Alan Watts, "Cartea" (2012)

Spre finalul lunii octombrie 2013, prin amabilitatea domnişoarei Andreea Tincea, am primit un exemplar dintr-un volum de Alan Watts, Cartea despre acel tabu care te împiedică să afli cine eşti (Editura Herald, Bucureşti, 2012). Am parcurs lucrarea în iulie 2014. Şi iată ce am aflat:

Volumul începe cu o "Prefaţă" în care autorul arată succint că societatea occidentală are un tabu atît de răspîndit încît majoritatea oamenilor nici măcar nu sînt conştienţi de existenţa acestuia. În cuvintele autorului, este o conspiraţie tacită de a ignora cine sau ce sîntem cu adevărat.

Capitolul I, "Informaţii tainice", aminteşte despre societăţi în care unele tabuuri erau ocolite, la momente-cheie din viaţa fiecăruia, cu ajutorul unei cărţi, apoi propune ideea unei cărţi care să abordeze problema-tabu a cine sîntem cu adevărat. Noţiunea că am fi o entitate izolată într-un sac de piele, separată de restul Universului, pare să fie nerealistă, în vreme ce unele religii tradiţionale ar fi atins, în viziunea autorului, un stadiu de epuizare. Ca o alternativă, Alan Watts ne oferă o viziune din Vedanta conform căreia toate formele de viaţă sînt căi prin care Universul se cunoaşte pe sine şi totodată măşti cu care se joacă de-a v-aţi ascuns... cu sine însuşi.

Capitolul al II-lea, "Jocul de-a alba-neagra", punse sub semnul îndoielii gîndirea analitică în forma ei simplificată, practicată în Occident, separarea cauzei de efect, a trecutului de viitor, a individului de mediul său şi alte asemenea perspective, iar în locul lor propune o viziune holistică în care toate elementele din Univers sînt interconectate organic şi inextricabil.

Capitolul al III-lea, "Cum să fii un fals autentic", continuă în aceeaşi notă, însă abordează două teme mai concrete: modul în care gîndirea analitică a căutat să impună ordine matematică asupra lumii reale, respectiv modul în care regulile sociale au ajuns să-i dezorienteze pe indivizi. În primul caz, modelele riscă să fie confundate cu realitatea. În cel de-al doilea, regulile interacţiunilor sociale sînt uneori contradictorii, iar dacă sînt luate prea în serios pot duce la nevroză.

Capitolul al IV-lea, "Lumea este corpul tău", începe cu o recapitulare a ideilor abordate în capitolele precedente - de această dată într-o formă sintetică, sistematizată - după care tratează despre limitările sistemului de gîndire analitic, mai ales în situaţii în care modelul abstract e confundat cu realitatea propriu-zisă. O idee demnă de reţinut din acest capitol este şi aceea că relaţiile dintre elemente sînt tot atît de importante ca şi obiectele în sine. Indiferent de domeniul abordat (entomologie, sociologie, ecologie), studiile demonstrează în repetate rînduri că indivizii nu există în sine, ci  integraţi într-un sistem de relaţii cu alţi indivizi şi cu mediul ambiant. Mai mult, Alan Watts propune ideea paradoxală că fenomenele există numai în măsura în care sînt percepute de observatori. (Iar aici am impresia că se iveşte perena discuţie, pe care nu sînt calificat să o port, despre diferenţele dintre realitatea ontologică şi realitatea epistemologică.)

În schimb, capitolul al V-lea, "Şi ce dacă?", aduce în prim-plan chestiuni practice referitoare la cele două perspective - cea egocentrică şi cea holistă. Iluzia unui eu separat de restul Universului are consecinţe pe plan comportamental, psihologic şi social. Alan Watts analizează, ca exemplu, pregătirile de Crăciun, precum şi comportamentul tipic de după sărbătorile de iarnă în societatea occidentală. În schimb, el pledează pentru empatie, precum şi pentru conştientizarea multiplelor legături dintre fiinţe în mediul înconjurător. Mai degrabă decît să gonim prin viaţă ca bezmeticii, după părerea autorului anglo-american am face bine să încetinim, să contemplăm, să ne bucurăm în linişte de ceea ce este şi să ne deschidem mintea şi sufletul.

Capitolul al VI-lea, "Acela", tratează despre un concept interesant - acela de Sine, ca formă psihologică aflată dincolo de eul de suprafaţă. În viziunea lui Watts, Universul însuşi, interconectat şi integrat, ar avea o conştiinţă de sine din care am face parte, la rîndul nostru. În această perspectivă, viaţa şi moartea fiecăruia ar fi căi prin care Acela joacă roluri, schimbă măşti şi se descoperă pe Sine.

Cartea se încheie cu o bibliografie în care veţi regăsi lucrări de filosofie, psihanaliză şi istoria religiilor.

Cu toate că lucrarea lui Alan Watts a apărut iniţial în 1966, mesajul său este de actualitate. Ediţia română oferită de Editura Herald este îngrijită. Traducerea lui Marian Stan este de bună calitate, tehnoredactarea e făcută frumos, cu litere citeţe, iar formatul volumului face lectura uşoară şi agreabilă. Cu siguranţă că, la fel ca şi alte volume de Alan Watts precum Devino ceea ce eşti, Cartea încurajează şi recompensează o a doua lectură. Dealtfel, puteţi şi dumneavoastră să vă comandaţi online un exemplar la un preţ atrăgător aici.

În ceea ce mă priveşte, am început să citesc un alt volum, pe o temă oarecum înrudită, intitulat Zen şi viaţa cotidiană. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)