Prin ianuarie 2013, am cumpărat de la Gara de Nord un exemplar din numărul al doilea al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2013). De citit, am ajuns să-l citesc abia în luna mai. (M-a tentat mai mult să citesc alte cîteva cărţi. Asta e.)
Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat.
Acest număr din CPSF debutează cam abrupt cu o povestire de Allen M. Steele, "Împăratul de pe Marte". Naratorul-martor este şeful unei baze marţiene de la mijlocul secolului al XXI-lea, iar protagonistul, Jeff Halbert, este unul dintre subordonaţii săi - un modest lucrător. Din păcate, familia lui Jeff, rămasă pe Pămînt, piere într-un accident de automobil. Halbert îşi tratează depresia cu literatură SF despre planeta Marte, iar înainte de revenirea pe Pămînt le lasă colegilor săi un cadou emoţionant. (De remarcat traducerea îngrijită a Oanei Chiţu.)
Pe aceeaşi temă, a planetei roşii în literatura SF, este şi amplul articol al lui Tudor Ciocârlie "Marte, marea iubire a SF-ului". Autorul aminteşte mai întîi conexiunea dintre cercetările astronomilor Giovanni Schiaparelli şi Percival Lowell şi unele romane SF ale lui Kurd Lasswitz şi H.G. Wells, după care trece în revistă mai multe realizări literare notabile din perioada pulp, din Epoca de Aur a SF-ului, din Noul Val, respectiv din anii 1990 şi din noul mileniu. De asemenea, pe parcurs, explică numeroasele trimiteri intertextuale din povestirea lui Allen Steele, ca şi unele aspecte istorice ale cercetării spaţiale. Am remarcat atît finalul articolului, unde autorul face trecera către SF-ul de dată recentă, orientat spre colonizarea Sistemului Solar, cît şi ilustraţiile reprezentative presărate prin text.
Sumarul se încheie cu un text de Cristian M. Teodorescu, "Senzoriada", un fragment de roman care încearcă să pastişeze Ciberiada de Stanislaw Lem. Într-un viitor apropiat, un anume Trurl Popescu şi un oarecare Clapauţius au aventuri care se vor a fi amuzante într-o Românie din viitor printre manelişti, habotnici, mitocani şi poliţişti corupţi. Pe alocuri, vocea naratorială (atribuită unuia dintre personaje) este arogantă şi insultătoare. Hai să spunem că, atunci cînd va apărea romanul din care s-a extras acest fragment, nu am să fiu primul la coadă ca să-l cumpăr.
Pe ansamblu, acest al doilea număr din noua serie a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice este mai subţire, la propriu şi la figurat, decît primul. Conţine mai puţine pagini (doar 80, faţă de 96 în CPSF01), mai puţine articole şi dă impresia că este... dezechilibrat. Chiar şi în ceea ce priveşte redactarea literară se observă o lipsă de uniformitate. Dacă articolul lui Tudor Ciocârlie este foarte îngrijit, textul lui Cristian Teodorescu suferă pe alocuri de exprimări defectuoase.
Cel puţin coperta e mai atrăgătoare şi mai interesantă decît la CPSF01. Şi, după cum a demonstrat CPSF03, era loc şi de mai bine. Dar despre asta vom discuta cu altă ocazie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu