La începutul lunii mai, prin amabilitatea bunului meu prieten Liviu Moldovan, am avut ocazia să citesc un volum de nonficţiune de John O'Farrell intitulat An Utterly Exasperated History of Modern Britain or 60 Years of Making the Same Stupid Mistakes As Always (Colecţia Black Swan, Editura Transworld Publishers, Londra, 2009). L-am parcurs în mai puţin de 24 de ore, ajutat fiind de tehnoredactarea aerisită şi de literele citeţe, bine alese - Giovanni Book.
Şi iată ce am aflat:
După cum probabil vă aşteptaţi, această carte de istorie a Marii Britanii reprezintă o continuare a lucrării An Utterly Impartial History of Britain. Intervalul de istorie acoperit este 1945-2008, iar tonul pe care e scrisă cartea e la fel de amuzant ca şi cel din lucrarea precedentă.
Volumul cuprinde o scurtă introducere şi şapte capitole. Astfel, capitolul întîi tratează despre perioada de după Al Doilea Război Mondial (1945-1951), despre eforturile de salvare a economiei britanice după război, despre instituirea statului bunăstării sociale şi despre privaţiunile suferite în continuare de populaţie.
Capitolul al doilea se ocupă de perioada 1951-1963, relatînd despre criza Canalului Suez, despre evoluţia Războiului Rece şi despre apariţia contraculturii tinerilor.
În capitolul al treilea se prezintă intervalul 1963-1970, cu ascensiunea formaţiei Beatles, succesul Angliei la Campionatul Mondial de Fotbal şi distanţarea Marii Britanii de Războiul din Vietnam.
Capitolul al patrulea discută despre guvernările laburiste din perioada 1970-1979, despre criza petrolului, criza energetică, stagnare, inflaţie, greve, şomaj şi apariţia curentului punk rock.
Capitolul al cincilea analizează în detaliu intervalul 1979-1990, guvernarea neoconservatoare a doamnei prim-ministru Margaret Thatcher, desindustrializarea Marii Britanii, distrugerea puterii sindicatelor, Războiul Insulelor Falkland şi privatizarea unor vaste sectoare economice britanice.
Capitolul al şaselea prezintă perioada 1990-1997, cu finalul Războiului Rece, administraţia John Major şi apariţia aplicaţiei World Wide Web, respectiv a telefoniei mobile.
Capitolul al şaptelea tratează despre intervalul 1997-2008, administraţiile Noii Mişcări Laburiste (Tony Blair, respectiv Gordon Brown), decesul prinţesei Diana, atacuri teroriste, implicarea Marii Britanii în Afghanistan şi Irak, precum şi progresele din domeniul educaţiei publice, respectiv al Serviciului Naţional de Sănătate.
Spre deosebire de lucrarea anterioară, care acoperea un interval istoric mai îndepărtat şi mult mai vast, An Utterly Exasperated History... merge mai în detaliu, discutînd o mulţime de evenimente care ţin nu doar de istoria pe care o ştim din manualele şcolare (alianţe, războaie, dinastii) ci şi de jocurile de culise ale politicii interne, de relaţiile diplomatice internaţionale, de mişcările sindicale, de scandalurile din presă, de schimbările tehnologice, de educaţie, de transporturi publice, de dietă, de stiluri de viaţă, de cultura populară şi de sporturi. Cu alte cuvinte, înclină către noua istorie, care examinează evoluţia unei societăţi în ansamblul ei.
Marele merit al autorului este că, deşi a depus un efort semnificativ de documentare în scrierea acestei cărţi, nu îi copleşeşte pe cititori cu date şi cifre seci, ci strecoară observaţii amuzante şi detalii picante sau surprinzătoare pe fiecare pagină. Poate cea mai memorabilă realizare în privinţa efectului comic este o scenă în care John O'Farrell remixează o infamă apariţie la televiziune a formaţiei Sex Pistols cu declaraţii ale doamnei Margaret Thatcher, într-un colaj care face cinste spiritului de frondă al culturii punk rock.
Cum nu cred că aveţi prea des ocazia să vă amuzaţi copios citind o carte de istorie, vă invit să comandaţi şi dumneavoastră un exemplar din An Utterly Exasperated History... de la importatorii mei preferaţi, de la Librăria Engleză Nautilus, aici - în special avînd în vedere că azi şi mîine beneficiaţi de o reducere de 20%. Lucrurile bune nu se tac...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu