Ţesătorul la gazetă

Aseară, prin amabilitatea domnului George Sagy Sauciuc, am aflat că a apărut un nou număr din Gazeta SF. Veţi găsi acolo un editorial de Mircea Nanu-Muntean scris... ca la carte, un articol de Oliviu Crâznic despre romanul său premiat ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, o mulţime de povestiri şi schiţe, precum şi articole dedicate criticii literare, filmului, benzilor desenate şi jocurilor video. De asemenea, veţi găsi şi o cronică a romanului Deep State de Walter Jon Williams scrisă de subsemnatul.

În altă ordine de idei, tot aseară domnul Ştefan Ghidoveanu a anunţat pe blogul său, Moshul SF, că va lansa la târgul de carte Gaudeamus o antologie intitulată Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Anunţul include o primă versiune a copertei şi lista autorilor antologaţi. Alături de nume mari ale ficţiunii speculative româneşti, ca Liviu Radu, Ştefana Czeller, Cristian M. Teodorescu, Ana-Veronica Mircea sau Oliviu Crâznic se află (ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră) Ţesătorul. Sper să ne vedem cu bine la lansarea antologiei.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Sean Wallace (ed.), "The Mammoth Book of Steampunk" (2012)

La finalul lunii mai, 2012, am achiziţionat cîteva antologii-mamut de la importatorii mei preferaţi, de la Libărira Nautilus, http://nautilus.ro. Dintre acestea, cel mai mult mi-a atras atenţia un volum elegant intitulat The Mammoth Book of Steampunk (Editura Robinson, Constable & Robinson, Ltd., Londra, 2012), o antologie realizată de Sean Wallace.

De parcurs, am parcurs-o în august şi septembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Introducerea este semnată de Ekaterina Sedia şi se intitulează "Steampunk: Looking to the Future Through the Lens of the Past". În doar două pagini, semnalează apariţia Bibliei Steampunk, aminteşte precursorii subgenului (Verne, Wells), prezintă tendinţe actuale, menţionează site-uri relevante şi punctează cîteva texte importante din antologie. Cu alte cuvinte - un frumos exemplu de relevanţă şi concizie.

Prima proză este "Fixing Hanover" de Jeff Vandermeer - un text despre un protagonist-narator refugiat într-o comunitate de pescari, dar prins din urmă de trecut şi de vechiul său rol dintr-o societate imperialistă. Un text elegant, inclus şi în Extraordinary Engines. Din păcate, în antologia de faţă nu se specifică faptul că povestirea îi este dedicată lui Jay Lake.

Următoarea povestire este "The Steam Dancer (1896)" de Caitlin R. Kiernan - un text emoţionant despre o dansatoare exotică dintr-un Vest Sălbatic alternativ, al cărei partener îi întreţine proteza mecanică.

"Icebreaker" de E. Catherine Tobler este povestea unei protagoniste-naratoare, Muriel Brennan, al cărei soţ, mare explorator, a avut ca ultimă dorinţă să îi fie dusă inima mecanică în Antarctica. Şi de aici încep peripeţiile...

Jay Lake contribuie la antologie cu "Tom Edison and His Amazing Telegraphic Harpoon", o schiţă în care tînărul Edison, la bordul unui ambulator mecanic, luptă împotriva unor invadatori înaripaţi.

"The Zeppelin Conductors' Society Annual Gentlemen's Ball" de Genevieve Valentine este o poveste amară despre echipajele de pe dirijabile. Cei care lucrează în interiorul baloanelor, într-o atmosferă bogată în heliu, cresc la dimensiuni gigantice şi ajung să fie izolaţi de restul societăţii omeneşti.

"Clockwork Fairies" de Cat Rambo este despre un protagonist-narator superficial prins într-un triunghi amoros împotriva unui rival venit de pe tărîmul zînelor. În locul domnişoarei Desiree pe care o curta, Claude se alege în final cu o păpuşă mecanică, aptă să valseze şi să asculte.

"The Mechanical Aviary of Emperor Jala-ud-din Muhammad Akbar" de Shweta Narayan este un altfel de steampunk, un soi de extras din O mie şi una de nopţi cu maşinării inteligente şi artizani care le construiesc, cu intrigi de palat şi lovituri de teatru.

"Prayers of Forges and Furnaces" de Aliette de Bodard, pe de altă parte, se petrece într-o istorie alternativă în care civilizaţiile precolumbiene i-au ţinut la respect pe colonizatorii europeni şi au făurit o civilizaţie industrială. Iar dacă protagonista Xochipil l-ar ajuta pe unul dintre vechii zei, revenit printr-un miracol, să se împotrivească dominaţiei maşinăriilor?

"The Effluent Engine" de N.K. Jemisin plasează o poveste de dragoste neobişnuită în New Orleans, într-o istorie alternativă în care Haiti are o civilizaţie eliberată de sub jugul colonial - şi o populaţie predominant feminină. Şi agentul secret e de această dată o spioană elegantă, Jessaline.

"The Clockwork Goat and the Smokestack Magi" de Peter M. Ball mi s-a părut cea mai reuşită schiţă din toată antologia. Ca stil literar aminteşte de Lord Dunsany. Ca temă - doi magi implicaţi într-un duel al ingeniozităţii şi vicleniei - seamănă cu seria Pămîntului muribund a lui Jack Vance. Iar ca decor schiţa evocă Noul Crobuzon din trologia Bas Lag a lui China Miéville. Nu în ultimul rînd, structura intrigii, cu o anume lovitură de teatru la final şi o morală în subtext, aduce cu parabolele pe care le citeau şi le scriau cu drag victorienii.

"The Armature of Flight" de Sharon Mock este o altă poveste de dragoste neobişnuită, plasată în contextul unor bariere sociale şi culturale similare celor din perioada victoriană. Interesant este că unul dintre personajele principale are nevoie de bani pentru a-şi grefa aripi, precum Sköm din romanul grafic Steampunk.

"The Anachronist's Cookbook" de Catherynne M. Valente este o ţesătură intertextuală (începînd chiar de la titlu) în care se împletesc marxismul, feminismul, anarhismul şi gîndirea utopică. Ca atare, probabil că face în primul rînd deliciul cititorilor care preferă să identifice trimiteri intertextuale mai curînd decît să se bucure de acţiune şi suspans. 

"Numismatics in the Reigns of Naranh and Viu" de Alex Dally MacFarlane este o altă poveste care evocă stilul lui Lord Dunsany. De această dată, este povestea a doi monarhi, frate şi soră, care poartă un conflict neobişnuit. Naranh o uzurpă pe sora sa, iar Viu, călătorind prin întreaga lume, îi subminează domnia fratelui său punînd în circulaţie monede contrafăcute, făurite din materiale din ce în ce mai bizare.

"Zeppelin City" de Eileen Gunn şi Michael Swanwick e o nuvelă captivantă, încadrabilă în categoria dieselpunk, despre o aviatoare îndrăzneaţă, Amelia Spindizzy, şi o mică inventatoare, Radio Jones. Ca atmosferă, nuvela aminteşte de filmul Sky Captain and the World of Tomorrow. 

"The People's Machine" de Tobias S. Buckell este o altă ucronie în care civilizaţiile precolumbiene le-au ţinut piept europenilor, iar un detectiv maya este trimis în New Amsterdam pentru a ancheta o serie de crime. Una dintre descoperirile sale, făcută cu ajutorul unui comisar local, Gordon Doyle, este că maşinării inteligente pregătesc Constituţia unei noi entităţi politice, Statele Unite ale Americii.

"The Hands That Feed" de Matthew Kressel e o poveste de dragoste atipică. Protagonista este o fată bătrînă, proprietara unui magazin de antichităţi, iar intriga îmbină un triunghi amoros şi o anchetă poliţistă. Un element mai puţin obişnuit îl reprezintă cîteva pisici mecanice programabile, descurcăreţe. Cred că bănuiţi deja cum îşi procură protagonista o parte din marfa expusă în magazin...

"Machine Maid" de Margo Lanagan e o povestire plasată în Australia, în care protagonista-naratoare descoperă că soţul său folosea o servitoare mecanică şi în alte scopuri decît cele menajere. Textul apare şi în antologia Extraordinary Engines.

"To Follow the Waves" de Amar El-Mohtar este o poveste fantastică despre o făuritoare de visuri şi despre atracţia ei pentru o străină care încalcă regulile bunei-cuviinţe islamice şi poartă părul despletit. Schiţa este exotică şi reuşită, însă destul de departe de filonul principal al subgenului steampunk.

"Clockmaker's Requiem" de Barth Anderson este un text straniu, în care fiecare persoană are timpul său propriu, iar apariţia ceasurilor de buzunar aduce oamenii la un timp comun.

"Dr. Lash Remembers" de Jeffrey Ford, pe de altă parte, prezintă din perspectiva protagonistului narator, medic de profesie, o epidemie stranie care... schimbă percepţia bolnavilor  asupra realităţii.

"Lady Witherspoon's Solution" de James Morrow porneşte de la un club excentric al doamnelor din lumea bună londoneză şi ajunge la involuţie şi experimente biologice ascunse pe o insulă îndepărtată. Nuvela e inclusă şi în antologia Extraordinary Engines.

"Reluctance" de Cherie Priest combină dirijabile şi morţi-vii într-o poveste terifiantă, plasată într-un Vest Sălbatic alternativ.

"A Serpent in the Gears" de Margaret Ronald este tot o poveste cu dirijabile, însă de această dată intriga prezintă o tentativă a unei expediţii aeriene de a pătrunde într-un teritoriu interzis, bine păzit cu creaturi fantastice şi tehnologii spectaculoase. Textul este remarcabil atît pentru suspans cît şi pentru revelaţiile din final.

"The Celebrated Carousel of the Margravine of Blois" e mai curînd o poveste romantică, despre un protagonist-narator ce suferă după soţia pierdută prematur şi despre o aristocrată ce păstrează construcţiile mecanice ale unei vechi prietene. Mai degrabă decît să creeze acel "sense of wonder" specific literaturii ştiinţifico-fantastice, textul evocă un "sense of loss".

"Biographical Notes to 'A Discourse on the Nature of Causality, with Air-planes" by Benjamin Rosenbaum" este scris de... Benjamin Rosenbaum şi îl are ca protagonist-narator pe un alt Benjamin Rosenbaum, scriitor dintr-o lume paralelă în care regatele indiene s-au întins cu dominaţia pînă în Scandinavia. Dincolo de acţiunea palpitantă, textul conţine numeroase speculaţii... dickiene referitoare la natura realităţii.

"Clockwork Chikadee" de Mary Robinette Kowal este o altă parabolă cu iz victorian în care două păsări mecanice, una terestră, cealaltă zburătoare, se confruntă într-un duel al vicleniei şi iscusinţei.

"Cinderella Suicide" de Samantha Henderson este o poveste despre o bandă de foşti deţinuţi dintr-o colonie penitenciară, porniţi să descopere sursa unor tulburări magnetice în Australia. Dintre toate textele antologate, poate că tocmai acesta este cel mai aproape de capătul "punk" şi cel mai departe de capătul "steam" al spectrului acestui subgen literar.

"Arbeitskraft" de Nick Mamatas îl are ca protagonist-narator pe... Frederich Engles, iar miza intrigii este transformarea unui motor diferenţial dintre cele proiectate de Charles Babbage într-un motor dialectic în care să renască spiritul lui Karl Marx. O satiră amuzantă şi captivantă, aş zice.

"To Seek Her Fortune" de Nicole Kornher-Stace este o poveste dulce-amară despre conducătoarea unui echipaj de piraţi de pe o aeronavă, fiul ei şi căutarea prin lume a celor care îi pot citi viitorul.

"The Ballad of the Last Human" de Lavie Tidhar este o schiţă agreabilă, despre un cîine inteligent şi însoţitorul său, un păianjen evoluat, care călătoresc în căutarea unui mitic reprezentant al rasei umane, demult dispărută. Ca ton şi ca temă, schiţa seamănă puţin cu nuvelele lui Michael Swanwick din seria "Cîinele spuse ham-ham".

Antologia se încheie cu scurte note bio-bibliografice.

Pe ansamblu, la aproape 500 de pagini, The Mammoth Book of Steampunk reuşeşte să acopere multiplele faţete pe care le are în prezent subgenul steampunk, iar multe dintre povestirile conţinute în antologie merită şi recompensează o a doua lectură. Vă recomand cu plăcere acest volum. Îl puteţi comanda aici. 

Desigur, după ce am încheiat lectura antologiei create de Sean Wallace, am început să parcurg o altă antologie intitulată Steampunk şi realizată de Ann şi Jeff Vandermeer. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

Florin Pîtea, "Anul terminal"

În iulie 2012, la invitaţia domnului George Sagy Sauciuc, am inaugurat în Gazeta SF o rubrică intitulată "Autorul îşi prezintă cartea". În cele ce urmează, vă invit să parcurgeţi şi dumneavoastră o prezentare a celui mai recent roman al meu, "Anul teminal".

În toamna anului 2003, la un seminar, le-am vorbit studentelor despre importanţa unui jurnal de idei, în care să ne notăm zilnic impresiile despre cărţi, articole, filme, piese de teatru şi altele asemenea, precum şi diverse proiecte. Cum studentele din acea grupă nu au pus în aplicare sugestia cu jurnalul, după o săptămînă am decis să o aplic chiar eu. (Mai tîrziu, din jurnalul de idei a apărut blogul „Ţesătorul”, însă asta e altă poveste.)

Am început să îmi notez într-o agendă diverse proiecte. Unele dintre acestea şi-au găsit locul în volumul An/Organic. Altele probabil vor forma volumul „Exilaţi în Ciberia”. Altele s-au transformat în capitole din teza mea de doctorat, Art Wasn't Quite Crime. Altele au ajuns capitole din romanul Gangland. Iar un proiect de schiţă, cu titlul provizoriu „Liceenii”, s-a dezvoltat... surprinzător de mult.

Din păcate, proiectul acesta despre liceeni într-un viitor apropiat a fost amînat multă vreme, pentru că mereu mi s-au părut mai urgente alte lucrări de ficţiune şi non-ficţiune. Dar nu l-am abandonat, după cum veţi vedea în cele ce urmează.

Primele capitole din povestea despre liceeni le-am scris într-o agendă verde, primită cadou de la o doamnă directoare dintr-o companie de telefonie mobilă. Nu am progresat mult în perioada aceea (2009-2011) pentru că m-am mutat de două ori cu locuinţa, mi-am terminat, publicat şi susţinut teza de doctorat şi am avut diverse alte activităţi – inclusiv ca redactor literar.

Dar în iunie 2011, după susţinerea tezei de doctorat, am avut senzaţia distinctă că restul vieţii mele era pe cale să înceapă – cu activităţi cărora le dusesem dorul, precum reuniunile cu scriitori şi scrierea de ficţiune. Aş fi reluat cu drag un proiect science fantasy, „Fierul şi fiara”, însă un editor cu care am colaborat frecvent mi-a cerut insistent un roman în seria cu Necropolis şi Gangland. Aşa că am purces să duc la bun sfîrşit Anul terminal.

Parte din dificultatea scrierii romanului a fost că am adoptat un punct de vedere subiectiv – protagonista este şi naratoare – ceea ce presupunea un vocabular pe măsură, împrumutat pe furiş de la liceene care vorbeau la telefonul mobil prin mijloacele de transport în comun. Şi sintaxei i-am făcut unele lucruri despre care prefer să nu discut în public...

Dar scrierea Anului terminal s-a desfăşurat cu mai mare uşurinţă decît lucrul la Gangland (pentru care mi-au trebuit unsprezece ani şi două luni) pentru că... am planificat totul dinainte. Fiecare personaj a avut o fişă separată în agendă. Fiecare decor a avut fişa sa. Fiecare element de recuzită a fost descris minuţios. Intriga a fost planificată capitol cu capitol şi adesea scenă cu scenă.

Astfel, în loc să aştept să apară inspiraţia, am folosit planificarea, iar scrierea propriu-zisă a romanului (exceptînd primele patru capitole) a durat opt luni. Au urmat discuţii cu cîteva persoane de încredere cărora le-am oferit romanul spre lectură, două revizuiri şi... o surpriză legată de publicare. Din fericire, mi-a sărit în ajutor domnul editor Cristian Cârstoiu, aşa încît, pe 2 iunie 2012, la Tîrgul de Carte Bookfest, am lansat în cele din urmă Anul terminal.

Cu toate că am avut unele îndoieli referitoare la acest roman, primirea din partea publicului şi a criticii a fost deosebit de călduroasă. Lansarea cărţii a fost un eveniment extrem de agreabil, despre care am scris cîte ceva aici. Fragmente din roman au apărut în Gazeta SF şi pe site-ul SRSFF, iar cronicile din presă şi de pe bloguri au fost foarte pozitive.

În ceea ce mă priveşte, pe lîngă faptul că le sînt recunoscător tuturor celor care m-au sprijinit în scrierea, publicarea, lansarea şi promovarea Anului terminal, mă simt uşurat că proiectul acesta s-a încheiat cu bine şi vă promit că nu voi scrie vreodată o continuare directă a acestei cărţi. În romanul la care lucrez acum, „Fierul şi fiara”, intriga se desfăşoară în cu totul altă lume imaginară, iar punctul de vedere, vocabularul şi stilul sînt de o factură foarte diferită. Cu puţin noroc, nu peste multă vreme, voi reveni în Gazeta SF cu un alt articol în care vă voi prezenta mai pe larg acest proiect science fantasy (după ce îl voi fi terminat şi publicat). Însă, pînă atunci, îi mulţumesc pentru invitaţie domnului George Sagy Sauciuc şi îi predau ştafeta acestei rubrici următorului invitat.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Jay Lake, "Mainspring" (2007)

În 2011, spre finalul lunii iulie, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Jay Lake, Mainspring (Editura Tor, New York, 2008). De parcurs, l-am parcurs în septembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Acţiunea romanului Mainspring se petrece într-un univers alternativ în care Creatorul a construit un Sistem Solar mecanic, iar planetele şi sateliţii se învîrt pe nişte orbite din alamă, dinţate, vizibile pe cer. Britanicii şi-au păstrat coloniile din America de Nord, iar în primăvara anului 1900 un umil supus din New Haven al Reginei Victoria este vizitat de arhanghelul Gabriel. Misiunea pe care o primeşte protagonistul Hethor este să găsească Cheia Periculoasă şi să întoarcă arcul principal al Pămîntului, înainte ca mecanismul care roteşte planeta noastră pe orbita ei de alamă să se oprească de-a binelea.

Aşa începe o veritabilă odisee care îl poartă pe Hethor, un ucenic ceasornicar, întîi în Boston, apoi la bordul unui dirijabil, Bassett, pe urmă la Zidul care desparte emisfera nordică de cea sudică, dincolo de Zid, pe tărîmuri neexplorate, iar în final la Polul Sud, unde, cu puteri magice, protagonistul reîncarcă arcul principal.

Personajele sînt creionate atent, iar punctul de vedere folosit în roman (omniscienţa selectivă) ajută la stabilirea unei conexiuni empatice între cititor şi protagonist. Hethor parcurge un traseu iniţiatic în care, pe măsură ce întîmpină obstacole şi depăşeşte dificultăţi, îşi descoperă resurse nebănuite şi se transformă într-un veritabil erou. Atît personajele negative (precum William din Ghent) cît şi personajele secundare pozitive (ca bibliotecara Childress) sînt interesante şi aproape dickensiene în excentricitatea lor.

Evenimentele din intrigă, pe de altă parte, cu furtuni spectaculoase, cutremure, tsunami, deplasări cu dirijabilul, o expediţie la Polul Sud şi o descindere spre centrul Pămîntului, par desprinse din romanele lui Jules Verne. Loviturile de teatru şi întorsăturile de situaţie sînt frecvente, ca într-un foileton victorian, iar suspansul îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

Lumea din fundalul romanului, pe de altă parte, e o îmbinare barocă de ucronie şi fantastic. Pe unele pagini sînt amintite personaje istorice precum Dante Gabriel Rosetti sau Edgar Allan Poe. În alte capitole apar demoni înaripaţi, omuleţi îmblăniţi şi citadele cu ziduri rotative, într-o risipă de imaginaţie. Iar ceasornicăria şi mecanica sînt atît de răspîndite în acest univers paralel încît pînă şi Iisus a fost răstignit pe un mecanism din roţi dinţate. Ca urmare, creştinii poartă la gît o reproducere în miniatură a mecanismului.

Pe ansamblu, Mainspring reprezintă un bun exemplu de literatură steampunk din generaţia a treia şi vă recomand şi dumneavoastră să îl parcurgeţi dacă veţi avea cîndva ocazia. Jay Lake a revizitat universul ficţional construit în acest roman într-un volum mai amplu, Escapement. Însă despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

P.S. (Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

După 20 de ani

Pe 15 septembrie am împlinit 20 de ani de cînd public literatură ştiinţifico-fantastică. Debutul meu a avut loc în "Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia", nr. 489, sub îndrumarea domnului Mihai Dan Pavelescu. În acelaşi număr şi-a făcut debutul literar colegul meu Constantin Pavel. Piesa de rezistenţă a revistei era povestirea lui John Varley "Raid aerian", iar coperta a fost realizată de Marian Leonida.

Schiţa cu care am debutat se intitula "Noaptea cea mai lungă". Tocmai fusesem admis la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, iar pe 15 septembrie 1992 am mers la Casa Presei Libere, la redacţia revistei Anticipaţia, împreună cu vechiul meu prieten, Mirel Palada, şi am luat exemplare din noul număr al publicaţiei. Pe urmă ne-am aşezat pe iarbă, în Herăstrău, şi ne-am imaginat, răsfoind revista, un viitor în care aveam să publicăm povestiri, ba chiar cărţi întregi...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Un sfîrşit e un început...

... cum ne asigurau cîndva membrii formaţiei Celelalte Cuvinte. Ieri mi-am sărbătorit ziua de naştere. A mai trecut un an. A început un alt an. Am avut parte de companie agreabilă, am petrecut frumos şi am primit cadouri - unele dorite şi aşteptate, altele neaşteptate şi încîntătoare. Printre ele se numără şi unul virtual, trimis de editorul şi artistul grafic Nicu Gecse, căruia îi mulţumesc pe această cale.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ciprian Mitoceanu despre "Dincolo de noapte"

Astăzi am aflat de la domnul Ciprian Mitoceanu că pe blogul dumnealui a apărut o recenzie a antologiei gotice Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic. Am parcurs articolul, m-am bucurat de frumoasele cuvinte la adresa autorilor şi am fost încîntat să citesc alineatul de mai jos:

"Florin Pîtea, cu 'Văgăuna bântuită', ne demonstrează încă o dată că se descurcă la fel de bine şi pe alte tărâmuri decât pe cel al cyberpunk-ului. Şi că stăpâneşte la perfecţie subtilităţile limbii române, indiferent din ce perioadă."

Îi mulţumesc pe această cale domnului Mitoceanu pentru apreciere şi vă invit să parcurgeţi întregul articol aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Unde să fii, Ţesătorule?

Ieri am aflat că în publicaţia online Be Where a apărut un articol de Ema Stere dedicat antologiei Dincolo de noapte. Pe lîngă cuvinte de apreciere dedicate antologatorului Oliviu Crâznic şi unor autori ca Ana-Maria Negrilă, Cătălina Fometici sau Liviu Radu, am găsit şi următorul alineat:

"Inedit mi s-a părut demersul lui Florin Pîtea, al cărui text, Văgăuna bîntuită, redă scrisoarea unui călugăr medieval către stareţul său. Începe chiar cu memorabilul I pak şi se dezvoltă convingător, cu mare atenţie pentru stil şi pentru personaj. Călugărul găseşte, într-o văgăună, nişte „năluci nepământene din lumină slabă” (expaţi extratereştri, probabil) şi îi cere superiorului său sfaturi în această chestiune."

Sînt onorat de aprecierea jurnalistei. La rîndul meu, vă invit să parcurgeţi întregul articol aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul egofobic

Cu oarecare întîrziere, am aflat că, în luna iulie a anului curent, în numărul 34 al revistei Egophobia a apărut un articol de Oliviu Crâznic intitulat "Literatura fantastică românească: premiile anului 2011". După o minuţioasă trecere în revistă a premiilor româneşti din domeniul ficţiunii speculative, domnul Crâznic a binevoit să menţioneze şi faptul că în 2011 am primit titlul de doctor în filologie:

"Consider că mai trebuie menţionat Florin Pîtea, care a obţinut titlul de DOCTOR ÎN FILOLOGIE ENGLEZĂ cu o teză despre literatura cyberpunk, Art Wasn’t Quite Crime – The Context, Themes and Consequences of (Post)Cyberpunk Fiction (publicată în 2010). De altfel, Florin Pîtea este un cunoscut scriitor de cyberpunk, romanul său Gangland numărându-se, fără îndoială, printre realizările notabile ale genului."

Sînt onorat de apreciere şi, la rîndul meu, vă recomand articolul domnului Crâznic. În română, articolul integral poate fi parcurs aici, iar în engleză îl puteţi citi aici. Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Fotografia a fost preluată de pe blogul Editurii Vremea. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul în suspans

Astă-seară am aflat că a apărut numărul 27 al revistei Suspans în îngrijirea domnului Mircea Pricăjan. Pe lîngă eseuri, interviuri, cronici de carte, cronici de film, povestiri şi schiţe, acest număr conţine şi un articol în care doamna Antuza Genescu discută în paralel două antologii. Articolul se intitulează "Steampunk vs. gotic", iar antologiile discutate sînt Steampunk - A doua revoluţie, respectiv Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului.

Spre surprinderea şi încîntarea mea, doamna Antuza Genescu a făcut şi următoarele observaţii la adresa subsemnatului:

"Florin Pîtea m-a impresionat mai mult cu Văgăuna bântuită decât cu Nostalgia revoluţiei. De remarcat talentul cu care trece de la un registru la altul. Mai demult, spuneam despre el că scrie ca un posedat. De data asta, vorbeşte ca un călugăr. Şi de fiecare dată o face cu har (...)."

M-am bucurat de apreciere. Vă invit şi pe dumneavoastră să parcurgeţi integral articolul aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul deschide cartea

Mîine, 12 august, la ora 9, vă invit să urmăriţi emisiunea "Deschide cartea!" pe postul de televiziune H 2.0, care poate fi vizionat online aici: http://2punct0.ro/live/. De această dată, realizatorul şi prezentatorul emisiunii, domnul Alexandru Mironov, i-a invitat în studio pe scriitorul şi antologatorul Oliviu Crâznic şi pe subsemnatul. Ca urmare, în această ediţie a emisiunii "Deschide cartea!" veţi fi îmbiaţi să deschideţi volume precum ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, Dincolo de noapte sau Anul terminal. Vă doresc vizionare plăcută!

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

John Gardner, "The Art of Fiction" (1984)

În 1996, prin amabilitatea domnului Cristian Lăzărescu, am primit cadou un exemplar dintr-o lucrare a lui John Gardner intitulată The Art of Fiction - Notes on Craft for Young Writers (Editura Alfred A. Knopf, New York, 1984). De parcurs, am parcurs acest volum abia în iulie 2012. Şi iată ce am aflat:

The Art of Fiction constă dintr-o introducere, două părţi principale şi un set de exerciţii. Introducerea prezintă succint motivele pentru care autorul a scris cartea, structura cărţii şi importanţa acesteia la cursurile de scriere creativă organizate la unele universităţi americane în anii 1960 şi 1970.

Partea întîi se intitulează "Note asupra teoriei literar-estetice" şi conţine capitole precum "Legea estetică şi misterul artistic", "Aptitudini de bază, gen literar şi literatura ca vis", "Interes şi adevăr" sau "Metaficţiune, deconstrucţie şi improvizaţie".

Partea a doua se numeşte "Note asupra procesului ficţional"şi include capitole ca "Erori obişnuite", "Tehnică" şi "Structurarea intrigii".

Secţiunea de "Exerciţii" cuprinde o gamă variată de subiecte pentru atelierele de creaţie literară, de la scrierea de scurte dialoguri sau pasaje descriptive la structurarea intrigii pentru romane întregi.

Am remarcat pe tot parcursul cărţii concizia prezentării, stitul accesibil şi relevanţa exemplelor (de la Homer şi Dante la Nabokov şi Kafka). Cu toate că Gardner face permanent distincţia între literatura "cultă" şi literatura "populară", pe alocuri are cuvinte de laudă pentru autorii de ficţiune speculativă precum Roger Zelazny sau pentru cei de literatură poliţistă ca Raymond Chandler. Iar observaţiile sale referitoare la caracterizare, stil, suspans sau structurarea intrigii mi-au mers de multe ori la inimă.

După ce am parcurs această lucrare teoretică a lui John Gardner, mărturisesc că mi s-a iscat curiozitatea să citesc un roman fantastic al său, Grendel, pe care cu ani în urmă mi l-a recomandat vechiul meu prieten Mirel Palada. Dar despre Grendel am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Ţesătorul, cetăţean european

Mîine, 1 august, la orele 23.30, voi apărea pe postul de televiziune H 2.0 în cadrul emisiunii "Românul, cetăţean european", unde, împreună cu doamna Cristina Păiuşan-Nuică, voi discuta despre cărţile mele, inclusiv despre cel mai recent roman al meu, Anul terminal. Vă doresc vizionare plăcută şi vă reamintesc că puteţi viziona postul H 2.0 şi online aici.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Bruce Sterling, "Global Head" (1992)

La sfîrşitul anului 1996, prin amabilitatea distinsei doamne Raluca Voicu-Arnăuţoiu, am primit cadou un exemplar din cea de-a doua colecţie de proză scurtă a lui Bruce Sterling, Global Head (Phoenix, Editura Orion Books, Londra, 1996). La prima lectură, mi s-a părut un volum de valoare medie, poate mai bun decît romanul Involution Ocean, să spunem, însă cu siguranţă mai slab decît A Good, Old-Fashioned Future. L-am recitit în primele luni ale anului 2012 şi mi-am făcut o părere uşor diferită, din motive care ţin atît de evoluţia cititorului ca persoană, cît şi de evoluţia literaturii ştiinţifico-fantastice în ansamblul ei.

Să vedem împreună despre ce este vorba:

Prima schiţă din volum, „Our Neural Chernobyl”, îi este dedicată lui Greg Bear şi se încadrează în subgenul biopunk. Mai exact, este o metaficţiune – o recenzie fictivă a unei cărţi fictive. Cartea recenzată analizează în perspectivă istorică dezvoltarea unei forme de hacking în biotehnologie, crearea unei substanţe care multiplică dendritele şi se transmite prin fluidele corporale, apoi răspîndirea superinteligenţei printre diverse specii de mamifere şi chiar apariţia unei forme de nemurire. În subtext, „Our Neural Chernobyl” face trimitere la romanul Blood Music de Greg Bear, dar ca formă aminteşte de unele creaţii ale lui Jorge Luis Borges, cel care, în loc să scrie romane, îşi imagina că erau gata scrise... şi le recenza.

„Storming the Cosmos” este o povestire atompunk pe care Bruce Sterling a scris-o în colaborare cu colegul său Rudy Rucker. Protagonistul-narator este un informator KGB ucrainian, Nikita Globov, care e trimis în Tunguska în căutarea motorului unei presupuse nave spaţiale extraterestre. Împreună cu un specialist în rachete, Vlad Zipkin, Nikita călătoreşte în Siberia, trece prin episoade suprarealiste (şi destul de amuzante), iar în cele din urmă, propulsat prin spaţiu şi timp, ajunge în anii 1960 la Paris pentru a vedea la televizor aselenizarea. Povestirea dă dovadă atît de o bună cunoaştere a societăţii sovietice în anii 1950 cît şi de un debordant simţ al umorului.

„The Compassionate, the Digital”, în schimb, pastişează discursurile propagandistice din ţările totalitare. Deşi asemănător ca formă cu tiradele pline de clişee care putau fi citite în Scînteia în anii 1980, textul pretinde a proveni dintr-un viitor în care Uniunea Republicilor Islamice este condusă de un preşedinte-imam, inteligenţele artificiale de pe planetă s-au convertit la mahomedanism, iar în Marea Britanie (denumită aici Regatul Unit al Animalelor) se desfăşoară pe scară largă experimente genetice. Cum discursurile oficiale din mass-media în copilăria şi adolescenţa mea erau saturate de acest tip de limbă de lemn, satira lui Sterling nu mi s-a părut amuzantă, ci mai degrabă înfiorătoare.

„Jim and Irene”, pe de altă parte, e încadrabilă în categoria realismului magic. Personajele principale sînt un vagabond american, specialist în spargerea telefoanelor publice, şi o expatriată rusă, văduva unui savant. Cei doi călătoresc la White Sands, au o revelaţie suprarealistă şi înfiripă o relaţie firavă. Cumva, povestirea aceasta neliniştitoare pare rodul unei colaborări între Ernest Hemingway şi Philip K. Dick.

„The Sword of Damocles” ar putea fi în schimb un monolog umoristic de tip „stand-up comedy”, numai că Bruce Sterling trece de la SF la postmodernism, se joacă cu datele istorice, cu diversele registre stilistice ale limbii engleze şi cu imaginaţia cititorilor pentru a transforma o poveste antică într-o problemă contemporană. Din păcate, cu toate că au trecut două decenii de la publicarea volumului, problema este încă de actualitate...

„Gulf Wars” este mai degrabă o poveste fantastică despre doi soldaţi babilonieni care, într-un război antic, primesc sigilii cu nume de la un mare preot la asediul unei cetăţi. După cîteva milenii, doi soldaţi irakieni găsesc sigiliile şi capătă identitatea străvechilor soldaţi.

„The Shores of Bohemia” este, ca şi „The Beautiful and the Sublime” din volumul Crystal Express, un steampunk plasat în viitorul îndepărtat şi prefigurează în unele privinţe The Diamond Age de Neal Stephenson. În această povestire, protagonistul Rodolphe este un arhitect dintr-o enclavă urbană, Paysage. În ziua în care o construcţie măreaţă e dusă la bun sfîrşit, Rodolphe îl recunoaşte pe un vechi coleg şi prieten, Charles, în persoana unui om sălbăticit. După festivităţi (şi după ce soţia îl părăseşte), Rodolphe decide că tinereţea lui s-a încheiat, părăseşte comunitatea steampunk Paysage şi pleacă în sălbăticie pentru a i se alătura societăţii principale, Convenţia, care se bazează în principal pe nanomecanisme. Probabil că povestirea aceasta e mult mai apreciată acum, după revirimentul curentului steampunk, decît a fost în 1990, cînd a apărut mai întîi pe piaţa literară. Pe de altă parte, detaliile steampunk probabil că au o legătură cu un roman scris de Bruce Sterling împreună cu William Gibson în acea perioadă (The Difference Engine, mai exact), iar referirile repetate la enclavele boeme reflectă preocupări de durată ale lui Sterling în privinţa acestui subiect, preocupări manifestate şi în unele lucrări de nonficţiune ale sale.

Dacă „The Shores of Bohemia” este plasată într-un viitor îndepărtat şi prosper, următoarea povestire din volum, „The Moral Bullet”, se petrece în viitorul apropiat, pe un fundal de colaps social şi de anarhie. Mai precis, Bruce Sterling şi John Kessel au imaginat o situaţie paradoxală în care descoperirea şi distribuirea unui medicament care întinereşte şi însănătoşeşte a dus la sfîşierea societăţii americane, război civil, atrocităţi şi masacre. Protagonistul, un savant reîntinerit, e căutat de autorităţi europene pentru a ajuta la descoperirea altui medicament – unul care să le amplifice oamenilor empatia şi generozitatea, pentru a pune capăt conflictului generalizat. Dacă, atunci cînd am parcurs prima oară volumul, „The Moral Bullet” nu m-a interesat prea mult, la a doua lectură textul mi s-a părut un excelent precursor al curentului „greenpunk”, aflat în vogă de vreo trei ani încoace. Nu ar fi prima oară cînd Bruce Sterling a devansat un subgen al literaturii ştiinţifico-fantastice – şi nici ultima.

„The Unthinkable”, pe de altă parte, anticipează un subgen al literaturii fantastice pe care Charles Stross avea să îl facă celebru în primul deceniu al secolului al douăzeci şi unulea – un hibrid între literatura de spionaj şi literatura de groază. În această schiţă, doi agenţi din serviciile secrete, unul american, celălalt rus, se întîlnesc la încheierea Războiului Rece în Elveţia pentru a sta prieteneşte de vorbă la un pahar de vodcă. Treptat, din discuţia lor, cititorii înţeleg că în acea lume ficţională Războiul Rece s-a purtat cu vasilisci, gorgone, djinni, ba pe alocuri cu puterea de nestăvilit a Zeilor Străvechi de dincolo de adîncurile cosmice. Şi cine ar putea spune că a rămas necontaminat după ce a avut de-a face cu asemenea grozăvii?

„We See Things Differently” a fost discutată destul de des în unele cercuri după atacurile de la 11 septembrie 2011. Protagonistul-narator se prezintă drept jurnalist de la o publicaţie din Cairo şi, într-un viitor apropiat în care economia americană a colapsat, iar lumea e dominată de un califat arab imens, călătoreşte la Miami pentru a-l intervieva pe un cîntăreţ de muzică rock, Tom Boston. Protagonistul îl convinge pe cîntăreţ să prizeze cocaină cu el, iar după ce îl însoţeşte pe Tom Boston în turneu se reîntoarce în ţara sa de origine. Finalul dezvăluie că protagonistul l-a infectat pe cîntăreţul american cu o formă de cancer favorizată de un virus. Scopul unei asemenea acţiuni a fost eliminarea unui potenţial lider carismatic care ar fi condus America înapoi spre putere, prosperitate şi strălucire, iar sacrificiul de sine al protagonistului e văzut ca un preţ mic plătit pentru atingerea unui scop important. Din păcate, proliferarea atentatelor sinucigaşe din realitate face ca povestirea „We See Things Differently” să îşi păstreze relevanţa şi în prezent.

Următoare povestire din volum, „Hollywood Kremlin”, îl aduce pentru prima dată în scenă pe Leggy Starlitz, un personaj care ulterior avea să mai apară în volumul A Good, Old-Fashioned Future şi în romanul Zeitgeist. Povestirea e plasată în Azerbaijan, în perioada de colaps a Uniunii Sovietice de la finalul anilor 1980, iar Leggy Starlitz se ocupă cu afaceri pe piaţa neagră, în parteneriat cu pilotul militar Pulat Romanevich Khoklov. Scrisă pe un ton alert şi amuzant, povestea conţine şi un dram de fantastic, căci Starlitz are o îndemînare aproape supranaturală de a repara diverse dispozitive şi de a învîrti banii.

Povestirea „Are You for 86?” îl are ca protagonist tot pe Leggy Stralitz, de această dată ca traficant al medicamentului RU486 în Statele Unite ale Americii, în compania a două feministe. Cele trei personaje sînt urmărite de activişti de dreapta, care se opun avorturilor, iar la momentul unei tranzacţii cu o formaţie feminină niponă, 90s Girl, sînt prinse în capcană într-un templu din Salt Lake City. Din fericire, activiştii de dreapta sînt arestaţi de agenţi ai Serviciului Secret, iar Leggy Starlitz şi însoţitoarele sale scapă cu bine. Ca şi povestirea dinainte, „Are You for 86?” este antrenantă şi amuzantă. Pe de altă parte, multe dintre informaţiile strecurate în text despre furtul de servicii telefonice, despre infracţiunile cu ajutorul calculatoarelor şi despre implicarea Serviciului Secret în combaterea acestor activităţi au fost tratate mai pe larg şi mai sistematic în volumul de nonficţiune The Hacker Crackdown pe care Bruce Sterling l-a publicat în aceeaşi perioadă.

Ultima povestire din volum, „Dori Bangs”, este o fantezie amară. Sterling prezintă note biografice despre două persoane reale, Lester Bangs şi Dori Seda. Cel dintîi, critic muzical, a creat sintagma „punk rock”. Cea de-a doua a creat romane grafice în San Francisco. Ambii au pierit din cauza gripei tratate necorespunzător.

Sterling imaginează o poveste în care cei doi fac cunoştinţă, călătoresc prin America, se căsătoresc, se stabilesc în Kansas City şi au o relaţie turbulentă. După decesul lui Lester, în 2015, Dori are o viziune a copilului lor nenăscut şi o revelaţie asupra rostului artei pe lume, apoi, în anii bătrîneţii, devine o peisagistă specialistă în acuarele. Iar în final naratorul ne asigură că povestea nu a fost decît o închipuire pe hîrtie pentru a acoperi găurile pe care cei doi le-au lăsat în ţesătura lumii prin dispariţia lor prematură.

Pe ansamblu, Global Head este probabil mai de apreciat acum, în condiţiile revirimentului subgenului steampunk şi ale ascensiunii subgenului greenpunk, decît a fost la vremea publicării. De asemenea, după intensificarea activităţilor teroriste la începutul mileniului, unele proze scurte conţinute în acest volum au ajuns să fie relevante pentru lumea în care trăim. În concluzie, cu toate că Global Head nu este cel mai bun volum de proză scurtă al lui Bruce Sterling, totuşi merită timpul şi atenţia cititorilor. Bună parte dintre povestirile din acest volum au fost republicate în masiva colecţie retrospectivă Ascendancies.

Însă despre asta vom discuta cu altă ocazie.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

Jean Rabe & Martin H. Greenberg (antologatori), "Steampunk'd" (2010)

Vă relatam aici că, spre finalul lunii mai 2011, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru şi a soţiei sale, Kelly Bucheru, am primit cadou o mulţime de cărţi. Dintre acestea, în iulie 2012 am parcurs o antologie realizată de Jean Rabe şi Martin H. Greenberg, Steampunk'd (Editura DAW, New York, 2010). Şi iată ce am aflat:

Introducerea este scrisă de Jean Rabe şi prezintă atît subgenul steampunk cît şi amintirile antologatoarei despre descoperirea romanelor lui Jules Verne în copilărie. Poate că este cea mai concisă dintre introducerile scrise vreodată pentru o antologie steampunk, însă este fermecătoare.

Prima povestire, "Chance Corrigan and the Tick-Tock King of the Nile" îi aparţine lui Michael A. Stackpole. Protagonistul, Chance Corrigan, este un inginer de excepţie pe care agenţii unui antreprenor, Alexander Gavrilis, îl răpesc şi îl conving să lucreze la construirea unui baraj pe Nil, lîngă Assuan. Mai multe conspiraţii sînt dezvăluite, inclusiv una legată de descendenţii îndepărtaţi ai dinastiei Ptolemeilor, iar confruntarea din finalul povestirii, cu arahnoizi electro-mecanici, este memorabilă.

"Foggy Goggles" de Donald J. Bingle este poate cea mai agreabilă povestire din volum - scrisă în tradiţia poveştilor gogonate americane în care excela Mark Twain. Protagonistul, Gavin Ulysses Densmore, călătoreşte cu aeronava de la New York la o localitate obscură, Las Vegas, pentru a intervieva un inventator excentric, doctor Merganser. Acesta din urmă a proiectat şi construit aparate pentru răcorirea aerului din locuinţe, iar efectul secundar, după adoptarea de către localnici a acestei tehnologii, este că împrejurimile orăşelului Las Vegas s-au transformat într-o junglă luxuriantă.

"The Battle of Cumberland Gap" de William C. Dietz se petrece într-o lume ucronică în care Revoluţia Americană a eşuat, Napoleon Bonaparte a cîştigat bătălia de la Waterloo, iar în 1830 Marea Armată luptă cu trupele britanice pentru controlul unor zăcăminte de cărbune în Kentucky, Virginia şi Tennessee. Povestirea este spectaculoasă, cu multe lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, şi este cea mai reuşită din antologie.

""Portrait of a Lady in a Monocle" de Jody Lynn Nye este de asemenea foarte reuşită. Protagonista, Penelope Garfeld, a fost nedreptăţită de către fostul său logodnic, care i-a furat planurile unei invenţii şi, pe baza prototipului pe care l-a construit, a cîştigat recunoaştere ştiinţifică şi faimă. Dornică de dreptate, Penelope foloseşte un alt dispozitiv inventat de ea, un monoclu hipnotic, pentru a-l da în vileag în public pe antagonist.

"Foretold" de Bradley P. Beaulieu este o povestire exotică. Personajul principal este un clarvăzător, Maksim Vadimov, care însoţeşte prin Munţii Ural un echipaj de prospectori în căutarea unor meteoriţi bogaţi în metale rare. Pe de o parte, echipajul se confruntă cu atacurile unor piraţi şi cu concurenţa. Pe de altă parte, poziţia lui Maks în cadrul expediţiei pare să fie pusă în pericol de ucenicul său, Yevgeniy Udmanoslov. Iar fratele lui Maks, într-o răsturnare de situaţie, se dovedeşte a fi un trădător. Şi surprizele din poveste încă nu s-au terminat...

"The Echoer" de Dean Leggett este relatat la persoana întîi de protagonistul-narator, Brandon Peter Lynch, care, împreună cu doi colegi, călătoreşte prin Texas în căutarea iubitei şi construieşte un dirijabil pe care îl proiectaseră împreună, Echoer. Iar iubita lui, Allison, are o contribuţie crucială la reproiectarea uni angrenaj pentru sistemul de ghidare al dirijabilului.

"Of a Feather" de Stephen D. Sullivan aminteşte de Lumea pierdută a lui Sir Arthur Conan Doyle. Protagonista-naratoare, Kitty Chapman-Challenger, şi însoţitorii săi călătoresc prin jungla amazoniană pentru a găsi şi fotografia exemplare vii de ranodon. Planurile lor sînt primejduite de o agentă rusă telepată, colonel Pavlina Ivanova, şi de echipajul ei de neandertalieni. Chiar dacă intriga povestirii este plină de evenimente spectaculoase, scriitura este cam simplistă.

"Scourge of the Spoils" de Matthew P. Mayo se încadrează în subgenul Weird West. Protagonista Constance Gatterling pleacă prin ţinuturi vest-americane, este abandonată de ghidul Tico, drogată şi jefuită de inventatorul Doctor Ocularius, apoi salvată de şeriful Rollicker. Din păcate, în confruntarea de final, din orăşelul Rankton, tot ghidul trădător are cîştig de cauză...

"Edison Kinetic Light & Steam Power" de C.A. Verstraete este o ucronie în care Thomas Edison are o soră la fel de inteligentă şi inventivă ca el, numită Alva. Din păcate, inventivitatea lor este îngrădită de legile unui partid politic aflat la putere, Partidul Puritan, iar cea mai recentă invenţie a lui Edison, becul electric cu filament incandescent, poate fi făcută publică abia după ce vine la putere Partidul Inventatorilor. În final, sora şi fratele, inspiraţi de corespondenţa cu un britanic (un anume H.G. Wells), construiesc o maşină pentru călătorit în timp.

"The Nubian Queen" de Paul Genesse m-a dus cu gîndul la 2484 Quirinal Avenue de Sebastian A. Corn. În această ucronie, Marc Antoniu şi Cleopatra au căştigat bătălia de la Actium, iar egiptenii au cucerit şi distrus Roma, instaurînd un Imperiu Egiptean care se întinde din Africa pînă în Rusia şi din Iudeea pînă la Atlantic. Cum, începînd din secolul al paisprezecelea, s-a instalat o nouă glaciaţiune care a acoperit cu gheţari cea mai mare parte a Europei, în fictivul secol al nouăsprezecelea în care se petrece acţiunea povestirii superputerile mondiale sînt Egiptul şi Nubia. Protagonista, regina de facto a Nubiei, este ameninţată cu invazia trupelor egiptene, silită să se mărite cu un rege al Greciei, vasal al faraonului egiptean, expusă unor tentative de asasinat şi urmărită de pericole. Deşi înţesată de aeronave, dispozitive mecanice şi alte elemente de recuzită specifice subgenului steampunk, "The Nubian Queen" e departe de filonul principal al subgenului. Singurul ecou din secolul al nousăprezecelea aşa cum îl ştim este că Farul din Alexandria a fost reconstruit din fier forjat de un imigrant numit... Alexandre Gustave Ivvel.

"Opals from Sydney" de Mary Louise Eklund se încadrează mai degrabă în latura science fantasy a literaturii steampunk. Protagonista, Lady Sydney Espear, este contactată de un om de afaceri, Johnny Plebeman, pentru a oferi opale cu care să fie animaţi valeţi mecanici. Plebeman este însă atacat şi răpit, iar Lady Esper trimite trei valeţi mecanici prototip pentru a-l salva. Povestirea este scrisă decent, dar nu spectaculos, însă mi-a făcut plăcere să descopăr în ea referiri intertextuale la o anumită Gheară a Destinului, care m-a trimis cu gîndul la Gheara Conciliatorului.

"The Whisperer" de Marc Tassin este ceva mai aproape de filonul principal steampunk, întrucît acţiunea este plasată în Londra edwardiană. Protagonistul, Avery, are puterea de a determina lucrurile (şi, în unele cazuri, oamenii) să facă ceea ce doreşte şoptindu-le. Cei asemenea lui sînt căutaţi şi întemniţaţi de autorităţi, însă Avery doreşte cu disperare să o revadă pe iubita lui, Lily -  chiar dacă pentru asta trebuie să îi şoptească pînă şi Pămîntului să se cutremure...

"Imperial Changeling" de Skip şi Penny Williams pleacă de la premisa că membri ai familiilor monarhice din Europa, precum Elisabeta de Habsburg, fie provin de pe tărîmul zînelor, fie descind din strămoşi veniţi de acolo. Sosirea maşinăriilor industriale cu aburi secătuieşte însă energia magică, porţile către celălalt tărîm se închid una cîte una, în special sub influenţa unui agent american, colonelul Ames, iar Elisabeta, împărăteasa Austro-Ungariei, trebuie să îi salveze atît pe prinţul moştenitor cît şi pe numeroşi aristocraţi austrieci de la tentative de asasinat cu... ceasuri de buzunar-capcană.

"The Transmogrification Ray" de Robert E. Vardeman îl are ca personaj principal pe un inventator, Francis Barstow, care încearcă să construiască un dispozitiv a cărui rază transmută plumbul în aur. Unul dintre angajaţii săi caută însă să fure planurile invenţiei pentru ca dispozitivul să fie folosit ca armă, iar prototipul, cînd este probat, creează accidental o gaură neagră care începe să absoarbă materia din jur. Din fericire, protagonistul este salvat cu un dirijabil de către o agentă a Alianţei Franco-Britanice, iar planurile dispozitivului de transmutare sînt stocate în memoria fotografică a unui cîine mecanic. (Ca o invitaţie la recitire, ultima povestire conţine o conexiune intertextuală cu cea dintîi, o referire la dispozitivele magnetice patentate de americanul Chance Corrigan cu un an mai înainte.)

Pe ansamblu, Steampunk'd s-a dovedit a fi o lectură agreabilă, ca şi Extraordinary Engines. Una sau două dintre povestiri probabil vor merita recitite cîndva, iar eu abia aştept să compar această antologie cu altele, precum Steampunk sau Steampunk II: Steampunk Reloaded a soţilor Ann şi Jeff Vandermeer. Însă despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)