Orlando Barone, "Borges - Sábato: Dialoguri" (2010)

De Jorge Luis Borges am auzit prima dată în vara lui 1986, la puțină vreme după ce se stinsese. Pe atunci, eram licceean. Duceam un fel de gherilă culturală împotriva unui tată care insista  să mă privească de sus, de la înălțimea unor lecturi din Joyce, Woolf, Proust, Miller, Faulkner, Hemingway. În tabăra mea, îi înrolasem pe Asimov, Herbert, Klein, frații Ștrugațki, Blish, Anderson. Tata se ținea de partea literaturii realiste. Eu (dintotdeauna), de partea literaturii științifico-fantastice - căci cred  și sper că lumea ar putea fi altfel decât este.

La mijloc, în "țara nimănui" a literaturii fantastice, l-am întâlnit pe Borges, care părea să fi citit toate cărțile realiste de  care făcea atâta caz tatăl meu (și alte câteva pe deasupra), însă scria despre tigri iviți în vis, labirinturi, cărți cu un număr infinit de file, biblioteci nesfârșite, discuri cu o singură față și multe alte minunății.

Tata a ridicat din umeri. "E un gaucho în literatură."

Eu am fost profund impresionat de erudiția și imaginația bibliotecarului argentinian. Și, pe lângă faptul deloc de lepădat că mi-a confirmat preferințele pentru autori fantastici precum Carroll, Stevenson, Lovecraft, Wells sau Swift, domnul Borges mi-a deschis  apetitul pentru alți autori fantastici ca Homer, Kafka sau Dante.

Nu vă pot spune cu câtă plăcere am parcurs atunci, spre finalul anilor 1980, volume precum Cărțile și noaptea sau Cartea de nisip. (Cum nu mă puteam bucura de ele de unul singur, l-am convins și pe  colegul și prietenul meu Mirel Palada să le parcurgă.) Bucuria a fost cu atât mai mare la începutul anilor 1990, când am procurat de la anticariatele din București Moartea și busola ori Borges despre Borges și am recitit dintr-o suflare Cartea  de nisip.

După care... m-am luat cu alte lecturi. (Aceia dintre dumneavoastră care urmăresc de mai multă vreme articolele Țesătorului probabil bănuiau deja.) Volume de/despre Borges am mai adunat, însă le-am pus la raft, necitite.

Și s-a scurs un sfert de veac...

Până în primăvara lui 2016, când, la anticariatul Antic ExLibris din București, am căutat Robert E. Howard și am găsit Jorge Luis Borges, în ediții cartonate, la 9,99 lei.

N-am rezistat.

Spre exasperarea editorilor mei, cu care m-am întâlnit în seara aceea, am insistat să scot volumul din țiplă, să îl răsfoiesc, ba chiar să le citesc și lor câteva fraze din el.

A fost ca o întoarcere acasă. (Un acasă cultural, dacă vreți.) Și, la puțină vreme după aceea, mi-am făcut timp într-o zi liberă ca să parcurg integral un volum îngrijit de Orlando Barone: Borges - Sábato: Dialoguri (Editura Polirom, Iași, 2010).

Să vă spun și dumneavoastră despre  ce  este vorba:

În prefață, Orlando Barone relatează cum i-a convins pe Jorge Luis Borges și Ernesto Sábato (care se cam înstrăinaseră de aproape două decenii) să aibă o serie de întrevederi - unele în apartamentul mamei lui Borges, altele la o cafenea.

Restul volumului este alcătuit din transcrierea acelor dialoguri, pe teme precum filosofia, literatura argentiniană și cea universală, istoria, religiile, cinematografia, muzica, teatrul. Firesc, pe parcursul conversațiilor  apar și crâmpeie din viața personală a celor doi autori - amintiri din copilărie, divergențe literare cu alți membri ai familiei și așa mai departe.

Pe lângă plăcerea de a trage cu urechea la aceste convorbiri, am fost impresionat atât de calitatea  deosebită a  traducerii  realizate de doamna profesor universitar doctor Ileana Scipione, cât și de atent documentatele note de final realizate de către traducătoare. Cu ajutorul acestora, am aflat informații despre personalități sud-americane ce nu-mi erau deloc familiare.

Tot doammnei Ileana Scipione i se datorează postfața: "Borges și Sábato: Protagoniștii unui dialog inedit" - un text emoționant și foarte bine documentat.

Pe ansamblu, am rămas cu o impresie foarte plăcută de pe urma lecturii acestui volum elegant, drept pentru care vi-l recomand și dumneavoastră. (Puteți comanda un exemplar aici.) Desigur, am început, la scurtă vreme după ce l-am parcurs, să citesc un alt  volum de Borges, Texte captive. Dar despre acela  vom discuta cu altă ocazie.