Sean Egan, "Pink Floyd - Glorious Torment" (2013)

În urmă cu mai bine de un an, în decembrie 2016, am achiziționat la preț promoțional, de la anticariatul Antic ExLibris din București, un album de artă ilustrat, dedicat uneia dintre formațiile mele muzicale preferate. Albumul a fost realizat de Sean Egan și se intitulează: Pink Floyd - Glorious Torment (Editura Flame Tree Publishing, Londra, 2013). L-am parcurs în două zile, spre finalul anului 2016.

Și iată ce am aflat:

"Cuvântul înainte" îi aparține lui Jerry Ewing, redactor al revistei Classic Rock Presents Prog. Urmează o serie de capitole concise dedicate etapelor din cariera celebrei formații britanice, de la muzica progresivă compusă de Syd Barrett la succesele majore înregistrate cu The Dark Side of the Moon și cu Wish You Were Here, apoi de la albumele compuse predominant de Roger Waters la etapa târzie, sub conducerea lui David Gilmour. Nu lipsesc nici secțiuni dedicate albumelor solo ale membrilor formației sau reuniunii de la Live 8, din 2005 - un vis împlinit al admiratorilor de pretutindeni.

Volumul se încheie cu o listă de informații suplimentare despre Pink Floyd și cu note biografice despre autori.

Am apreciat în mod special claritatea, concizia și echidistanța prezentării (în pofida faptului că fanii Pink Floyd sunt împărțiți în trei tabere: Barrett, Waters și Gilmour). De asemenea, am fost încântat de puzderia de ilustrații alb-negru și color de pe fiecare pagină, de excelenta tehnoredactare și de superba calitate a tiparului. Ca urmare, vă recomand și dumneavoastră albumul Pink Floyd - Glorious Torment. (Puteți comanda un exemplar aici, dacă doriți.) 

În ceea ce mă privește, plănuiesc să îl păstrez în colecție și să îl răsfoiesc din când în când. De asemenea, lectura lui m-a îndemnat să încep povestea neautorizată a formației Pink Floyd, Pigs Might Fly. Dar despre aceea am să vă relatez la momentul potrivit.

Philip Rawson, "Tantra - The Indian Cult of Ecstasy" (1973)

În octombrie 2017, de la anticariatul Antic ExLibris din București, am cumpărat la preț promoțional o lucrare de nonficțiune a autorului britanic Philip Rawson intitulată: Tantra - The Indian Cult of Ecstasy (Colecția Art + Imagination, Editura Thames & Hudson, Londra, 2012). Am parcurs-o în perioada octombrie-noiembrie 2017.

Și iată ce am aflat:

Într-o formă concisă, volumul Tantra prezintă o tradiție străveche de pe subcontinentul indian, cu influențe de durată în India, Nepal și Tibet. Această tradiție îngemănează filosofia (cu o viziune interesantă asupra relațiilor dintre oameni și Univers), religia și stilul de viață.

Autorul prezintă mai întâi viziunea acestui cult, în versiunile sale hinduistă și budistă, apoi tratează succint despre teme tantrice precum ritualurile, sexualitatea, moartea și focul, diagramele cosmice, corpul subtil, mandalele folosite penru meditație.

Lucrarea se încheie cu sugestii de lectură pe aceeași temă, cu o serie de mulțumiri și cu un index.

Pe de o parte, am apreciat Tantra pentru concizie și claritate - căci domnul Rawson se adresează publicului cititor mediu, din Occident, și ca atare nu abuzează de jargonul de specialitate. Pe de altă parte, trebuie să menționez că lucrarea e imprimată pe coală cretată, de excelentă calitate, și e ilustrată cu o mulțime de fotografii de statuete, stampe, obiecte de cult, diagrame, picturi și basoreliefuri.

Pe ansamblu, cred că Tantra a meritat banii și timpul petrecut cu lectura - mai ales că subiectul e destul de exotic pentru cititorul mediu din țara noastră. În măsura în care voi mai citi și alte cărți pe această temă, probabil veți afla și dumneavoastră la Țesătorul.

Bruce Dickinson, "What Does This Button Do?" (2017)

La mijlocul lunii ianuarie 2018, în câteva zile, am parcurs autobiografia domnului Bruce Dickinson, intitulată: What Does This Button Do? (Dey Street Books, Londra, 2017). Am apreciat-o foarte mult.

Să vă spun și dumneavoastră de ce:

Domnul Bruce Dickinson a fost solistul vocal al formației britanice Iron Maiden în intervalul 1981 - 1993 și a reluat acest rol în 1999. Atât ca urmare a participării sale la înregistrarea unor albume de renume, cât și datorită unui număr mare de turnee mondiale, autorul se bucură de faimă și apreciere la nivel global.

În autobiografie, domnul Dickinson relatează despre copilăria sa, despre părinți și familie, despre școală, apoi despre experiența din armată, despre lansarea cu formații precum Samson, despre succesul avut în compania formației Iron Maiden, dar și despre cariera sa solo din anii 1990, despre pasiunea sa pentru scrimă și despre pilotarea avioanelor. Ultimul capitol este dedicat bătăliei de succes pe care muzicianul a purtat-o împotriva cancerului.

Am apreciat foarte mult umorul cu care este scrisă cartea, verva cu care sunt relatate diverse incidente, dar și modestia și autoironia... englezești. Ca admirator al formației Iron Maiden și în calitate de cititor pasionat, îi doresc autorului viață lungă și fericită - iar eu aștept de pe acum volumul al doilea al autobiografiei.

Poate ar merita menționat și că, în campania de promovare a volumului, domnul Dickinson a susținut lecturi publice și o serie de interviuri. După ce le-am vizionat, vă asigur că și în persoană autorul e la fel de fermecător și de amuzant pe cât pare a fi în scris. Iar câștigul este de partea publicului.