Ţesătorul

duminică, 19 august 2012

Un sfîrşit e un început...

... cum ne asigurau cîndva membrii formaţiei Celelalte Cuvinte. Ieri mi-am sărbătorit ziua de naştere. A mai trecut un an. A început un alt an. Am avut parte de companie agreabilă, am petrecut frumos şi am primit cadouri - unele dorite şi aşteptate, altele neaşteptate şi încîntătoare. Printre ele se numără şi unul virtual, trimis de editorul şi artistul grafic Nicu Gecse, căruia îi mulţumesc pe această cale.

(P.S. Noul meu roman Anul terminal poate fi comandat acum online de pe site-ul Editurii Audiosfera, aici. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

sâmbătă, 18 august 2012

Ciprian Mitoceanu despre "Dincolo de noapte"

Astăzi am aflat de la domnul Ciprian Mitoceanu că pe blogul dumnealui a apărut o recenzie a antologiei gotice Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic. Am parcurs articolul, m-am bucurat de frumoasele cuvinte la adresa autorilor şi am fost încîntat să citesc alineatul de mai jos:

"Florin Pîtea, cu 'Văgăuna bântuită', ne demonstrează încă o dată că se descurcă la fel de bine şi pe alte tărâmuri decât pe cel al cyberpunk-ului. Şi că stăpâneşte la perfecţie subtilităţile limbii române, indiferent din ce perioadă."

Îi mulţumesc pe această cale domnului Mitoceanu pentru apreciere şi vă invit să parcurgeţi întregul articol aici.

Unde să fii, Ţesătorule?

Ieri am aflat că în publicaţia online Be Where a apărut un articol de Ema Stere dedicat antologiei Dincolo de noapte. Pe lîngă cuvinte de apreciere dedicate antologatorului Oliviu Crâznic şi unor autori ca Ana-Maria Negrilă, Cătălina Fometici sau Liviu Radu, am găsit şi următorul alineat:

"Inedit mi s-a părut demersul lui Florin Pîtea, al cărui text, Văgăuna bîntuită, redă scrisoarea unui călugăr medieval către stareţul său. Începe chiar cu memorabilul I pak şi se dezvoltă convingător, cu mare atenţie pentru stil şi pentru personaj. Călugărul găseşte, într-o văgăună, nişte „năluci nepământene din lumină slabă” (expaţi extratereştri, probabil) şi îi cere superiorului său sfaturi în această chestiune."

Sînt onorat de aprecierea jurnalistei. La rîndul meu, vă invit să parcurgeţi întregul articol aici.

joi, 16 august 2012

Ţesătorul egofobic

Cu oarecare întîrziere, am aflat că, în luna iulie a anului curent, în numărul 34 al revistei Egophobia a apărut un articol de Oliviu Crâznic intitulat "Literatura fantastică românească: premiile anului 2011". După o minuţioasă trecere în revistă a premiilor româneşti din domeniul ficţiunii speculative, domnul Crâznic a binevoit să menţioneze şi faptul că în 2011 am primit titlul de doctor în filologie:

"Consider că mai trebuie menţionat Florin Pîtea, care a obţinut titlul de DOCTOR ÎN FILOLOGIE ENGLEZĂ cu o teză despre literatura cyberpunk, Art Wasn’t Quite Crime – The Context, Themes and Consequences of (Post)Cyberpunk Fiction (publicată în 2010). De altfel, Florin Pîtea este un cunoscut scriitor de cyberpunk, romanul său Gangland numărându-se, fără îndoială, printre realizările notabile ale genului."

Sînt onorat de apreciere şi, la rîndul meu, vă recomand articolul domnului Crâznic. În română, articolul integral poate fi parcurs aici, iar în engleză îl puteţi citi aici. Vă doresc lectură plăcută!

(P.S. Fotografia a fost preluată de pe blogul Editurii Vremea. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

miercuri, 15 august 2012

Ţesătorul în suspans

Astă-seară am aflat că a apărut numărul 27 al revistei Suspans în îngrijirea domnului Mircea Pricăjan. Pe lîngă eseuri, interviuri, cronici de carte, cronici de film, povestiri şi schiţe, acest număr conţine şi un articol în care doamna Antuza Genescu discută în paralel două antologii. Articolul se intitulează "Steampunk vs. gotic", iar antologiile discutate sînt Steampunk - A doua revoluţie, respectiv Dincolo de noapte - 12 feţe ale goticului.

Spre surprinderea şi încîntarea mea, doamna Antuza Genescu a făcut şi următoarele observaţii la adresa subsemnatului:

"Florin Pîtea m-a impresionat mai mult cu Văgăuna bântuită decât cu Nostalgia revoluţiei. De remarcat talentul cu care trece de la un registru la altul. Mai demult, spuneam despre el că scrie ca un posedat. De data asta, vorbeşte ca un călugăr. Şi de fiecare dată o face cu har (...)."

M-am bucurat de apreciere. Vă invit şi pe dumneavoastră să parcurgeţi integral articolul aici.

sâmbătă, 11 august 2012

Ţesătorul deschide cartea

Mîine, 12 august, la ora 9, vă invit să urmăriţi emisiunea "Deschide cartea!" pe postul de televiziune H 2.0, care poate fi vizionat online aici: http://2punct0.ro/live/. De această dată, realizatorul şi prezentatorul emisiunii, domnul Alexandru Mironov, i-a invitat în studio pe scriitorul şi antologatorul Oliviu Crâznic şi pe subsemnatul. Ca urmare, în această ediţie a emisiunii "Deschide cartea!" veţi fi îmbiaţi să deschideţi volume precum ...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, Dincolo de noapte sau Anul terminal. Vă doresc vizionare plăcută!

miercuri, 1 august 2012

John Gardner, "The Art of Fiction" (1984)

În 1996, prin amabilitatea domnului Cristian Lăzărescu, am primit cadou un exemplar dintr-o lucrare a lui John Gardner intitulată The Art of Fiction - Notes on Craft for Young Writers (Editura Alfred A. Knopf, New York, 1984). De parcurs, am parcurs acest volum abia în iulie 2012. Şi iată ce am aflat:

The Art of Fiction constă dintr-o introducere, două părţi principale şi un set de exerciţii. Introducerea prezintă succint motivele pentru care autorul a scris cartea, structura cărţii şi importanţa acesteia la cursurile de scriere creativă organizate la unele universităţi americane în anii 1960 şi 1970.

Partea întîi se intitulează "Note asupra teoriei literar-estetice" şi conţine capitole precum "Legea estetică şi misterul artistic", "Aptitudini de bază, gen literar şi literatura ca vis", "Interes şi adevăr" sau "Metaficţiune, deconstrucţie şi improvizaţie".

Partea a doua se numeşte "Note asupra procesului ficţional"şi include capitole ca "Erori obişnuite", "Tehnică" şi "Structurarea intrigii".

Secţiunea de "Exerciţii" cuprinde o gamă variată de subiecte pentru atelierele de creaţie literară, de la scrierea de scurte dialoguri sau pasaje descriptive la structurarea intrigii pentru romane întregi.

Am remarcat pe tot parcursul cărţii concizia prezentării, stitul accesibil şi relevanţa exemplelor (de la Homer şi Dante la Nabokov şi Kafka). Cu toate că Gardner face permanent distincţia între literatura "cultă" şi literatura "populară", pe alocuri are cuvinte de laudă pentru autorii de ficţiune speculativă precum Roger Zelazny sau pentru cei de literatură poliţistă ca Raymond Chandler. Iar observaţiile sale referitoare la caracterizare, stil, suspans sau structurarea intrigii mi-au mers de multe ori la inimă.

După ce am parcurs această lucrare teoretică a lui John Gardner, mărturisesc că mi s-a iscat curiozitatea să citesc un roman fantastic al său, Grendel, pe care cu ani în urmă mi l-a recomandat vechiul meu prieten Mirel Palada. Dar despre Grendel am să vă relatez cu altă ocazie...

marți, 31 iulie 2012

Ţesătorul, cetăţean european

Mîine, 1 august, la orele 23.30, voi apărea pe postul de televiziune H 2.0 în cadrul emisiunii "Românul, cetăţean european", unde, împreună cu doamna Cristina Păiuşan-Nuică, voi discuta despre cărţile mele, inclusiv despre cel mai recent roman al meu, Anul terminal. Vă doresc vizionare plăcută şi vă reamintesc că puteţi viziona postul H 2.0 şi online aici.

luni, 30 iulie 2012

Bruce Sterling, "Global Head" (1992)

La sfîrşitul anului 1996, prin amabilitatea distinsei doamne Raluca Voicu-Arnăuţoiu, am primit cadou un exemplar din cea de-a doua colecţie de proză scurtă a lui Bruce Sterling, Global Head (Phoenix, Editura Orion Books, Londra, 1996). La prima lectură, mi s-a părut un volum de valoare medie, poate mai bun decît romanul Involution Ocean, să spunem, însă cu siguranţă mai slab decît A Good, Old-Fashioned Future. L-am recitit în primele luni ale anului 2012 şi mi-am făcut o părere uşor diferită, din motive care ţin atît de evoluţia cititorului ca persoană, cît şi de evoluţia literaturii ştiinţifico-fantastice în ansamblul ei.

Să vedem împreună despre ce este vorba:

Prima schiţă din volum, „Our Neural Chernobyl”, îi este dedicată lui Greg Bear şi se încadrează în subgenul biopunk. Mai exact, este o metaficţiune – o recenzie fictivă a unei cărţi fictive. Cartea recenzată analizează în perspectivă istorică dezvoltarea unei forme de hacking în biotehnologie, crearea unei substanţe care multiplică dendritele şi se transmite prin fluidele corporale, apoi răspîndirea superinteligenţei printre diverse specii de mamifere şi chiar apariţia unei forme de nemurire. În subtext, „Our Neural Chernobyl” face trimitere la romanul Blood Music de Greg Bear, dar ca formă aminteşte de unele creaţii ale lui Jorge Luis Borges, cel care, în loc să scrie romane, îşi imagina că erau gata scrise... şi le recenza.

„Storming the Cosmos” este o povestire atompunk pe care Bruce Sterling a scris-o în colaborare cu colegul său Rudy Rucker. Protagonistul-narator este un informator KGB ucrainian, Nikita Globov, care e trimis în Tunguska în căutarea motorului unei presupuse nave spaţiale extraterestre. Împreună cu un specialist în rachete, Vlad Zipkin, Nikita călătoreşte în Siberia, trece prin episoade suprarealiste (şi destul de amuzante), iar în cele din urmă, propulsat prin spaţiu şi timp, ajunge în anii 1960 la Paris pentru a vedea la televizor aselenizarea. Povestirea dă dovadă atît de o bună cunoaştere a societăţii sovietice în anii 1950 cît şi de un debordant simţ al umorului.

„The Compassionate, the Digital”, în schimb, pastişează discursurile propagandistice din ţările totalitare. Deşi asemănător ca formă cu tiradele pline de clişee care putau fi citite în Scînteia în anii 1980, textul pretinde a proveni dintr-un viitor în care Uniunea Republicilor Islamice este condusă de un preşedinte-imam, inteligenţele artificiale de pe planetă s-au convertit la mahomedanism, iar în Marea Britanie (denumită aici Regatul Unit al Animalelor) se desfăşoară pe scară largă experimente genetice. Cum discursurile oficiale din mass-media în copilăria şi adolescenţa mea erau saturate de acest tip de limbă de lemn, satira lui Sterling nu mi s-a părut amuzantă, ci mai degrabă înfiorătoare.

„Jim and Irene”, pe de altă parte, e încadrabilă în categoria realismului magic. Personajele principale sînt un vagabond american, specialist în spargerea telefoanelor publice, şi o expatriată rusă, văduva unui savant. Cei doi călătoresc la White Sands, au o revelaţie suprarealistă şi înfiripă o relaţie firavă. Cumva, povestirea aceasta neliniştitoare pare rodul unei colaborări între Ernest Hemingway şi Philip K. Dick.

„The Sword of Damocles” ar putea fi în schimb un monolog umoristic de tip „stand-up comedy”, numai că Bruce Sterling trece de la SF la postmodernism, se joacă cu datele istorice, cu diversele registre stilistice ale limbii engleze şi cu imaginaţia cititorilor pentru a transforma o poveste antică într-o problemă contemporană. Din păcate, cu toate că au trecut două decenii de la publicarea volumului, problema este încă de actualitate...

„Gulf Wars” este mai degrabă o poveste fantastică despre doi soldaţi babilonieni care, într-un război antic, primesc sigilii cu nume de la un mare preot la asediul unei cetăţi. După cîteva milenii, doi soldaţi irakieni găsesc sigiliile şi capătă identitatea străvechilor soldaţi.

„The Shores of Bohemia” este, ca şi „The Beautiful and the Sublime” din volumul Crystal Express, un steampunk plasat în viitorul îndepărtat şi prefigurează în unele privinţe The Diamond Age de Neal Stephenson. În această povestire, protagonistul Rodolphe este un arhitect dintr-o enclavă urbană, Paysage. În ziua în care o construcţie măreaţă e dusă la bun sfîrşit, Rodolphe îl recunoaşte pe un vechi coleg şi prieten, Charles, în persoana unui om sălbăticit. După festivităţi (şi după ce soţia îl părăseşte), Rodolphe decide că tinereţea lui s-a încheiat, părăseşte comunitatea steampunk Paysage şi pleacă în sălbăticie pentru a i se alătura societăţii principale, Convenţia, care se bazează în principal pe nanomecanisme. Probabil că povestirea aceasta e mult mai apreciată acum, după revirimentul curentului steampunk, decît a fost în 1990, cînd a apărut mai întîi pe piaţa literară. Pe de altă parte, detaliile steampunk probabil că au o legătură cu un roman scris de Bruce Sterling împreună cu William Gibson în acea perioadă (The Difference Engine, mai exact), iar referirile repetate la enclavele boeme reflectă preocupări de durată ale lui Sterling în privinţa acestui subiect, preocupări manifestate şi în unele lucrări de nonficţiune ale sale.

Dacă „The Shores of Bohemia” este plasată într-un viitor îndepărtat şi prosper, următoarea povestire din volum, „The Moral Bullet”, se petrece în viitorul apropiat, pe un fundal de colaps social şi de anarhie. Mai precis, Bruce Sterling şi John Kessel au imaginat o situaţie paradoxală în care descoperirea şi distribuirea unui medicament care întinereşte şi însănătoşeşte a dus la sfîşierea societăţii americane, război civil, atrocităţi şi masacre. Protagonistul, un savant reîntinerit, e căutat de autorităţi europene pentru a ajuta la descoperirea altui medicament – unul care să le amplifice oamenilor empatia şi generozitatea, pentru a pune capăt conflictului generalizat. Dacă, atunci cînd am parcurs prima oară volumul, „The Moral Bullet” nu m-a interesat prea mult, la a doua lectură textul mi s-a părut un excelent precursor al curentului „greenpunk”, aflat în vogă de vreo trei ani încoace. Nu ar fi prima oară cînd Bruce Sterling a devansat un subgen al literaturii ştiinţifico-fantastice – şi nici ultima.

„The Unthinkable”, pe de altă parte, anticipează un subgen al literaturii fantastice pe care Charles Stross avea să îl facă celebru în primul deceniu al secolului al douăzeci şi unulea – un hibrid între literatura de spionaj şi literatura de groază. În această schiţă, doi agenţi din serviciile secrete, unul american, celălalt rus, se întîlnesc la încheierea Războiului Rece în Elveţia pentru a sta prieteneşte de vorbă la un pahar de vodcă. Treptat, din discuţia lor, cititorii înţeleg că în acea lume ficţională Războiul Rece s-a purtat cu vasilisci, gorgone, djinni, ba pe alocuri cu puterea de nestăvilit a Zeilor Străvechi de dincolo de adîncurile cosmice. Şi cine ar putea spune că a rămas necontaminat după ce a avut de-a face cu asemenea grozăvii?

„We See Things Differently” a fost discutată destul de des în unele cercuri după atacurile de la 11 septembrie 2011. Protagonistul-narator se prezintă drept jurnalist de la o publicaţie din Cairo şi, într-un viitor apropiat în care economia americană a colapsat, iar lumea e dominată de un califat arab imens, călătoreşte la Miami pentru a-l intervieva pe un cîntăreţ de muzică rock, Tom Boston. Protagonistul îl convinge pe cîntăreţ să prizeze cocaină cu el, iar după ce îl însoţeşte pe Tom Boston în turneu se reîntoarce în ţara sa de origine. Finalul dezvăluie că protagonistul l-a infectat pe cîntăreţul american cu o formă de cancer favorizată de un virus. Scopul unei asemenea acţiuni a fost eliminarea unui potenţial lider carismatic care ar fi condus America înapoi spre putere, prosperitate şi strălucire, iar sacrificiul de sine al protagonistului e văzut ca un preţ mic plătit pentru atingerea unui scop important. Din păcate, proliferarea atentatelor sinucigaşe din realitate face ca povestirea „We See Things Differently” să îşi păstreze relevanţa şi în prezent.

Următoare povestire din volum, „Hollywood Kremlin”, îl aduce pentru prima dată în scenă pe Leggy Starlitz, un personaj care ulterior avea să mai apară în volumul A Good, Old-Fashioned Future şi în romanul Zeitgeist. Povestirea e plasată în Azerbaijan, în perioada de colaps a Uniunii Sovietice de la finalul anilor 1980, iar Leggy Starlitz se ocupă cu afaceri pe piaţa neagră, în parteneriat cu pilotul militar Pulat Romanevich Khoklov. Scrisă pe un ton alert şi amuzant, povestea conţine şi un dram de fantastic, căci Starlitz are o îndemînare aproape supranaturală de a repara diverse dispozitive şi de a învîrti banii.

Povestirea „Are You for 86?” îl are ca protagonist tot pe Leggy Stralitz, de această dată ca traficant al medicamentului RU486 în Statele Unite ale Americii, în compania a două feministe. Cele trei personaje sînt urmărite de activişti de dreapta, care se opun avorturilor, iar la momentul unei tranzacţii cu o formaţie feminină niponă, 90s Girl, sînt prinse în capcană într-un templu din Salt Lake City. Din fericire, activiştii de dreapta sînt arestaţi de agenţi ai Serviciului Secret, iar Leggy Starlitz şi însoţitoarele sale scapă cu bine. Ca şi povestirea dinainte, „Are You for 86?” este antrenantă şi amuzantă. Pe de altă parte, multe dintre informaţiile strecurate în text despre furtul de servicii telefonice, despre infracţiunile cu ajutorul calculatoarelor şi despre implicarea Serviciului Secret în combaterea acestor activităţi au fost tratate mai pe larg şi mai sistematic în volumul de nonficţiune The Hacker Crackdown pe care Bruce Sterling l-a publicat în aceeaşi perioadă.

Ultima povestire din volum, „Dori Bangs”, este o fantezie amară. Sterling prezintă note biografice despre două persoane reale, Lester Bangs şi Dori Seda. Cel dintîi, critic muzical, a creat sintagma „punk rock”. Cea de-a doua a creat romane grafice în San Francisco. Ambii au pierit din cauza gripei tratate necorespunzător.

Sterling imaginează o poveste în care cei doi fac cunoştinţă, călătoresc prin America, se căsătoresc, se stabilesc în Kansas City şi au o relaţie turbulentă. După decesul lui Lester, în 2015, Dori are o viziune a copilului lor nenăscut şi o revelaţie asupra rostului artei pe lume, apoi, în anii bătrîneţii, devine o peisagistă specialistă în acuarele. Iar în final naratorul ne asigură că povestea nu a fost decît o închipuire pe hîrtie pentru a acoperi găurile pe care cei doi le-au lăsat în ţesătura lumii prin dispariţia lor prematură.

Pe ansamblu, Global Head este probabil mai de apreciat acum, în condiţiile revirimentului subgenului steampunk şi ale ascensiunii subgenului greenpunk, decît a fost la vremea publicării. De asemenea, după intensificarea activităţilor teroriste la începutul mileniului, unele proze scurte conţinute în acest volum au ajuns să fie relevante pentru lumea în care trăim. În concluzie, cu toate că Global Head nu este cel mai bun volum de proză scurtă al lui Bruce Sterling, totuşi merită timpul şi atenţia cititorilor. Bună parte dintre povestirile din acest volum au fost republicate în masiva colecţie retrospectivă Ascendancies.

Însă despre asta vom discuta cu altă ocazie.

sâmbătă, 21 iulie 2012

Jean Rabe & Martin H. Greenberg (antologatori), "Steampunk'd" (2010)

Vă relatam aici că, spre finalul lunii mai 2011, prin amabilitatea lui Bogdan Tudor Bucheru şi a soţiei sale, Kelly Bucheru, am primit cadou o mulţime de cărţi. Dintre acestea, în iulie 2012 am parcurs o antologie realizată de Jean Rabe şi Martin H. Greenberg, Steampunk'd (Editura DAW, New York, 2010). Şi iată ce am aflat:

Introducerea este scrisă de Jean Rabe şi prezintă atît subgenul steampunk cît şi amintirile antologatoarei despre descoperirea romanelor lui Jules Verne în copilărie. Poate că este cea mai concisă dintre introducerile scrise vreodată pentru o antologie steampunk, însă este fermecătoare.

Prima povestire, "Chance Corrigan and the Tick-Tock King of the Nile" îi aparţine lui Michael A. Stackpole. Protagonistul, Chance Corrigan, este un inginer de excepţie pe care agenţii unui antreprenor, Alexander Gavrilis, îl răpesc şi îl conving să lucreze la construirea unui baraj pe Nil, lîngă Assuan. Mai multe conspiraţii sînt dezvăluite, inclusiv una legată de descendenţii îndepărtaţi ai dinastiei Ptolemeilor, iar confruntarea din finalul povestirii, cu arahnoizi electro-mecanici, este memorabilă.

"Foggy Goggles" de Donald J. Bingle este poate cea mai agreabilă povestire din volum - scrisă în tradiţia poveştilor gogonate americane în care excela Mark Twain. Protagonistul, Gavin Ulysses Densmore, călătoreşte cu aeronava de la New York la o localitate obscură, Las Vegas, pentru a intervieva un inventator excentric, doctor Merganser. Acesta din urmă a proiectat şi construit aparate pentru răcorirea aerului din locuinţe, iar efectul secundar, după adoptarea de către localnici a acestei tehnologii, este că împrejurimile orăşelului Las Vegas s-au transformat într-o junglă luxuriantă.

"The Battle of Cumberland Gap" de William C. Dietz se petrece într-o lume ucronică în care Revoluţia Americană a eşuat, Napoleon Bonaparte a cîştigat bătălia de la Waterloo, iar în 1830 Marea Armată luptă cu trupele britanice pentru controlul unor zăcăminte de cărbune în Kentucky, Virginia şi Tennessee. Povestirea este spectaculoasă, cu multe lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, şi este cea mai reuşită din antologie.

""Portrait of a Lady in a Monocle" de Jody Lynn Nye este de asemenea foarte reuşită. Protagonista, Penelope Garfeld, a fost nedreptăţită de către fostul său logodnic, care i-a furat planurile unei invenţii şi, pe baza prototipului pe care l-a construit, a cîştigat recunoaştere ştiinţifică şi faimă. Dornică de dreptate, Penelope foloseşte un alt dispozitiv inventat de ea, un monoclu hipnotic, pentru a-l da în vileag în public pe antagonist.

"Foretold" de Bradley P. Beaulieu este o povestire exotică. Personajul principal este un clarvăzător, Maksim Vadimov, care însoţeşte prin Munţii Ural un echipaj de prospectori în căutarea unor meteoriţi bogaţi în metale rare. Pe de o parte, echipajul se confruntă cu atacurile unor piraţi şi cu concurenţa. Pe de altă parte, poziţia lui Maks în cadrul expediţiei pare să fie pusă în pericol de ucenicul său, Yevgeniy Udmanoslov. Iar fratele lui Maks, într-o răsturnare de situaţie, se dovedeşte a fi un trădător. Şi surprizele din poveste încă nu s-au terminat...

"The Echoer" de Dean Leggett este relatat la persoana întîi de protagonistul-narator, Brandon Peter Lynch, care, împreună cu doi colegi, călătoreşte prin Texas în căutarea iubitei şi construieşte un dirijabil pe care îl proiectaseră împreună, Echoer. Iar iubita lui, Allison, are o contribuţie crucială la reproiectarea uni angrenaj pentru sistemul de ghidare al dirijabilului.

"Of a Feather" de Stephen D. Sullivan aminteşte de Lumea pierdută a lui Sir Arthur Conan Doyle. Protagonista-naratoare, Kitty Chapman-Challenger, şi însoţitorii săi călătoresc prin jungla amazoniană pentru a găsi şi fotografia exemplare vii de ranodon. Planurile lor sînt primejduite de o agentă rusă telepată, colonel Pavlina Ivanova, şi de echipajul ei de neandertalieni. Chiar dacă intriga povestirii este plină de evenimente spectaculoase, scriitura este cam simplistă.

"Scourge of the Spoils" de Matthew P. Mayo se încadrează în subgenul Weird West. Protagonista Constance Gatterling pleacă prin ţinuturi vest-americane, este abandonată de ghidul Tico, drogată şi jefuită de inventatorul Doctor Ocularius, apoi salvată de şeriful Rollicker. Din păcate, în confruntarea de final, din orăşelul Rankton, tot ghidul trădător are cîştig de cauză...

"Edison Kinetic Light & Steam Power" de C.A. Verstraete este o ucronie în care Thomas Edison are o soră la fel de inteligentă şi inventivă ca el, numită Alva. Din păcate, inventivitatea lor este îngrădită de legile unui partid politic aflat la putere, Partidul Puritan, iar cea mai recentă invenţie a lui Edison, becul electric cu filament incandescent, poate fi făcută publică abia după ce vine la putere Partidul Inventatorilor. În final, sora şi fratele, inspiraţi de corespondenţa cu un britanic (un anume H.G. Wells), construiesc o maşină pentru călătorit în timp.

"The Nubian Queen" de Paul Genesse m-a dus cu gîndul la 2484 Quirinal Avenue de Sebastian A. Corn. În această ucronie, Marc Antoniu şi Cleopatra au căştigat bătălia de la Actium, iar egiptenii au cucerit şi distrus Roma, instaurînd un Imperiu Egiptean care se întinde din Africa pînă în Rusia şi din Iudeea pînă la Atlantic. Cum, începînd din secolul al paisprezecelea, s-a instalat o nouă glaciaţiune care a acoperit cu gheţari cea mai mare parte a Europei, în fictivul secol al nouăsprezecelea în care se petrece acţiunea povestirii superputerile mondiale sînt Egiptul şi Nubia. Protagonista, regina de facto a Nubiei, este ameninţată cu invazia trupelor egiptene, silită să se mărite cu un rege al Greciei, vasal al faraonului egiptean, expusă unor tentative de asasinat şi urmărită de pericole. Deşi înţesată de aeronave, dispozitive mecanice şi alte elemente de recuzită specifice subgenului steampunk, "The Nubian Queen" e departe de filonul principal al subgenului. Singurul ecou din secolul al nousăprezecelea aşa cum îl ştim este că Farul din Alexandria a fost reconstruit din fier forjat de un imigrant numit... Alexandre Gustave Ivvel.

"Opals from Sydney" de Mary Louise Eklund se încadrează mai degrabă în latura science fantasy a literaturii steampunk. Protagonista, Lady Sydney Espear, este contactată de un om de afaceri, Johnny Plebeman, pentru a oferi opale cu care să fie animaţi valeţi mecanici. Plebeman este însă atacat şi răpit, iar Lady Esper trimite trei valeţi mecanici prototip pentru a-l salva. Povestirea este scrisă decent, dar nu spectaculos, însă mi-a făcut plăcere să descopăr în ea referiri intertextuale la o anumită Gheară a Destinului, care m-a trimis cu gîndul la Gheara Conciliatorului.

"The Whisperer" de Marc Tassin este ceva mai aproape de filonul principal steampunk, întrucît acţiunea este plasată în Londra edwardiană. Protagonistul, Avery, are puterea de a determina lucrurile (şi, în unele cazuri, oamenii) să facă ceea ce doreşte şoptindu-le. Cei asemenea lui sînt căutaţi şi întemniţaţi de autorităţi, însă Avery doreşte cu disperare să o revadă pe iubita lui, Lily - chiar dacă pentru asta trebuie să îi şoptească pînă şi Pămîntului să se cutremure...

"Imperial Changeling" de Skip şi Penny Williams pleacă de la premisa că membri ai familiilor monarhice din Europa, precum Elisabeta de Habsburg, fie provin de pe tărîmul zînelor, fie descind din strămoşi veniţi de acolo. Sosirea maşinăriilor industriale cu aburi secătuieşte însă energia magică, porţile către celălalt tărîm se închid una cîte una, în special sub influenţa unui agent american, colonelul Ames, iar Elisabeta, împărăteasa Austro-Ungariei, trebuie să îi salveze atît pe prinţul moştenitor cît şi pe numeroşi aristocraţi austrieci de la tentative de asasinat cu... ceasuri de buzunar-capcană.

"The Transmogrification Ray" de Robert E. Vardeman îl are ca personaj principal pe un inventator, Francis Barstow, care încearcă să construiască un dispozitiv a cărui rază transmută plumbul în aur. Unul dintre angajaţii săi caută însă să fure planurile invenţiei pentru ca dispozitivul să fie folosit ca armă, iar prototipul, cînd este probat, creează accidental o gaură neagră care începe să absoarbă materia din jur. Din fericire, protagonistul este salvat cu un dirijabil de către o agentă a Alianţei Franco-Britanice, iar planurile dispozitivului de transmutare sînt stocate în memoria fotografică a unui cîine mecanic. (Ca o invitaţie la recitire, ultima povestire conţine o conexiune intertextuală cu cea dintîi, o referire la dispozitivele magnetice patentate de americanul Chance Corrigan cu un an mai înainte.)

Pe ansamblu, Steampunk'd s-a dovedit a fi o lectură agreabilă, ca şi Extraordinary Engines. Una sau două dintre povestiri probabil vor merita recitite cîndva, iar eu abia aştept să compar această antologie cu altele, precum Steampunk sau Steampunk II: Steampunk Reloaded a soţilor Ann şi Jeff Vandermeer. Însă despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie...

luni, 16 iulie 2012

Ţesătorul, oaia neagră a SF-ului?

La iniţiativa doamnei Codrina Carmen Bâzu şi a domnului Adrian Bănuţă, marţi, 17 iulie, la localul Oaia neagră de pe Strada Constantin F. Robescu, nr. 14, se vor deschide lucrările unui cenaclu de literatură SF. Pentru prima şedinţă, care va avea loc la ora 20.00, am fost invitat ca să citesc din romanul meu recent apărut, Anul terminal. La eveniment va participa şi editorul Cristian Cârstoiu. Vă aştept cu plăcere şi pe dumneavoastră.

duminică, 15 iulie 2012

William Gibson, "Distrust That Particular Flavor" (2012)

În 2012, prin amabilitatea vechiului meu prieten Liviu Moldovan, am avut ocazia să parcurg cel mai recent volum publicat de William Gibson, Distrust That Particular Flavor (Editura Penguin, New York, 2012). Am citit volumul într-o zi şi jumătate. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Distrust That Particular Flavor reuneşte articole publicate de William Gibson din 1989 pînă în 2011. Unele dintre acestea sînt de mică întindere - prezentări de albume muzicale sau prefeţe pentru cărţi. În prima categorie s-ar înscrie "Any 'Mount of World", în cea de-a doua - "Terminal City" sau "An Invitation" (o prefaţă la o culegere cu texte de Jorge Luis Borges care precis i-ar spune multe lui Mirel "Turambar" Palada).

Alte articole sînt destul de mari, precum cele scrise pentru revista Wired. Dintre acestea aş aminti "Disneyland with the Death Penalty" (despre Singapore) şi "My Own Private Tokyo".

Unele sînt transcrieri ale unor discursuri publice, susţinute la diverse evenimente. "Talk for Book Expo, New York" s-ar înscrie în această categorie, ca şi "Up the Line", discurs ţinut la Ziua Digitală a Asociaţiei Regizorilor din America în 2003.

Altele au fost publicate inţial pe site-ul autorului, precum "Mr. Buk's Window" - unul dintre cele mai "gibsoniene" texte din volum. Dar de regulă articolele au apărut în publicaţii care de care mai prestigioase - Time, The New York Times, The Observer, Forbes, Tate, Rolling Stone, Wired.

Unele articole explorează zone idiosincratice de preocupări ale autorului, precum "My Obsession", despre licitaţiile online pentru ceasuri de epocă. Altele discută chestiuni de ordin istoric ("Modern Boys and Mobile Girls"), regional ("Shiny Balls of Mud: Hikaru Dorodango and Tokyu Hands") sau global ("Will We Have Computer Chips in Our Heads?"). Cîteva sînt extrem de personale, precum "Rocket Radio" sau "Time Machine Cuba". Altele sînt mai degrabă generice, deşi relevante, ca "William Gibson's Filmless Festival".

Pe ansamblu, mi-a făcut mai multă plăcere să citesc volumul acesta de non-ficţiune decît cele mai recente trei romane ale lui William Gibson laolaltă. Cu siguranţă că, prin ochii acestui autor, lumea reală arată cu mult mai straniu decît am crede. Iar Distrust That Particular Flavor, în felul său, ne împărtăşeşte fragmente din această viziune specială, nepereche. Poate că cel mai bine se poate savura primul volum de nonficţiune al lui Gibson în paralel cu colecţia de articole publicate în revista Wired de colegul şi prietenul său, Bruce Sterling. Dar despre setul acela de articole am să vă relatez cu altă ocazie...

vineri, 13 iulie 2012

Ţesătorul în Helion Online

Ieri am aflat despre apariţia numărului 23, iunie-iulie, din revista Helion Online. Editorialul este semnat de criticul literar Cătălin Badea-Gheracostea şi se intitulează "Cîteva cărţi, cîteva tendinţe". Între alte apariţii recente, precum antologia Dincolo de noapte îngrijită de Oliviu Crâznic, Floarea de loldilal de Ana-Veronica Mircea sau Skipper de interzonă de Sebastian A. Corn, domnul Badea-Gheracostea discută şi cîteva aspecte legate de romanul meu Anul terminal:

"Revenind la cărțile scoase în direcțiile divergente de mai sus, sunt cel puțin patru de care trebuie vorbit mai mult. Dinspre “miezul greu” vin Skipper de interzonă a lui Sebastian A. Corn și deja menționata antologie Dincolo de noapte. Dinspre “marginea marginii” – dacă încă se acceptă marginalitatea SF-ului - adică dinspre bibliotecă și universitate, vin Introducere în fantasticul de interpretare a lui Cosmin Perța și Anul terminal de Florin Pîtea. Chiar dacă Introducerea… a apărut în 2011, adevărata ei lansare a fost acum, pentru marele public. După o listă de lecturi care lărgește orizontul ficțiunii speculative, Cosmin Perța lansează o analiză bazată pe concepte noi, foarte bine introduse. Nu se va mai putea face critică actuală, fie ea și pe texte autohtone “recuperatoare”, fără termenii lui Perța. De asemenea, cred că deja Dincolo de noapte a umplut un interval de așteptare întocmai cum Steampunk. A doua revoluție a făcut anul trecut. Ultimele două cărți din lista mea scurtissimă, Skipper…-ul și Anul…, deși provenite, după cum am spus, din zone intenționale divergente, atât auctoriale, cât mai ales editoriale, sunt foarte, foarte asemănătoare – cel puțin în ochii mei. Amândouă sunt lecturi grele, Corn și Pîtea mizează pe inteligența cititorului lor, primul lăsând ne-explicitate o bună parte din conceptele sale prin care își crează lumea și conflictele ei, al doilea printr-o foarte documentată experiență argotică. Dacă sugestia la Corn, în ritmul infernal al acțiunii cu care ne-a obișnuit, trimite într-o poetică nobilă, la un pas de ermetism – paradoxul receptării fiind total -, expresia goală a lui Pîtea, într-un crescendo al acțiunii, trimite la folclorul urban, la un pas de textele hip-hop sau grunge – într-un nu mai puțin complet paradox al receptării. Ambii romancieri contrazic imaginea pe care fandomul o are despre ei, dar este foarte bine, fiindcă nu doar fandomul trebuie să îi citească!"

Vă invit să parcurgeţi articolul integral aici.

Tot în numărul 23 al revistei Helion Online am descoperit, în rubrica "Ştiri SF", un anunţ referitor la lansarea noului meu roman. Anunţul se intitulează chiar Anul terminal şi începe astfel:

"Florin Pitea cu ANUL TERMINAL, apărut de curând la editura bucureșteană Adiosfera, fosta Diasferă, editura condusă de Cristian Cârstoiu, este cartea cea mai bine prizată din lunile mai și iunie."

Continuarea vă invit să o citiţi aici.

În încheiere, ţin să le mulţumesc domnului Cătălin Badea-Gheracostea şi confraţilor mei din redacţia Helion Online pentru bunăvoinţă şi apreciere.

miercuri, 11 iulie 2012

50 000 de vizite la Ţesătorul

Dragii mei, astăzi am aflat din secţiunea de statistici a site-ului Blogger că blogul Ţesătorul a primit, din mai 2008 încoace, peste 50 000 de vizite. Sînt foarte fericit şi ţin să vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care aţi tratat acest jurnal public de idei.

În primul rînd doresc să le mulţumesc abonaţilor, celor care s-au înscris pe blog pentru a-l urmări permanent. Aş vrea să le mulţumesc şi colegilor bloggeri care au făcut schimb de link-uri cu Ţesătorul - în special lui Mirel "Turambar" Palada, de pe blogul căruia mi-au sosit nu mai puţin de 2318 vizite. Ţin să le mulţumesc publicaţiilor online care au pus link-uri permanente către Ţesătorul - mai ales Galileo Online, SRSFF şi Gazeta SF. Şi ţin să îi mulţumesc fiecărui vizitator care, după ce a citit un articol de aici, a binevoit să îl recomande mai departe şi altora.

Am o datorie morală cu totul specială faţă de bunul meu prieten Tudor Popa - cel care a creat nu numai coperte şi sigle pentru toate cărţile pe care le-am publicat pînă acum, ci şi două frontispicii superbe pentru acest blog. Oricît de mult îi voi mulţumi, niciodată nu va fi îndeajuns.

Dintre postări, de departe cea mai populară s-a dovedit cea despre romanul Cişmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru (1495 vizite), iar dintre cuvintele-cheie care au adus vizitatori pe acest blog, mai popular a fost numele lui Oliviu Crâznic (164 vizite) decît cel de Florin Pîtea (140 vizite).

Lunile cu cei mai mulţi vizitatori au fost iunie 2010 (4651 vizite) şi iunie 2012 (4194 vizite). În primul caz, probabil că vizitatorii au fost atraşi de reportajul pe care l-am scris după Sonisphere. În cel de-al doilea - de lansarea celui de-al doilea roman al meu, Anul terminal.

Interesant este însă că vizitele au sosit nu numai din România, ci şi din Statele Unite ale Americii (3876), Rusia (2070), Olanda (1179), Franţa, Germania, Belgia, Marea Britanie, Republica Moldova şi Canada. Acesta este poate cel mai încurajator rezultat al eforturilor mele din noiembrie 2007 încoace.

În rest, vă doresc tuturor, fie că sînteţi abonaţi pe blogul meu sau doar vizitatori întîmplători, să fiţi sănătoşi şi cînd se vor fi adunat cinci sute de mii de vizite la Ţesătorul. Sau cinci milioane. Construiesc terenuri de joacă pentru imaginaţie, e adevărat. Însă imaginaţia cu care veniţi în vizită pe aceste terenuri este a dumneavoastră...

Ţesătorul la gazetă

Am aflat cu plăcere că a apărut numărul 19 al Gazetei SF. Printre proze, articole, interviuri, cronici de film, veţi descoperi acolo şi o rubrică nouă, intitulată "Autorul îşi prezintă cartea". La invitaţia domnului George Sagy Sauciuc, căruia îi mulţumesc pe această cale, am relatat cum romanul meu Anul terminal a evoluat de la idee la volum publicat. Articolul îl puteţi parcurge aici.

În acelaşi număr al Gazetei SF a apărut şi o recenzie pe care am scris-o pe marginea unui roman recent al lui Walter Jon Williams, This Is Not a Game. Vă invit să o parcurgeţi aici.

marți, 10 iulie 2012

Terry Pratchett, "The Wee Free Men" (2003)

Nu mai ţin minte cînd am cumpărat un exemplar din romanul lui Terry Pratchett The Wee Free Men (Editura Corgi, Londra, 2004). Ştiu sigur că l-am achiziţionat de la importatorii mei preferaţi, din Librăria Nautilus, http://nautilus.ro/. De parcurs, l-am parcurs abia în 2012, după o absenţă prea îndelungată de pe Lumea Disc. Şi iată ce am aflat:

The Wee Free Men este primul dintr-o subserie dedicată copiilor. Personajul principal este o fetiţă, Tiffany Aching, dintr-o comunitate rurală a Lumii Disc situată pe un deal de cretă. (Departe sub straturile de cretă se află cremene, dar asta e altă poveste.) Tiffany descoperă că diverse creaturi din lumi paralele au început să se strecoare în lumea ei, aşa încît, înarmată cu o tigaie şi folosindu-şi fratele mai mic pe post de momeală, se confruntă cu un monstru acvatic. O bandă de spiriduşi care arată şi se poartă ca nişte scoţieni caricaturali se aliază cu protagonista.

Iar Tiffany Aching descoperă că are nevoie de aliaţi - pentru că o crăiasă a elfilor îi răpeşte fratele şi-l duce într-o lume paralelă, iernatică şi clădită din vise întreţesute. Cu mult curaj, isteţime, putere dată de cremenea din zona natală şi învăţături de la o bunică vrăjitoare, Tiffany reuşeşte să îi salveze din lumea crăiesei elfilor atît pe fratele ei cît şi pe fiul baronului. În cele din urmă, cîteva vrăjitoare, printre care Granny Weatherwax şi Nanny Ogg, vin să o felicite pentru izbîndă şi să îi ureze bun venit în şcoala pentru vrăjitoare.

La încheierea lecturii am stat şi m-am gîndit puţin dacă să iau la citit următorul roman din subserie (deocamdată sînt patru cărţi despre Tiffany Aching), sau un roman Discworld destinat celor mari, sau... Cumva, a fost vizibil efortul autorului de a pune laolaltă învăţături frumoase şi amuzament adaptat copiilor. Nu sînt sigur că rezultatul e dintre cele fericite. (Îmi veţi spune că nu fac parte din publicul ţintă. Asta e situaţia...)

Chiar şi aşa, unele porţiuni ale cărţii sînt memorabile, precum întîmplarea în care bunicuţa Aching se confruntă cu baronul în privinţa unui cîine de vînătoare care atacase o oaie. Lecţia despre oile care pot la rîndul lor să atace cîinii este magistral realizată şi de neuitat.

Şi m-am bucurat să le revăd pe Granny Weatherwax şi pe Nanny Ogg, fie şi în roluri episodice. Din păcate, de prea mulţi ani, aceste personaje minunate au intrat într-un con de umbră. Îmi era dor de ele...

Poate ar trebui să adaug că există o ediţie română a acestui roman, Scoţiduşii liberi, apărută la Corint Junior în 2006 în traducerea Cristinei Jinga. Şi că următorul roman din subseria despre Tiffany Aching se numeşte A Hat Full of Sky. Dar despre acela vom vorbi cu alt prilej...

duminică, 8 iulie 2012

Haită de lupi sau relansare?

Vineri, 6 iulie, prin amabilitatea lui Vlad Niculescu, am relansat la Librăria Engleză Anthony Frost cel mai recent roman al meu, Anul terminal. Printre participanţi s-a numărat şi scriitorul Ovidiu Petcu, împreună cu familia. Am prezentat romanul, am dat autografe, după care am sărbătorit evenimentul într-o companie cît se poate de agreabilă.

Sîmbătă, 7 iulie, în schimb, am participat la cea mai recentă şedinţă a cenaclului Wolf's Pack, găzduită şi moderată de Lucian Cristian Oancea.

Ne-au încîntat cu traduceri din romane în curs de apariţie soţii Ştefan şi Cristina Ghidoveanu. Unii dintre dumneavoastră probabil se vor bucura să afle că va apărea al doilea volum dintr-o trilogie de James Patterson, alţii - că ni se pregăteşte o traducere dintr-un roman îndelung aşteptat al lui Philip K. Dick.

Apoi am citit cîteva extrase din noua mea nuvelă, "Drifter", pe care sper să o văd publicată în volum pe parcursul acestui an. Reacţiile publicului au fost foarte pozitive.

Printre participanţi i-am remarcat pe scriitoarea Roxana Brânceanu, pe scriitorul Ovidiu Petcu şi pe Eugen Lenghel, vicepreşedintele SRSFF. Le mulţumesc încă o dată gazdelor şi celorlalţi participanţi pentru compania agreabilă, iar lui Lucian Oancea îi urez şi pe această cale viaţă lungă, sănătate şi fericire - pentru că şi-a aniversat ziua de naştere la Wolf's Pack.

Aştept cu plăcere reluarea lucrărilor cenaclului în septembrie.

"We meet again, Dr... Pîtea?"

(P.S. Imaginile care însoţesc postarea au fost realizate de Loredana Frăţilă-Cristescu şi de Vlad Niculescu, cărora le mulţumesc pe această cale pentru amabilitate. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)