Hugo Pratt, "J'avais un rendez-vous" (1994)

Imagine preluată de pe situl Livre.fnac.com

Spre finalul lunii februarie 2022, prin amabilitatea domnului director Vlad Niculescu și a colegilor săi de la Librăria Cărturești, am achiziționat, la preț promoțional, un exemplar dintr-un volum de Hugo Pratt intitulat J'avais un rendez-vous (editua Le Tripode, Paris, 2021, postfață de Patrizia Zanotti, traducere în franceză de Anne Thielen). L-am parcurs într-o săptămână.

Și iată ce am aflat:

J'avais un rendez-vous începe cu o notă asupra ediției din 2021, unde se prezintă succint istoria volumului, publicat în două ediții italiene și două ediții franceze, precum și conținutul acestuia.

Urmează lucrarea propriu-zisă, în care artistul grafic Hugo Pratt (1927 - 1995) prezintă, în capitole succesive, un ultim periplu pe care l-a făcut în insulele Oceanului Pacific în 1992. Astfel, "Invitația" rememorează lecturi din copilăria autorului privitoare la acele insule, precum și câteva pelicule cinematografice referitoare la acel subiect.

"Rapa Nui" tratează despre vizita făcută de autor pe Insula Paștelui, dar și despre navigatorii europeni care au explorat acea insulă, precum și despre Felix von Luckner, un corsar german care, la comanda unui velier, a luptat împotriva Antantei în vremea Primului Război Mondial.

"Rarotonga" relatează povestea regăsirii epavei Bounty lângă insula Pitcairn, apoi istoria velierului Yankee și vizita făcută de Hugo Pratt în Insulele lui Cook pe urmele acelui velier.

"Pago Pago", în schimb, se ocupă de un subiect literar - nuvela "Ploaia" de Somerset Maugham, ecranizată de două ori, cu acțiunea plasată în Insulele Samoa Americane - și autorul relatează cum a călătorit la fața locului în căutarea clădirilor, peisajelor și atmosferei exotice din nuvelă.

"Apia" tratează despre vizita în Insulele Samoa Occidentale, cu subcapitole dedicate unor personalități legate de istoria insulei, precum Aggie Grey (întemeietoarea unui hotel), romancierul britanic Robert Louis Stevenson sau piratul american Bully Hayes.

"Noua Irlandă" relatează biografia aventuroasă a Emmei Coe, născută în Apia, educată la Sydney și la San Francisco, exilată în Insulele lui Bismark, decisă să devină regină a unor insule în vremea Primului Război Mondial, iar, după un periplu european, decedată la Monte Carlo.

Volumul se încheie cu o postfață, "Călătorind cu Hugo Pratt", scrisă de Patrizia Zanotti, unde sunt relatate elemente anecdotice din periplul celor doi prin insulele Oceanului Pacific - inclusiv o întâlnire improbabilă cu doi militari din marina franceză care erau pasionați de benzile desenate cu Corto Maltese - și cu un tabel cronologic, intitulat "Eternul călător - Hugo Pratt în câteva date".

Impresia de ansamblu a acestui volum este extraordinară. Pe de o parte, prezentarea grafică este excepțională - copertă cartonată în policromie, format mare (A4), hârtie de bună calitate, o puzderie de ilustrații și de fotografii, tehoredactare aerisită, ba chiar și o reproducere, pe carton, a unei picturi de Hugo Pratt. Deloc întâmplător, printre paginile cu text sunt strecurate lucrări în acuarelă și în tuș, schițe, ilustrații din vechi enciclopedii, hărți din atlase victoriene, dar și planșe din benzile desenate ale lui Hugo Pratt, dintre care multe sunt inedite.

Pe de altă parte, în manieră tipic postomodernă, granițele dintre realitate și ficțiune sunt estompate. Astfel, paginile în care apare Corto Maltese sunt mai numeroase decât cele unde sunt reproduse fotografii cu Hugo Pratt (ba chiar și pe copertă se vede romanticul aventurier ficțional, mai degrabă decât creatorul său). Elementele (auto)biografice din text sunt inextricabil legate de experiențe culturale cu scrieri de Robert Louis Stevenson, Herman Melville, Jack London, Joseph Conrad și Somerset Maugham (dealtfel, în volum sunt reproduse planșe din benzile desenate realizate de Hugo Pratt după Comoara din insulă și Răpit de pirați). Schițele biografice dedicate răzvrătiților, corsarilor, aventurierilor și piraților par să fie extrase dintr-o ediție obscură a Istoriei universale a infamiei, descoperită în labirintul Bibliotecii Babel. Iar peregrinările artistului grafic, din Veneția în Etiopia, din Argentina în Marea Britanie și Irlanda, din Franța în Satele Unite ale Americii și în Canada, din Maroc în Angola și din Elveția în insulele Oceanului Pacific, nu sunt cu nimic mai prejos față de călătoriile extraordinare ale lui Corto Maltese.

Am întors ultima filă a volumului J'avais un rendez-vous cu admirație pentru grija cu care a fost realizat și prezentat, cu multă recunoștință față de domnul Vlad Niculescu, care mi-a oferit prilejul să achiziționez un exemplar, și cu dorința de a relua lectura albumelor BD despre Corto Maltese - de această dată, urmând cronologia internă a evenimentelor din intrigă.

Însă, despre acelea, rămâne să discutăm pe larg cu alte prilejuri tot aici, la Țesătorul.

 

(Cel mai recent volum al meu, Motorul de căutare, a apărut în decembrie 2020 la editura Crux Publishing și poate fi comandat aici.)