), J. R. R. Tolkien (Stăpânul inelelor), T. H. White (Arthur, regele Camelotului), și C. S. Lewis (Cronicile Narniei). Apoi, sunt prezentate periodicele postbelice cu literatură fantastică, precum și filmele fantastice din anii 1950.

Capitolul al patrulea, "În pragul evoluției", tratează despre anii 1960 și 1970. Astfel, sunt trecuți în revistă autori precum Michael Moorcock și Ursula K. Le Guin, serii de romane ca Shannara și Cronicile lui Thomas Covenant, necredinciosul, jocuri de societate ca Dungeons & Dragons, pelicule cinematografice. De asemenea, e prezentată evoluția literară și cinematografică a genului horror în aceeași perioadă, apoi sunt amintite teme ca invazia sau posesia demonică.

Capitolul al cincilea prezintă, în schimb, "Bătălia dintre lumină și întuneric". Anii 1980 au adus o serie de filme fantastice, precum Conan barbarul și Poveste fără sfârșit, noi autori, ca Terry Brooks, David Eddings, David Gemmell și Sir Terry Pratchett, numeroase filme horror, producții care au combinat fantasticul și comedia, dar și seriale TV cu temă fantastică, benzi desenate fantasy (The Sandman) și autori horror de mare anvergură (Stephen King).

Capitolul al șaselea, "O înflorire a genurilor", trece în revistă evoluția celor două genuri în anii 1990. Sunt menționate filme pentru cinematografie, filme de animație, seriale TV (Buffy, vânătoreasa de vampiri, respectiv Xena, prințesa războinică), fenomene literare de succes precum Harry Potter sau Cântec de gheață și foc, dar și jocuri video ca Final Fantasy.

Capitolul al șaptelea, "Numeroase poteci de urmat", arată ce s-a întâmplat în primul deceniu al secolului al XXI-lea în domeniul fantasticului. Astfel, sunt discutate adaptările cinematografice după J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis și J. K. Rowling, fenomenalul succes al peliculei Avatar, pleiada de filme horror, apariția poveștilor de dragoste supranaturale dedicate tinerilor adulți, dar și creșterea calitativă și cantitativă a producțiilor fantastice și horror pentru televiziune.

Capitolul al optulea, "Îmbrățișând viitorul", prezintă situația contemporană. Mediul downstreaming pentru platforme mobile, producțiile originale Netflix, fenomenala serie HBO Urzeala tronurilor (bazată pe romanele lui George R. R. Martin), serialele horror precum Hannibal, puzderia de filme fantastice, serialele cinematografice cu supereroi, jocurile video cu subiect fantasy (World of Warcraft).

Lucrarea se încheie cu o bibliografie, cu o listă de site-uri de pe Internet dedicate fantasticului și domeniului horror, cu note biobibliografice ale autorilor care au contribuit la acest volum, respectiv cu un indice alfabetic.

Pe ansamblu, am apreciat The Astounding History of Fantasy & Horror din mai multe motive. Pe de o parte, prezentarea tipografică este impecabilă: copertă cartonată color, în policromie, supracopertă color, lăcuită, hârtie cretată, numeroase ilustrații alb-negru și color, tehnoredactare îngrijită.

Pe de altă parte, materialul este organizat clar, în capitole și subcapitole bine definite. Fiecare chestiune e tratată clar, concis și cu un dram de umor. Exemplele alese sunt relevante.

Nu în ultimul rând, destule dintre chestiunile prezentate nu îmi erau deloc familiare (mai ales în domeniul horror), așa încât am aflat lucruri noi.

Am fost ușor dezamăgit pentru că unul dintre serialele mele preferate (Penny Dreadful) abia dacă a fost menționat, însă asta dovedește doar că o lucrare de asemenea amploare nu are cum să mulțumească pe deplin pe toată lumea.

Vă recomand și dumneavoatră volumul The Astounding Illustrated History of Fantasy & Horror. În ceea ce mă privește, voi păstra exemplarul meu în colecție și voi parcurge alte câteva albume de la editura Flame Tree Publishing.

Dar despre acelea rămâne să discutăm cu alte ocazii.

Dave Golder et al. - "The Astounding Illustrated History of Science Fiction" (2017)

Pe la jumătatea lunii martie 2018, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat la preț promoțional un exemplar dintr-un volum colectiv intitulat: The Astounding Illustrated History of Science Fiction - Movies, Art, Comics, Pulp Magazines, Fiction, Fantasy, Horror (Flame Tree Publishing, Londra, 2017). L-am parcurs într-o singură zi, la începutul lunii iulie 2018.

Și iată ce am aflat:

The Astounding Illustrated History of SF este un album format mare, tipărit în condiții de lux (copertă cartonată, color, supracopertă color, lăcuită, hârtie cretată, numeroase ilustrații alb-negru și color). Lucrarea abordează genul science-fiction în manieră diacronică și pe o paletă mediatică largă.

"Cuvântul înainte" îi aparține lui Pat Mills, creatorul revistei de benzi desenate 2000 AD, și tratează despre funcțiile SF-ului - defamiliarizarea, schimbarea perspectivei, satira socială.

"Introducerea" prezintă originile fenomenului SF, diferitele etichete care i-au fost aplicate, precum și dificultățile privitoare la definirea genului.

Primul capitol, "Science fiction dezlănțuit", acoperă, în principiu, un interval istoric foarte larg, de la antichitatea clasică la perioada victoriană târzie, dar se concentrează cu precădere asupra unor lucrări precum Frankenstein de Mary Shelley și Călătorii extraordinare de Jules Verne. Totodată, discută tratări timpurii ale unor teme SF precum roboții, călătoriile spațiale, războiul futurist, utopiile, călătoriile în timp. Spre final, capitolul trece în revistă creatori importanți din domeniu, ca Edgar Allan Poe și Jules Verne.

Capitolul al doilea explorează "Noi frontiere" - începuturile cinematografiei SF în primele decenii ale secolului al XX-lea, primele opere spațiale, relansarea genului SF după Primul Război Mondial, respectiv apariția revistelor cu literatură de consum în anii 1920. Apoi, în același capitol, sunt discutate alte teme ale genului SF, precum extratereștrii, respectiv creatori de marcă, în speță H. G. Wells, Edgar Rice Burroughs și Sir Arthur Conan Doyle.

Capitolul al treilea discută mai în amănunt "Ascensiunea periodicelor cu literatură de consum". Astfel, sunt prezentate reviste ca Amazing Stories și Astounding Stories, seriale radiofonice, benzi desenate și filme din perioada interbelică.

Capitolul al patrulea, în schimb, se concentrează asupra unei perioade de tranziție. Sunt discutate efectele celui de-Al Doilea Război Mondial, schimbările din domeniul SF în perioada postbelică - noi reviste, cărțile de buzunar, benzile desenate, filmele și televiziunea, dar și trecerea de la hard SF la satira socială. Se prezintă și teme majore din anii 1950 - paranoia, dezastrele, religia.

Capitolul al cincilea tratează despre "Reinventarea genului"- Noul Val din anii 1960, lucrări majore precum Dune, creatori de marcă, în speță Michael Moorcock, J. G. Ballard și Philip K. Dick, dar și seriale TV ca Star Trek și Doctor Who. Spre finalul capitolului, sunt prezentate realizări cinematografice din anii 1960, ca Dr. Strangelove, 2001 - o odisee spațială și Portocala mecanică.

Capitolul al șaselea, "Înapoi în viitor", prezintă anii 1970 și 1980 - criza energetică, fenomenul Star Wars, francize ca Superman și Alien, o pleiadă de filme SF, dar și romane grafice ca Watchmen, serii de romane precum Cultura lui Iain M. Banks, Cartea Soarelui Nou de Gene Wolfe și saga lui Ender de Orson Scott Card. Nu lipsesc nici fenomenul cyberpunk sau Ghidul autostopistului prin galaxie.

Capitolul al șaptelea discută "Epoca Informațională". Anii 1990 au adus o abundență de filme SF, seriale TV notabile, precum și fenomenul The Matrix. După anul 2000, au venit seriale TV de amploare, ca Battlestar Galactica și Firefly, dar și filme distopice ca Minority Report.

Capitolul al optulea, "Viitorul e acum", tratează manifestările recente ale fenomenului SF, fie că vorbim de superproducții ca Mad Max: Fury Road, de seriale cinematografice ca Star Trek, de distopii pentru tineret ca Jocurile foamei și Divergent, de proiecte ambițioase ca Arrival sau Gravity sau de filme cu supereroi din universul Marvel.

Lucrarea se încheie cu o serie de titluri recomandate spre lectură, cu o listă de situri de pe Internet referitoare la fenomenul SF, cu notele biobibliografice ale autorilor volumului, precum și cu un indice alfabetic.

Pe ansamblu, The Astounding Illustrated History of Science Fiction mi se pare un volum remarcabil prin amploarea subiectului pe care îl acoperă, prin bogăția informațiilor prezentate, prin excelenta organizare a materialului în capitole, subcapitole și secțiuni și prin excepționala calitate tipografică. Nu numai că îl voi păstra ca pe o piesă de colecție și ca pe un material de referință, dar, mulțumită calităților sale pe care tocmai vi le-am enumerat, m-a convins să cumpăr volumul însoțitor, The Astounding Illustrated History of Fantasy & Horror.

Însă despre acela am să vă relatez cu alt prilej.

Catherine Steiner-Adair - "The Big Disconnect" (2013)

În luna mai 2018, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am achiziționat la preț promoțional un exemplar dintr-o ediție cartonată a lucrării: The Big Disconnect - Protecting Childhood and Family Relationships in the Digital Age (Editura Harper, Grupul Editorial HarperCollins, New York, 2013). L-am parcurs în trei săptămâni, în septembrie 2018.

Și iată ce am aflat:

Volumul este scris în colaborare de dr. Catherine Steiner-Adair și Theresa H. Barker. Cea dintâi este psiholog și predă la departamentul de psihiatrie al Școlii de Medicină Harvard.

Introducerea prezintă tema volumului - mai exact, efectele mijloacelor de telecomunicație electronice asupra copiilor și asupra relațiilor de familie, după care examinează latura domestică a revoluției informaționale - anume, invazia jocurilor electronice, tabletelor și telefoanelor mobile inteligente.

Primul capitol tratează despre modul în care înalta tehnologie pune în pericol relația dintre părinți și copii și felul în care dezvoltarea intelectuală și emoțională a copiilor e afectată.

Capitolul al doilea prezintă creierul bebelușilor și modul în care sugarii învață fără aplicații.

Capitolul al treilea, în schimb, discută despre copii între trei și cinci ani și despre atracția pe care aceștia o simt pentru telefoane mobile și pentru tablete.

Capitolul al patrulea se ocupă de copii între șase și zece ani. La acea vârstă, copilăria e accelerată, iar părinții ar trebui să știe când să impună o pauză și când să le lase timp de joacă copiilor.

Capitolul al cincilea tratează despre preadolescenți - unsprezece până la treisprezece ani - și despre modul în care expunerea mediatică a acestora îi grăbește înainte de vreme pe calea către maturizare.

Capitolul al șaselea prezintă dificultățile adolescenței într-o epocă în care tehnologia amplifică tentațiile și necazurile.

Capitolul al șaptelea inversează perspectiva și ne ajută să înțelegem cum îi percep adolescenții pe părinți - înspăimântători, dezaxați sau neinformați.

Capitolul al optulea, în schimb, oferă sugestii pentru o familie durabilă și pentru transformarea tehnologiei într-un aliat pentru intimitate, creativitate și comunitate.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri, cu o bogată secțiune de note, cu o bibliografie și cu un indice alfabetic.

Am apreciat The Big Disconnect din mai multe motive:

În primul rând, materialul prezentat este bine organizat și inteligibil.

În al doilea rând, fiecare stagiu de dezvoltare prezentat se sprijină pe bogata experiență profesională a principalei autoare, iar studiile de caz aduse în discuție sunt relevante.

De asemenea, pe parcursul cărții sunt subliniate în repetate rânduri necesitatea responsabilității și implicării părinților în procesul de creștere și educare al copiilor, respectiv importanța dezvoltării inteligenței emoționale și a discernământului copiilor și adolescenților în paralel cu educația formală.

Nu în ultimul rând, merită apreciată forma de prezentare a lucrării: volum cartonat, supracopertă color lăcuită, hârtie de bună calitate, tehnoredactare aerisită.

Ca urmare, vă recomand și dumneavoastră The Big Disconnect și voi păstra exemplarul meu în bibliotecă drept material de referință. Mai am câteva lucrări despre efectele psihologice și sociale ale tehnologiei informaționale, însă despre acelea vom discuta cu alte ocazii. 

Sarah Lyall, "A Field Guide to the English" (2008)

Pe la jumătatea lunii septembrie 2018, la recomandarea vechiului meu prieten Liviu Moldovan, am achiziționat de la anticariatul Antic ExLibris un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune, A Field Guide to the English (Editura Quercus, Londra, 2008). Autoarea, doamna Sarah Lyall, este o jurnalistă americană strămutată în Marea Britanie.

Am parcurs volumul într-o săptămână. Și iată ce am aflat:

Lucrarea se înscrie într-o tradiție a cărților umoristice despre englezi scrise de expatriați precum maghiarul George Mikes sau americanul Bill Bryson. Rând pe rând, autoarea trece în revistă tot felul de chestiuni care i-au sărit în ochi în Anglia pe parcursul a două decenii - de la abordări stângace ale educației sexuale la ciudățeniile Camerei Comunelor, de la bizareriile Camerei Lorzilor la falsa modestie britanică, de la excentricități la interesul popular pentru protejarea unor specii de mamifere și de păsări.

Unele capitole mi s-au părut mai degrabă îngrijorătoare (în special acela despre igiena dentară precară a multor englezi), altele amuzante (precum cel despre presa britanică), iar altele cam deprimante (ca, de exemplu, cel despre consumul de alcool).

Firește, este și un capitol despre jocul de crichet,dar veți găsi un altul despre deosebirile dintre clasele sociale (pronunție, vestimentație, maniere). Poate cel mai surprinzător este însă capitolul dedicat îmbunătățirii recente din domeniul serviciilor - mai exact, ameliorarea semnificativă a modului în care sunt tratați clienții și consumatorii.

Pe principiul că se lasă la urmă ceea ce este mai bun, autoarea dedică unul dintre ultimele capitole stoicismului englez - mult mai ușor de admirat decât de imitat - dar și schimbărilor aduse la scară națională de către prințesa Diana în ceea ce privește exprimarea sentimentelor. Cel din urmă capitol tratează însă despre vremea schimbătoare din Marea Britanie și despre modul în care englezii (individual și colectiv) interacționează cu aceasta.

Volumul se încheie cu o pagină de mulțumiri și cu o listă de sugestii de lecturi pe teme similare. Dintre autorii citați nu lipsesc, desigur, Bill Bryson și Kate Fox.

Dintre calitățile care recomandă această lucrare, aș aminti în primul rând puterea de observație a autoarei și capacitatea ei de a relata incidente și detalii relevante pentru fiecare subiect adus în discuție.

Apoi, trebuie menționat tonul lejer, umoristic, pe care e scrisă cartea. Chiar dacă unele dintre temele tratate sunt destul de sensibile, doamna Lyall are grijă să scrie despre ele în așa fel încât să stârnească zâmbetul cititorilor, mai degrabă decât mânia acestora.

Am apreciat și documentarea minuțioasă a fiecărui capitol. Practic, fiece punct de vedere exprimat e susținut cu citate, cu studii de caz, cu exemple, așa încât, pe marginea subiectelor abordate, autoarea să ne ofere ceva mai mult decât un șir de anecdote și de opinii personale.

Nu în ultimul rând, doamna Lyall pare să se fi molipsit de unele atitudini din țara sa de adopție - căci cartea nu e scrisă doar cu mult umor, ci și cu o doză de autoironie.

Ca urmare, vă recomand și dumneavoastră  A Field Guide to the English. După cum probabil bănuiți, în colecția mea se află și alte cărți de călătorie în Insulele Britanice. Dar despre acelea vom discuta cu alte prilejuri. 

Alec Ross, "The Industries of the Future" (2016)

La jumătatea lunii decembrie 2017, prin amabilitatea importatorilor mei preferați de la Nautilus, am achiziționat un exemplar dintr-o lucrare de nonficțiune a domnului Alec Ross intitulată: The Industries of the Future (Simon & Schuster, Londra, 2017). L-am parcurs în perioada august-septembrie 2018.

Și iată ce am aflat:

Domnul Alec Ross a fost consilier pe probleme de tehnologie al doamnei Hilary Clinton pe parcursul administrației Obama. În această calitate, a călătorit mult, s-a documentat despre numeroase domenii de activitate și a putut să afle despre tendințe tehnologice incipiente.

Astfel, în introducere, autorul tratează despre efectele negative ale globalizării, despre vechea economie industrială, despre efectele pozitive ale globalizării, respectiv despre noile perspective economice care se deschid.

Capitolul I tratează despre roboți, care, în viitorul apropiat, ar putea avea un rol crescând în industriile cu mediu toxic sau periculos, dar și în îngrijirea bătrânilor în țările dezvoltate.

Capitolul al II-lea discută viitorul mașinăriei umane - mai exact, posibilitatea ca următoarea industrie superprofitabilă să se bazeze nu pe codul binar, ci pe codul genetic uman.

Capitolul al III-lea prezintă tendința spre codificarea numerică a banilor, a piețelor și a încrederii - dar și rearanjarea raporturilor dintre corporații, cetățeni și administrația de stat.

Capitolul al IV-lea se concentrează asupra unei tendințe mai îngrijorătoare, anume trecerea la nivel global de la Războiul Rece la Războiul Codurilor - cu mari puteri implicate în forme de propagandă, fraudare a alegerilor, spionaj economic și așa mai departe.

Capitolul al V-lea, în schimb, tratează despre date ca materie primă a epocii informaționale, așa cum terenul era materia primă în apoca agricolă, iar fierul era materia primă în epoca industrială.

Capitolul al VI-lea discută geografia piețelor viitoare, în care circulația informațiilor, persoanelor și bunurilor prezintă un avantaj, iar opreliștile politice sau economice aduc dezavantaje certe.

Concluzia cărții ne îndeamnă să reflectăm la responsabilitățile noastre ca părinți și la șansele copiilor noștri în contextul economic și tehnologic al viitorului apropiat.

Volumul se încheie cu o secțiune de mulțumiri, cu note de final și cu un indice alfabetic.

Apreciez că lucrarea domnului Alec Ross are, în perioada curentă, o importanță similară cu cea deținută în anii 1980 de volume precum Al Treilea Val de Alvin Toffler sau Megatendințe de John Naisbitt. De asemenea, subiectul abordat m-a incitat să cumpăr alte câteva cărți pe teme similare.

Dar despre acelea rămâne să discutăm cu alte ocazii. 

Joe Benitez et al. - "Lady Mechanika Vol. 5" (2019)

Pe 4 mai 2019, cu zece zile înaintea lansării de pe Amazon a volumului al șaselea din romanul grafic Lady Mechanika, importatorii de benzi desenate de la Red Goblin aveau deja câteva exemplare la vânzare. Am achiziționat unul, după care l-am parcurs în două zile.

Și iată ce am aflat:

Volumul se intitulează La belle Dame sans merci (Benitez Productions, Encino, CA, 2019) și reia acțiunea din punctul în care ajunsese la finalul miniseriei The Clockwork Assassin. Primul fascicul, intitulat Two, prezintă eforturile protagonistei de a sustrage un braț mecanic dintr-o clădire a lardului Blackpool și revelația că misterioșii ei creatori au produs mai mult de un exemplar. Căci Lady Mechanika se confruntă cu o sosie a sa, nouă și îmbunătățită...

Celelalte trei fascicule constituie o miniserie aparte care dă și titlul volumului. Asociatul protagonistei, domnul Archibald Lewis, se îndrăgostește de o misterioasă văduvă, doamna Leanna Shi. Acesta se logodește cu ea și se mută în Franța, însă nepoata lui, Winnifred, descoperă împreună cu Lady Mechanika dovezi ce sugerează o situație gravă. Doamna Shi vine de pe tărâmul ielelor și, de-a lungul veacurilor, le-a oferit creativitate furibundă unor artiști numai pentru a-i duce la o moarte timpurie. Printre victimele sale se numără Frédéric Chopin și John Keats.

Protagonista intervine într-un moment decisiv și, cu cătușe și lanțuri de fier, o silește pe intrusă să renunțe la legământul magic pe care îl făcuse cu domnul Lewis.

Volumul se încheie cu o amplă galerie de ilustrații.

Pe de o parte, am fost plăcut impresionat de scenariul scris de M. M. Chen și Joe Benitez - mai ales că, pe alocuri, autorii s-au străduit să redea ici un accent scoțian, colo pronunția cockney sau vorbirea exotică a antagonistei.

Pe de altă parte, am apreciat grafica realizată de Joe Benitez și Martin Montiel, respectiv culorile aplicate de Beth Sotello. La fel ca în volumele precedente, cadrele statice au margini din roți dințate și țevărie în unele cazuri, sau împletituri Art Nouveau în altele, în vreme ce cadrele dinamice sunt cu margini netede, însă strâmbe - paralelipipedice sau trapezoidale.

Nu în ultimul rând, am fost mulțumit de faptul că volumul acesta a fost mai consistent decât cele trei care l-au precedat. Mai mult decât atât, pe profilul Lady Mechanika de pe un site de socializare, creatorii seriei au anunțat că, începând din iunie 2019, se va publica o miniserie de cinci fascicule intitulată Sangre, cu acțiunea plasată în Spania.

Dar despre Sangre rămâne să discutăm la momentul potrivit.