Pe 23 noiembrie 2013, cu ocazia lansării Almanahului Anticipaţia 2014, redactorul-şef Flavius Ardelean mi-a oferit cadou un exemplar dintr-un volum al său de proză scurtă, Acluofobia - zece povestiri macabre (Cărţile Arven, Editura Herg Benet, Bucureşti, 2013). Exemplarul avea şi autograf cu dedicaţie - un gest frumos şi apreciat. Am parcurs acest volum în prima parte a lunii decembrie, în vederea realizării unei emisiuni TV la care a fost invitat autorul.
Şi iată ce am aflat:
Volumul începe cu o prefaţă succintă semnată de Mircea Pricăjan - una care laudă tematica şi stilul povestirilor reunite în Acluofobia.
"Trenul umbrelor" este o povestire vag kafkaescă. Un personaj feminin, Ana, a fost abandonat de partener, Ştefan, şi a plecat în lume cu bebeluşul său, Vlad. Pe parcursul unei apocalipse suprarealiste, protagonista pleacă din oraşul natal, urcă într-un tren, apoi copilul îi este răpit, iar ea suferă o metamorfoză.
"Scrum", în schimb, pune în scenă un conflict domestic între un ghid turistic român la Budapesta, Ignaţiu, şi partenera lui, Camelia. El e veteran din Irak - mutilat şi traumatizat. Ea ar dori să-l ajute, însă protagonistul o supune unor abuzuri verbale şi fizice. Există şi elemente supranaturale în poveste, însă şirul violenţelor domestice, descrise în detalii clinice, este greu de suportat.
"Atunci când nu eram" se încadrează în subspecia povestirilor distopice. Personajele sînt captive într-un sistem opresiv, ce le controlează printr-un program strict, medicaţie şi restricţii de circulaţie. Protagonistul caută să-şi amintească nişte crîmpeie din tinereţe, dintr-o perioadă anterioară instalării regimului represiv. Ca atmosferă, povestirea este reuşită, însă intriga nu pare suficient de coerentă.
În privinţa intrigii, următoarea povestire din volum, "Kilimanjaro", pare mai îngrijită. Protagonistul este Alex, un soţ şi părinte căruia i se oferă misiunea de a ghida un echipaj de televiziune într-o ascensiune pe Kilimanjaro pentru realizarea unui reportaj. Pe de o parte, ascensiunea îi duce la confruntarea cu o creatură misterioasă. Pe de alta, revenirea în ţară aduce o ultimă surpriză sinistră.
"Max Li" este un scurt monolog dramatic suprarealist cu accente homoerotice.
Nuvela "Negru ca o şoaptă fără rost" începe cu o poveste de dragoste dintre doi tineri, Ioana şi Dragoş, apoi virează într-o direcţie macabră. Efectul emoţional este dozat cu grijă pe parcursul naraţiunii, iar deznodămîntul e imposibil de uitat.
"Jos, în lumea lor" reprezintă poate cea mai reuşită povestire din volum. Personajele principale sînt nişte ardeleni din mediul rural care merg într-o mină părăsită cu intenţia de a fura fier vechi. Din păcate, iniţiativa lor nesăbuită îi duce la confruntarea cu o creatură supranaturală nemiloasă. Ca şi în textul precedent, scriitorul construieşte suspansul cu grijă, iar scenele din intrigă duc de la o complicaţie la alta.
"Toma. Administrator" este o altă schiţă cu accente kafkaeşti. Personajele principale sînt un şofer ostenit, într-o zonă slab populată, şi un administrator de motel. Numai că administratorul ascunde un secret sinistru...
"Omul cu chip de cal", în schimb, combină fantasticul urban şi ancheta poliţistă. Personajele sînt din Braşov, intriga presupune anchetarea unor dispariţii misterioase, iar finalul virează în supranatural.
"Vis cu furnici" este o schiţă horror în care protagonistul, un bătrîn "strîngător", colectează deşeuri cu speranţa de a construi un dispozitiv pentru transport spaţio-temporal. Şi dacă proiectul său, aparent reuşit, l-ar conduce la eşec pe o cale nebănuită?
Dintre aspectele pozitive ale volumului aş menţiona prezentarea atrăgătoare (ediţie de buzunar pe hîrtie de bună calitate), coperta în ton cu conţinutul cărţii, ilustraţiile de la sfîrşitul fiecărei povestiri, fonturile prietenoase, precum şi micile gravuri decorative.
Dintre aspectele mai puţin bune, probabil că cel de căpătîi este absenţa redactorului literar. Pe alocuri (nu prea des), apar opţiuni nu tocmai fericite în privinţa timpurilor verbelor, iar un redactor literar ar fi fost persoana nimerită ca să remedieze asemenea chestiuni punctuale. Poate la ediţia a doua... (Şi ar mai fi scenele de abuz emoţional sau fizic împotriva personajelor feminine - scene care m-au revoltat. Dar includerea unor asemenea scene ţine de libertatea de exprimare a autorului, presupun.)
Pe ansamblu, însă, volumul Acluofobia merită cu siguranţă atenţia amatorilor de literatură fantastică şi horror, iar prezentarea sa grafică îngrijită îl recomandă ca pe o carte de colecţie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu