II. O jumătate de oră mai târziu, când la ușa laboratorului răsunară bătăi puternice, Victor Rammstein era ocupat până peste cap cu niște schițe pentru un proiect nou-nouț. Mecanoida merse și deschise ușa în locul lui.
În prag se afla Lord Fitzroy, rumen la faţă din cauza gerului şi cu favoriţii pieptănaţi îngrijit şi parfumaţi discret. Când dădu cu ochii de Fecioara de Fier Forjat, avu un uşor recul, după care îşi compuse o figură dispreţuitoare, pufni pe nări şi intră în laborator cu paşi hotărâţi.
- Tot nu ţi-ai angajat un majordom cât de cât onorabil ca să fii în rând cu lumea bună, Rammstein? întrebă el, privind de sus.
Inventatorul ridică nasul din hârtii.
- Bună dimineaţa şi dumitale, Lord Fitzroy! O ceaşcă de ceai?
Vizitatorul ridică uşor o sprânceană.
- Aş prefera să mestec sticlă pisată decât să stau la ceai cu dumneata, Rammstein!
- Să sfărâm un pahar Berzelius? se oferi mecanoida, îndatoritoare.
- Nu te deranja! zise doctorul. Cu ce te putem ajuta, Excelenţă?
- Cu plata datoriilor. Pe scurt.
Inventatorul încuviinţă din cap.
- Desigur. Lord Fitzroy, am convingerea că, în privinţa asta, mergem în direcţia cea bună! Tocmai dezvoltam un proiect foarte lucrativ, care îmi va permite, odată ce-l voi comercializa, să achit integral datoriile faţă de dumneata.
- Şi dobânzile cumulate.
- Şi dobânzile cumulate, întări Rammstein. Categoric!
- Cam pe când estimezi că vei comercializa invenţia asta a dumitale?
Inventatorul privi nehotărât încoace şi încolo.
- Păi, zise el pe un ton spăşit, aici mi-ai putea fi de ajutor. Pentru a grăbi procesul de proiectare, fabricare şi comercializare, ar fi nevoie de o investiţie, iar o infuzie de capital ar fi binevenită....
Cu proteza metalică strânsă pumn, vizitatorul izbi în masă. Toate lucrurile de pe tăblia mesei săriră de o palmă în sus, iar cerneala din călimară împroşcă împrejur. Rammstein tresări.
- Asta este culmea tupeului, potlogarule! strigă Lord Fitzroy. După ce că-mi eşti dator vândut, îndrăzneşti să mai ceri–?
Tirada furioasă îi fu retezată când Fecioara de Fier Forjat îl ridică de guler, îl scoase pe uşa laboratorului, îl azvârli afară, într-un troian, şi trânti uşa în urma lui cu un „Mulţumim pentru vizită. Mai poftiţi pe la noi!” care suna oricum, numai sincer nu.
- Ţi-am zis să nu te bagi de data asta, remarcă inventatorul.
- Nu i-am retezat nimic, preciză mecanoida.
Doctorul se uită lung la schiţele împroşcate cu cerneală.
- Acum de unde-o să procurăm capital ca să terminăm proiectarea şi să construim prototipul? întrebă Pălărierul Sănătos.
- Probabil va trebui să fac nişte apeluri telefonice, răspunse Victor Rammstein.
- Şi dacă potenţialii investitori nu o să răspundă? se interesă Fecioara.
- Nu au cum să nu răspundă, ripostă doctorul.
Făcu semn către schiţele împrăştiate pe masă, dinaintea lui.
– Deocamdată, dispozitivul care să le permită abonaţilor telefonici să vadă de la ce număr sunt sunaţi e încă-n stadiul de proiect.
(P.S. Între 23 mai și 5 iunie, numai de pe site-ul Crux Publishing, puteți comanda volumul Delirul încapsulat cu o reducere promoțională de 25%. Transportul se va efectua pe cheltuiala editurii. Detalii aici.)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu