Jay Lake, "Mainspring" (2007)

În 2011, spre finalul lunii iulie, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Jay Lake, Mainspring (Editura Tor, New York, 2008). De parcurs, l-am parcurs în septembrie 2012. Şi iată ce am aflat:

Acţiunea romanului Mainspring se petrece într-un univers alternativ în care Creatorul a construit un Sistem Solar mecanic, iar planetele şi sateliţii se învîrt pe nişte orbite din alamă, dinţate, vizibile pe cer. Britanicii şi-au păstrat coloniile din America de Nord, iar în primăvara anului 1900 un umil supus din New Haven al Reginei Victoria este vizitat de arhanghelul Gabriel. Misiunea pe care o primeşte protagonistul Hethor este să găsească Cheia Periculoasă şi să întoarcă arcul principal al Pămîntului, înainte ca mecanismul care roteşte planeta noastră pe orbita ei de alamă să se oprească de-a binelea.

Aşa începe o veritabilă odisee care îl poartă pe Hethor, un ucenic ceasornicar, întîi în Boston, apoi la bordul unui dirijabil, Bassett, pe urmă la Zidul care desparte emisfera nordică de cea sudică, dincolo de Zid, pe tărîmuri neexplorate, iar în final la Polul Sud, unde, cu puteri magice, protagonistul reîncarcă arcul principal.

Personajele sînt creionate atent, iar punctul de vedere folosit în roman (omniscienţa selectivă) ajută la stabilirea unei conexiuni empatice între cititor şi protagonist. Hethor parcurge un traseu iniţiatic în care, pe măsură ce întîmpină obstacole şi depăşeşte dificultăţi, îşi descoperă resurse nebănuite şi se transformă într-un veritabil erou. Atît personajele negative (precum William din Ghent) cît şi personajele secundare pozitive (ca bibliotecara Childress) sînt interesante şi aproape dickensiene în excentricitatea lor.

Evenimentele din intrigă, pe de altă parte, cu furtuni spectaculoase, cutremure, tsunami, deplasări cu dirijabilul, o expediţie la Polul Sud şi o descindere spre centrul Pămîntului, par desprinse din romanele lui Jules Verne. Loviturile de teatru şi întorsăturile de situaţie sînt frecvente, ca într-un foileton victorian, iar suspansul îi ţine pe cititori cu sufletul la gură.

Lumea din fundalul romanului, pe de altă parte, e o îmbinare barocă de ucronie şi fantastic. Pe unele pagini sînt amintite personaje istorice precum Dante Gabriel Rosetti sau Edgar Allan Poe. În alte capitole apar demoni înaripaţi, omuleţi îmblăniţi şi citadele cu ziduri rotative, într-o risipă de imaginaţie. Iar ceasornicăria şi mecanica sînt atît de răspîndite în acest univers paralel încît pînă şi Iisus a fost răstignit pe un mecanism din roţi dinţate. Ca urmare, creştinii poartă la gît o reproducere în miniatură a mecanismului.

Pe ansamblu, Mainspring reprezintă un bun exemplu de literatură steampunk din generaţia a treia şi vă recomand şi dumneavoastră să îl parcurgeţi dacă veţi avea cîndva ocazia. Jay Lake a revizitat universul ficţional construit în acest roman într-un volum mai amplu, Escapement. Însă despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

P.S. (Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)