Spre finalul lunii noiembrie 2012, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat al doilea roman din seria Demi-Monde a lui Rod Rees: The Demi-Monde Spring (Editura Jo Fletcher, Londra, 2012). În ciuda faptului că prezentarea grafică a romanului este foarte atrăgătoare, după cum puteţi observa din imaginea care însoţeşte acest articol, am preferat să aştept mai întîi ocazia de a parcurge primul volum din tetralogie, The Demi-Monde Winter. După care... am reuşit să citesc şi continuarea, printre picături, în intervalul septembrie - decembrie 2013.
Şi iată ce am aflat:
Parte din problema unei serii este aceea că unii cititori nu cunosc evenimentele din volumele anterioare, în cazul în care întîmplător încep lectura de la un volum din mijlocul seriei. Unii autori, precum J.R.R. Tolkien sau Stephen R. Donaldson, oferă un rezumat al acelor evenimente la începutul fiecărui volum. Rod Rees oferă şi el unul, însă... sub scuza elegantă a unui raport al profesorului Septimus Bole către Marele Consiliu al unui ordin secret. Raportul are un antet, iar literele cu care e imprimat lasă impresia că a fost dactilografiat.
În prolog, un personaj feminin, Odette Aroca, scapă vitejeşte de arestare în Parisul lumii virtuale.
Odette este cea care conduce o revoltă populară ce ia cu asalt Bastilia şi eliberează nişte deţinuţi politici - inclusiv pe Vanka Maykov. În urma acestei revolte - îndreptată în principal împotriva ocupaţiei sectorului Paris de către trupele ForthRight - Norma Williams iniţiază o mişcare de rezistenţă non-violentă inspirată de Mahatma Gandhi şi de Martin Luther King, Jr.
Din păcate, pe parcursul acestui roman se dovedeşte că trupul virtual al Ellei Thomas a fost luat în stăpînire de către o entitate străveche şi seducătoare, Lilith, care caută să subvertească puterea conducătoarei Veneţiei şi s-o înlocuiască. În schimb, mişcarea de rezistenţă din Paris doboară Turnul Awful chiar la finalul paradei triumfale a ocupanţilor şi-i ucide pe mulţi dintre potentaţii din ForthRight, inclusiv pe Lavrentii Beria.
Ultima parte a romanului conţine o mulţime de episoade tensionate, confruntări şi salvări pe muchie de cuţit. Iar conflictele sînt departe de a fi rezolvate, căci fiica lui Heydrich, Aaliz, şi-a transferat mintea în lumea reală, în creierul Normei Williams, şi a creat o organizaţie conservatoare de tineret cu care plănuieşte să subvertească societatea americană pentru ca ulterior să preia controlul asupra acesteia.
Ca şi volumul anterior din serie, The Demi-Monde Spring reprezintă un amestec de steampunk, postcyberpunk şi ucronie. Dacă în lumea virtuală în care se petrec cele mai multe scene ale intrigii tehnologia şi costumele sînt de inspiraţie steampunk, episoadele din "lumea reală" conţin destule indicii care le arată cititorilor că aşa-numita realitate nu este a noastră, ci una dintr-un univers paralel în care istoria ultimelor decenii a fost subtil diferită faţă de a noastră.
Un aspect interesant al acestui roman îl constituie dezvoltarea imprevizibilă a personajelor principale. Ella Thomas, sub influenţa entităţii Lilith, se transformă teptat într-un personaj negativ, în vreme ce Norma Williams evoluează, devine mai matură în gîndire şi mai responsabilă. Chiar şi celălalt personaj feminin negativ, Aaliz Heydrich, devine foarte promiţător. Din păcate, autorul a lăsat-o pe Trixie Dashwood într-un con de umbră, însă probabil că acest personaj va recăpăta un rol central într-unul dintre romanele următoare ale seriei.
Un alt aspect interesant îl constituie introducerea unor personaje secundare comice, precum Odette Aroca, Burlesque Bandstand sau Rivets. Alte personaje secundare sînt sinistre, precum asasinul Zolotov şi vampirii Grigori. De asemenea, ca şi în primul roman, apar o mulţime de personaje istorice re-create în lumea virtuală, ca, de exemplu, Robespierre, marchizul de Sade, Jeanne Dark, Garibaldi sau Casanova.
Intriga romanului este complexă, structurată pe multiple planuri şi alertă, iar unele episoade sînt foarte amuzante. Nu întîmplător, Demi-Monde a fost numită "verişoara noir, sălbatică a Lumii Disc" de către Stephen Baxter. Aşa încît... probabil nu veţi fi foarte suprinşi dacă am să vă spun că, imediat cum am terminat de citit The Demi-Monde Spring am început să parcurg următoarea carte din serie, The Demi-Monde Summer. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...
(Ar mai trebui să adaug că articolul pe care tocmai l-aţi parcurs reprezintă cronica numărul 100 dintre cele pe care le-am postat în acest an la Ţesătorul. În această privinţă, a fost cel mai rodnic an de la inaugurarea blogului. Să vedem ce va aduce 2014.)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu