I. În miez de iarnă, într-o dimineață geroasă de vordi, doctorul Victor Rammstein se afla în laboratorul său din Strada Chihlimbarului. Împreună cu Pălărierul Sănătos, lucra la un nou dispozitiv pentru stocarea informațiilor, destinat Fecioarei de Fier Forjat, când în încăperea alăturată sună telefonul*. Destul de iritat de sunetul ascuțit al soneriei electrice, inventatorul întrerupse lucrul și se grăbi să răspundă la telefon.
După câteva momente, se întoarse în laborator, mai cenușiu la față decât Pălărierul.
- S-a întâmplat ceva? se interesă acesta din urmă.
Rammstein încuviinţă din cap, cu un aer preocupat. În pofida temperaturii destul de scăzute din laborator, pe frunte începuseră să îi apară broboane de sudoare.
- O să vină în vizită cât de curând Fitzroy.
- Excelența Sa Fitzroy, membru al Camerei Lorzilor? întrebă Pălărierul.
- Chiar el.
- Credeam că zilele astea este ocupat să-și administreze moșia cu o mână de fier, remarcă Fecioara.
Doctorul făcu o grimasă.
- De data asta te rog să nu-i mai retezi nimic, îi spuse mecanoidei. Încă mai primesc citații la tribunal pentru incidentul acela...
- Câtă vreme nu va trage sabia din teacă...
- Nebun ar fi să încerce așa ceva, observă Pălărierul Sănătos.
Pe buzele lui Rammstein flutură un zâmbet fugar.
- Sper să-și fi învățat lecția de prima dată. Cert e însă că, vrem, nu vrem, iar o să ne treacă pragul.
- N-am putea să ținem ușa închisă și să pretindem că nu suntem acasă? întrebă mecanoida.
- Nu după ce am discutat cu el la telefon, replică inventatorul.
- Mai bine n-ai fi răspuns când a sunat, zise Pălărierul.
- Nu avea cum să știe că îl sună Fitzroy, explică Fecioara de Fier Forjat.
Rammstein tresări şi îi aruncă o privire mecanoidei.
- Am o idee...
După câteva momente, se întoarse în laborator, mai cenușiu la față decât Pălărierul.
- S-a întâmplat ceva? se interesă acesta din urmă.
Rammstein încuviinţă din cap, cu un aer preocupat. În pofida temperaturii destul de scăzute din laborator, pe frunte începuseră să îi apară broboane de sudoare.
- O să vină în vizită cât de curând Fitzroy.
- Excelența Sa Fitzroy, membru al Camerei Lorzilor? întrebă Pălărierul.
- Chiar el.
- Credeam că zilele astea este ocupat să-și administreze moșia cu o mână de fier, remarcă Fecioara.
Doctorul făcu o grimasă.
- De data asta te rog să nu-i mai retezi nimic, îi spuse mecanoidei. Încă mai primesc citații la tribunal pentru incidentul acela...
- Câtă vreme nu va trage sabia din teacă...
- Nebun ar fi să încerce așa ceva, observă Pălărierul Sănătos.
Pe buzele lui Rammstein flutură un zâmbet fugar.
- Sper să-și fi învățat lecția de prima dată. Cert e însă că, vrem, nu vrem, iar o să ne treacă pragul.
- N-am putea să ținem ușa închisă și să pretindem că nu suntem acasă? întrebă mecanoida.
- Nu după ce am discutat cu el la telefon, replică inventatorul.
- Mai bine n-ai fi răspuns când a sunat, zise Pălărierul.
- Nu avea cum să știe că îl sună Fitzroy, explică Fecioara de Fier Forjat.
Rammstein tresări şi îi aruncă o privire mecanoidei.
- Am o idee...
*O
creaţie de dată recentă a inventatorului harmonican Alexander
Graham „Taco” Bell.
(P.S. Între 23 mai și 5 iunie, numai de pe site-ul Crux Publishing, puteți comanda volumul Delirul încapsulat cu o reducere promoțională de 25%. Transportul se va efectua pe cheltuiala editurii. Detalii aici.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu